Main menu

header

725 28 1de Andrei Dicu şi Eduard Popa

I s-a spus „Eroul cu făcăleț”, după ce a pus la pământ un terorist, pe o stradă din Londra... Numele său este Florin Morariu și tocmai a fost decorat de Regina Angliei pentru curajul său. Povestea ieșeanului care a plecat în Marea Britanie visând să câștige bani pentru o viață mai bună ne arată că, în zilele noastre, eroul nu trebuie să fie neapărat un războinic, un diplomat sau un politician de succes, ci, de ce nu?, un brutar. Un OM care și-a pus viața în pericol pentru semenii săi și care, în ciuda ignoranței cvasi-generale de la noi, pune umărul la renașterea României. Cu mijloacele sale, dar mai ales „punând la bătaie” un suflet mare. Revista „Taifasuri” vă prezintă, în exclusivitate, povestea aventurii londoneze a lui Florin și vă pune în temă cu planurile sale curajoase.

Regina Elisabeta a absentat de la ceremonia decorării, dar și-a trimis omul-cheie

725 28 2La 3 iunie 2017, ieșeanul Florin Morariu era angajatul unei brutării din Londra și dimineața, când a plecat la serviciu, nu-i trecea prin minte că va da piept cu un terorist. Ce a urmat este demn de un scenariu marca Hollywood. Agresorul, mai exact un terorist, fugea, după ce intrase cu mașina în pietonii de pe London Bridge. 8 oameni au murit și 48 au fost răniți în acel atac nebunesc și probabil numărul victimelor ar fi fost mai mare dacă Florin nu salva mai mulți oameni, adăpostindu-i în brutăria sa. Ulterior, imaginile filmate de însuși Florin, în timp ce îl lovea pe criminal cu o navetă de plastic și îi cerea unui coleg să-i aducă făcălețul pentru a continua „corecția” pe spinarea agresorilor, au făcut înconjurul lumii. De curând, mai exact la 5 aprilie, românul a primit din partea Reginei Elisabeta a Marii Britanii distincția „The Queen’s Commendation for Bravery”, la propunerea premierului Theresa May. Ieșeanul Morariu a intrat, astfel, în istorie, devenind primul român care a primit această decorație, pentru curaj.

Duminică seară, revista „Taifasuri” l-a „prins” pe eroul nostru exact la scara avionului, înainte de a se întoarce în țară. Fără aere de vedetă, ba din contră, jovial din cale afară, Florin ne-a povestit cum a decurs momentul premierii. „Mi-a plăcut teribil! Am ajuns la Turnul Londrei și apoi am intrat în locantă. Am admirat foarte mult modul în care a fost organizat evenimentul. Am mai fost la diverse festivități, dar ce s-a întâmplat acolo m-a surprins plăcut. M-am simțit de parcă aș fi fost la teatru... Înaintea ceremoniei au avut loc repetiții, pentru ca fiecare să știe ce are de făcut. Am fost extrem de emoționat... Până am urcat pe scenă! Apoi, mi-a trecut... După ce s-a terminat decernarea distincțiilor, am simțit că am fost cel mai aplaudat dintre toți cei decorați, pentru că au fost premiate mai multe persoane. Din nefericire, nu a fost prezent niciun membru al familiei regale, dar ne-a onorat un Lord, îmi cer scuze că-mi scapă numele acum, despre care am aflat că este «mâna dreaptă» a reginei”, ne-a povestit Florin.

Născut în cartierul „Dacia”, Bronx-ul Iaşului

Distincția regală pentru curaj nu a mai fost acordată de Regina Elisabeta a II-a de 24 de ani. Florin Morariu este primul român care a primit această decorație. „Sunt, în continuare, un om simplu, nu un Robin Hood sau un cavaler în armură strălucitoare. Am făcut ceva din suflet, ce am simțit atunci, pe moment”, a spus românul, la finalul ceremoniei. Reprezentanții Casei Regale au punctat și ei într-un comunicat oficial: „Nu este nicio îndoială că Florin Morariu a fost decis să oprească atacul și să le ofere adăpost celor care încercau să fugă din calea teroriștilor”.

Reacția lui Morariu are și un substrat psihologic. Născut la 16 martie 1985, în cartierul ieșean „Dacia”, nu tocmai cea mai „cuminte” zonă a orașului de sub Copou, Florin a avut parte de o copilărie grea, care l-a marcat. „Am muncit de mic”, avea să recunoască eroul care provine dintr-o famile modestă, de la țară, și care, din adolescență, și-a dorit să aibă banii lui, pentru a-și putea cumpăra orice.

Film „Patru zile negre pentru Marea Britanie”

725 28 3Lui Morariu nu-i place publicitatea, deși a primit oferte din partea unor posturi prestigioase de televiziune, precum BBC sau CNN, pentru a-și spune povestea. Cu toate astea, a devenit deja protagonistul unui film, intitulat „Patru zile negre pentru Marea Britanie”. „Eu l-am văzut deja, nu știu dacă a fost difuzat în România”, a comentat el, în continuarea discuției noastre. În prezent lucrează, „alături de cineva din Republica Moldova”, la o carte autobiografică, intitulată „Viața între două lumi”. Banii nu sunt pentru el pe primul loc, deși plecase din țară pentru un trai mai bun. „În Anglia, câștigam cam de trei, patru ori mai mult ca aici, dar nu asta este cel mai important”, ne-a mărturisit și, după discuția purtată cu el, nu-l suspectăm de lipsă de sinceritate. Ba chiar mai mult, uimește cu dezinvoltura și cu nonșalanța cu care spune lucrurilor pe nume.

O armă numită... „Făcăleț”!

S-a vorbit foarte mult despre celebrul făcăleț cu care Morariu dorea să-și pună la pământ adversarul. Iată, însă, întregul „film” al atacului, descris chiar de protagonistul său: „Am ieșit afară din brutărie și am luat cu mine două navete de plastic. Mi-am zis că teroriștii au cuțite și că mă pot apăra... Undeva, în stânga, am văzut un civil, care venea spre ieșire. Din lateralele lui veneau doi inși, iar din spate, încă unul. În următoarea secundă, cel din dreapta lui a început să-l lovească tare, cu cuțitul. Am zis să reacționez, cumva... Aveam două navete, iar pe prima am aruncat-o spre el. În același timp, m-am și apropiat de agresor și cu a doua navetă l-am lovit în zona feței. În acest timp, în spatele meu venise poliția, iar duba tocmai apăruse pe intrarea mare de la Borough Market. Mașina de poliție a intrat direct în teroriști! În fața brutăriei mele erau o grămadă de oameni, foarte speriați. Împreună cu colegii mei i-am băgat pe toți înăuntru. Am văzut doi atacatori, pe care poliția i-a prins și i-a ucis. Pe al treilea nu-l mai văzusem și putea să apară oricând, din orice parte. Atunci am țipat la un băiat, să-mi aducă ceva, să am o armă în mână, să mă pot apăra. Aceasta este povestea făcălețului...”.

Grenada, sperietura şi ce ar face dacă...

725 28 4Florin Morariu ne-a deslușit și misterul filmărilor pe care le-a făcut cu telefonul mobil: „După ce polițiștii au aruncat cu o grenadă, m-am speriat foarte tare. M-a și atins puțin, la mână... M-am tras înapoi și am început să filmez. Abia atunci am scos telefonul. Multă lume zice: «Cum s-a bătut ăla, de ce nu e filmat?»... În momentul acela încă nu mă dusesem să mă bat. Dacă mă duceam, scoteam telefonul și filmam cum mă băteam. Nu, eu m-am dus să văd ce e. După aceea am scos telefonul, deși e posibil ca acolo să fie camere. E o piață mare... M-am ascuns după colț, iar polițiștii mi-au spus să nu mai filmez”.

Întrebat dacă ar mai proceda la fel, Florin a răspuns în fața camerelor televiziunilor: „Nu m-aș băga sau m-aș băga, nu poți să știi... Pe moment, creierul gestionează ce e de făcut”. La momentul respectiv, până să sosească aprecierile la scară mare și decorația, românul Morariu era, încă, un anonim. „Nimeni, fraților, credeți-mă, nimeni nu m-a contactat, în afară de voi, presa și de prietenii mei! Mai toate persoanele, până și colegii mei mi-au spus «Te înțeleg că ai inimă mare, dar nu e bine să faci așa ceva. Îți riști viața». Băi, frate, așa am simțit, așa am făcut”, spune cu patos ieșeanul.

„În România nu mai avem brutari, măcelari, cizmari...”

Florin s-a întors la Iași și deocamdată visul său este să rămână acolo și să construiască în România. Să „construiască” oameni, după ce a pus în balanță societatea britanică și cea din țara natală. „Momentan nu vreau să mai plec în străinătate. Îmi doresc ca, alături de alte persoane, să deschid aici o asociație non-profit care să ne ajute să dezvoltăm meserii, din păcate, apuse. Să sprijinim, spre exemplu, agricultura, care a fost distrusă în ultimii ani. Apoi, uitați-vă, în România nu mai avem brutari, măcelari, cizmari... Trebuie să găsim oameni potriviți, pe care să-i școlim în aceste meserii. Mai am și un alt plan, să deschid un restaurant fast-food, dar mai e până acolo. Știți, mulți dintre noi plecăm în străinătate pentru a ne îndeplini visurile. La noi în țară nu mai putem... Marea noastră problemă este că aproape jumătate din țară este plecată! Ce facem în acest sens? Asta este o întrebare pentru politicieni, pe care ei înșiși trebuie să și-o adreseze, în fiecare dimineață, înainte de a se spăla pe față. Eu nu vreau să cer nimic pentru mine, dar nimeni din România nu trebuie să fie nevoit să ceară ceva, în țara lui. Știți, este un sentiment groaznic... Toți îți spun că ești un erou, dar apoi, ce faceți cu «eroul», îl fugăriți înapoi, în țară?”, a continuat interlocutorul nostru. De altfel, Florin este foarte supărat din pricina detractorilor apăruți peste noapte. „Vreau să înțelegeți că eu nu am cerut niciun ban! Nu am vrut să devin erou! Singurul lucru pe care mi l-aș dori acum este să mi se ofere puțină protecție. Am încercat să fac un bine și, de fapt, am ieșit cel mai rău”, a spus el.

Între Francesco Napoli și chef Scărlătescu

Și da, este adevărat. Oricât ar părea de ciudat, aproape nimeni n-ar vrea să fie în pielea „eroului” de la Londra, pentru că pericolele pândesc la tot pasul. Chiar dacă are o pagină pe o rețea de socializare, deja plină până la refuz de cererile de prietenie trimise de admiratori, Florin rămâne circumspect în privința vieții personale. Este tatăl a doi copii frumoși, dar când vine vorba despre acest aspect devine, brusc, discret: „Am copii, dar nu vreau să vorbesc despre asta, deoarece țin neapărat să-i protejez. Nu știu ce se va mai întâmpla mai departe, viața e plină de surprize...”.

În schimb, Florin Morariu discută cu plăcere despre prietenii pe care și i-a făcut în țară, unii dintre ei provenind chiar din zona show-bizz-ului. Printre aceștia se află starul italian Francesco Napoli, pentru care, de mai mulți ani, România a devenit a doua casă, dar și impresarul Radu Groza și chef Cătălin Scărlătescu. „Radu este un băiat de nota 10! Îmi doresc să înțelegeți că am întâlnit foarte multe vedete, dar puțini oameni. Ei bine, unul dintre acești oameni este Radu Groza. Este un tip generos, realist și care mereu s-a comportat frumos cu mine. Sigur, Francesco este, de asemenea, o persoană specială. În trecut, am colaborat, iar de curând, m-a felicitat după primirea distincției”, a povestit eroul de la Londra. În ce-l privește pe Cătălin Scărlătescu, potrivit surselor noastre, cei doi s-au împrietenit în perioada în care Florin a fost invitat să participe la un show tv pe teme culinare.

„Marea noastră problemă este că aproape jumătate din țară este plecată!“ (Florin Morariu)

24 de ani au trecut de când Coroana Britanică nu a mai oferit nimănui Medalia pentru Curaj

„France 24“: „Nu s-a întors la brutărie, simţea că ar fi o ţintă uşoară“

Incidentul care i-a adus celebritatea a devenit o sabie cu două tăișuri pentru Florin Morariu. Mulți s-au temut ca actul său să nu atragă represalii asupra celor care îi sunt aproape, astfel că destui i-au întors spatele, iar românul s-a trezit, efectiv, pe drumuri… Postul „France 24” a realizat un reportaj în Anglia, din care spicuim: „Oamenii s-au temut, este normal. Proprietara casei în care locuiam este o femeie extraordinară. Am păstrat legătura cu ea… A plâns, nu știa ce să facă, am înțeles-o”, a spus Florin.

A căutat o nouă casă, dar s-a dovedit imposibil să găsească, la moment, ceva potrivit. „Oamenii erau prea speriați să mă primească, dar am înțeles asta. Umblam cu valiza, singur, cu inima amară, fără să știu unde merg”, își amintește el. „Nu eram pregătit pentru asta. Era dificil să fiu o persoană simplă și să devin, dintr-o dată, punctul principal al știrilor internaționale”. Nu a vrut să se întoarcă la aceeași brutărie, pentru că simțea că ar fi fost o țintă prea ușoară. „Am fost stresat, foarte stresat. Oamenii nu pot înțelege situația dacă nu au trecut prin așa ceva”. A început să și fumeze din pricina stresului. După câteva încercări nereușite de angajare, atribuite tulburării de stres posttraumatic, care l-a lăsat cu probleme de concentrare, Florin s-a întors în România și conduce acum o mică echipă de muncitori ai Primăriei.

Un fan al muzicii rap și hip-hop, pentru că „arată realitatea străzii”, și un cititor pasionat de „cărți de rugăciune” care îi aduc liniște, Florin Morariu a reluat și liceul, cu sprijinul primarului. Visează să scrie o carte sau să realizeze un film care „arată oamenilor cum a fost cineva înainte de atac, cum poate să-și recapete controlul după o astfel de traumă, cum reacționează ceilalți, cum este o astfel de victimă afectată de notorietate, de falsitatea unora sau atins de bunătatea celorlalți”.

Radu Groza: „Mi-a oferit o lumânare, pe care am păstrat-o drept talisman“

725 28 5Despre prietenul său „vânător de teroriști”, cunoscutul impresar Radu Groza are numai cuvinte de laudă. „Ne-am cunoscut acum un an și jumătate. Ne-am întâlnit grație doamnelor Nina Cosma și Geanina Torosnicu, două avocate de excepție, care s-au ocupat de dosarul lui Florin, pentru a-l ajuta să mai obțină câteva drepturi financiare în Anglia. Poate că el nu vă va mărturisi, pentru că este un om modest și discret, dar a trecut prin situații groaznice. Toată lumea îl abandonase, de frică… Aceste două doamne l-au ajutat în acea perioadă grea, iar eu, fiind un apropiat al respectivei case de avocatură, am participat la diverse evenimente. Tot domniile lor l-au invitat pe Florin la diverse spectacole organizate de mine, astfel că, ulterior, s-a integrat în grupul nostru de prieteni. Este un băiat simplu, cu mult bun simț și foarte religios. Am mers împreună la mănăstiri și la biserici. Spre exemplu, de câte ori ajung la Iași, eu particip la slujbele oficiate la Mitropolie și la Biserica Cuvioasa Parascheva. Într-o duminică, ne-am întâlnit de trei ori, întâmplător, fără să stabilim ceva dinainte. Mi-a oferit o lumânare, pe care am păstrat-o mult timp, ca pe un talisman. Florin este genul de român simplu, care gândește foarte clar, nu pe ocolișuri ori cu ascunzișuri. Nu-i place deloc celebritatea și nu spune asta ca să epateze”, a declarat, în exclusivitate pentru „Taifasuri”, Radu Groza.