de Silviu Ghering şi Sorin Dumitrescu
Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.
Biserica îngropată de la Istria, monument unic în România
Istria este o comună aflată la aproximativ 61 de kilometri nord de Constanța, unde se poate ajunge pe șoseaua E87/DN22 Constanța - Tulcea, din care o luați la dreapta (venind de la Constanța) la ieșirea din Tariverde, pe DJ 226A. Istria este cunoscută prin prisma cetății Histria, aflată la 8 kilometri, pe malul lacului Sinoe. Puțini știu, însă, că Istria „ascunde” o comoară istorică și arhitecturală extraordinară: biserica îngropată, unică în România din punct de vedere al arhitecturii și al tehnicilor de construcție folosite.
De ce este la... 2 metri sub pământ!
Monumentul datează de la jumătatea secolului al XIX-lea, perioadă în care Dobrogea se afla sub dominația Imperiului Otoman. În 1857, bulgarii din sat au primit acordul autorităților otomane să construiască un lăcaș de cult ortodox. La fel ca în cazul altor edificii de cult creștin construite în acea perioadă în Dobrogea, biserica trebuia să respecte reguli stricte de construcție impuse de stăpânitorii turci: să nu fie mai înaltă decât geamia din Istria, să nu aibă turle, să nu fie prevăzută cu clopot și clopotniță, iar forma exterioară să nu indice că acolo ar exista un lăcaș de cult creștin! Așa că bulgarii creștini au „îngropat” biserica, podeaua este la 2 m sub pământ, pentru a-și crea în interior un spațiu mult mai mare fără a încălca restricțiile otomane!
Clădită cu piatră din zidurile cetății Histria
Unic în toată lumea este sistemul de amplificare sonoră. În lipsa turlelor care să răspândească și să amplifice sunetul, constructorii au încastrat în pereți 52 de amfore grecești, culese din portul cetății Histria. În urma acestei ingenioase invenții a rezultat un efect acustic absolut spectaculos, sunetele fiind propagate la fel de bine ca într-o catedrală! Tavanul bisericii este susținut de şase trunchiuri de stejar ale căror capete se sprijină pe capitelurile unor coloane grecești aduse din cetatea Histria. Pereții interiori ai bisericii nu au picturi, sunt zugrăviți în alb, iar din loc în loc mici orificii amintesc că acolo sunt îngropate amforele de amplificare. Catapeteasma, confecționată din lemn de stejar, este decorată cu icoane pictate, care, precum cele două fresce aflate pe fațada bisericii și pe peretele frontal al altarului, nu au fost niciodată restaurate, păstrându-și și astăzi culorile originale!
Construcția „bisericii îngropate“ din Istria s-a încheiat în 1860 și lăcașul a fost sfințit patru ani mai târziu cu hramul „Sfânta Treime“ și „Sfântul Ierarh Nicolae“. La 14 februarie 1967 biserica a fost inclusă pe lista monumentelor arhitectonice de mare importanță