de Luana Mare şi Adrian Barna
Are 32 de ani și o carieră actoricească încununată de succese: Olimpia Melinte, actrița care interpretează rolul Elizei din serialul „Vlad”, a cunoscut trădarea în dragoste doar prin rolurile din filme sau din piesele în care a jucat și spune că viața i-a oferit numeroase surprize frumoase. Despre dragoste, familie, carieră ne-a vorbit într-un interviu exclusiv.
„Sunt ca o leoaică pentru copilul meu”
- Cum a fost experiența filmărilor pentru serialul „Vlad”?
- A fost și cu bune și cu rele, în sensul în care am muncit foarte mult. Au fost șase luni de filmare începute în toiul verii și încheiate în toiul iernii. Mă bucur foarte mult că am luat parte la proiectul ăsta și că am avut șansa să fiu Eliza.
- Te regăsești în personajul tău?
- Sunt câteva lucruri pe care le avem în comun, foarte puține. Unul dintre ele este că amândouă suntem mame de băieței. Fiul meu, Sasha, are 4 ani, este mai mic decât Matei, copilul meu din film. Și eu, și Eliza suntem ca două leoaice dacă se apropie vreun pericol de copiii noștri.
„Am retrăit propria-mi dragoste”
- Cum e mămica Olimpia?
- E foarte jucăușă. Îmi place foarte mult să mă joc cu Sasha, facem o grămadă de lucruri, el e un copil adorabil, foarte inteligent și deschis și dornic să comunice, să se joace.
- Spre deosebire de Eliza, tu ai o relație fericită, din câte știu. Când a debutat relația voastră?
- Eu și soțul meu suntem împreună din liceu. E foarte frumos că odată cu filmările pentru Vlad, am retrăit această poveste a mea, dar într-o altă formă. Am luat doar partea frumoasă a poveștii. În film, Eliza și Adrian sunt ceva mai mari, au 21-22 de ani, dar tot o iubire de tinerețe se numește. Fluturii în stomac pe care-i simți în perioada aia nu cred că-i mai trăiești vreodată în viață la fel. Și dacă mai ai norocul să rămâi alături de omul cu care ai început o asemenea poveste de iubire, este formidabil.
- De câți ani sunteți împreună?
- Eu și soțul meu suntem împreună de 15 ani.
„Familia este oaza mea de bucurie”
- O relație de adolescență finalizată cu o căsătorie înseamnă că nu ai avut timp să trădezi și să fii trădată. Așa este?
- Din fericire, nu am trăit așa ceva. M-am căsătorit cu prima iubire și bine am făcut. S-a întâmplat la 22 de ani. Acasă și familia mea reprezintă zona mea de liniște, oaza de bucurie. Ne-am căsătorit devreme, cred că n-am vrut să ne pierdem unul pe celălalt.
- Care este secretul unei căsnicii reușite?
- Cred că este important să-i dai libertate celui de lângă tine, să nu-l ții, cu forța în situații simple, în viața de zi cu zi. Dacă el vrea să iasă cu băieții, eu nu am nimic împotrivă, dacă eu vreau să ies, la fel. Apoi sunt și perioade mai grele în orice căsnicie, dar felul în care sunt depășite determină parcursul relației. E importantă zona asta de a asculta și de a înțelege că fiecare are nevoile lui, că trebuie să i le respecți pentru ca persoana de lângă tine să se poată dezvolta interior. Doar așa iubirea crește și ea.
„Mă enervez pe mine când nu-mi iese ceva”
- Gătești, ești o gospodină bună?
- Gătește mai mult soțul meu. Eu nu sunt expertă și când nu-mi iese mă supăr foarte tare și mă enervez pe mine că nu reușesc. La fel este și în alte domenii, când nu-mi iese ceva.
- Din câte știu, soțul tău este informatician, originar din Basarabia. Nu l-a tentat și pe el lumea actoriei?
- Soțul nu are nicio legătură cu lumea asta. Încă din liceu știa că eu vreau să fac actorie. Îi place ceea ce fac eu și cred că a contat faptul că sunt actriță în alegerea pe care a făcut-o. Mă și susține foarte mult, dar el nu are legătură cu această lume în profesia lui.
„Am știut de la 5 ani că vreau să devin actriță”
- Când ți-ai dat seama că vrei să fii actriță?
- Mi-am dorit dintotdeauna, din copilărie. A fost influența bunicului meu, care a fost căsătorit cu o soprană de la Opera din Iași și vedeam fotografii cu ea pe scenă și mi se părea foarte interesant ce făcuse ea. Eu nu fusesem niciodată nici la operă, nici la teatru până atunci (eram la grădiniță) și îmi plăcea foarte mult ce vedeam în poze și întrebam mereu ce este, că vreau și eu să fac asta. Mi-a spus bunicul că pot să fiu actriță sau să cânt pe scenă, apoi am mers la teatru și m-am îndrăgostit de meseria asta. Mi-a plăcut mai mult decât să cânt. Atunci am ales teatrul ca primă pasiune.
- De când ai început să joci?
- De la liceu. Am fost la Liceul de Artă din Iași, la Secția Artă Dramatică, și am intrat în primele spectacole, după aceea am început să colaborez cu Naționalul din Iași. Eram în clasa a XII-a, aveam roluri mici.
„M-am îngrășat de două ori pentru rolurile din filme”
- La „Vlad” cum ai ajuns în distribuție?
- A fost simplu pentru că mi s-a propus rolul Elizei încă de la început. A fost o conjunctură. Am înțeles că am fost aleasă și pentru faptul că puteam ușor să joc cele două vârste: adolescenta Eliza și femeia matură. A contat mult acest fapt.
- Pentru rolurile din „Canibal”, filmul spaniol care ți-a adus o nominalizare la Premiul Goya (echivalentul Oscarului în Spania), dar și pentru rolul Roxi din „Selfie” a trebuit să faci schimbări mari de look. Cum au fost acele sacrificii pentru tine?
- Pentru rolurile din „Canibal” m-am îngrășat zece kilograme în două săptămâni. După ce s-au încheiat filmările, am început să slăbesc, iar când abia revenisem aproape de greutatea mea normală, a trebuit să mă îngraș din nou pentru rolul Roxi din „Selfie”. Mâncam nonstop și trebuia să mă mișc puțin, eram mereu obosită. Felul în care m-am simțit m-a ajutat să înțeleg foarte bine personajul Roxi, o adolescentă complexată de felul în care arată.
„În curând am premiera cu piesa «Platonov»”
- La ce lucrezi în prezent?
- Am început repetițiile pentru un proiect nou de la Teatrul Metropolis, „Platonov” se numește, în regia lui Liviu Lucaci. Joc la Teatrul de Comedie, „Viața X 3” la Sala Nouă. Urmează să intre în cinematografe animația Ancăi Damian, în care eu i-am împrumutat vocea mea cățelușei din rolul principal.
- Ce-ți place mai mult să interpretezi: roluri de teatru sau de film?
- Film, categoric. Cred că în momentul în care am dat la facultate nu știam ce înseamnă film, dar când am descoperit cinematografia și filmul mi-am dat seama că, de fapt, acolo este locul meu. Și teatrul îl fac cu foarte mare drag, dar fiecare actor are înclinațiile sale. Sunt și unii care spun că ambele sunt la fel de atractive.
„Sunt pasionată de sporturi care duc spre extrem”
- Care sunt pasiunile tale în afara filmului? Practici vreun sport?
- Fac sport, merg la sală, merg cu bicicleta, fac kickboxing, mă cațăr, fac tot felul de sporturi spre extrem. Mai fac echitație. M-am îndrăgostit de echitație de puțin timp, de doi ani, când am filmat în Spania, unde trebuia să călăresc. Mi-a plăcut mult de tot și când m-am întors acasă am continuat să practic, adăugând astfel o nouă pasiune celorlalte.