de Silviu Ghering şi Alexandru Brădescu
Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.
Castelul Roşu din Hemeiuş, bijuterie arhitectonică lăsată în paragină
Comuna Hemeiuș (în trecut Fântânelele) se află în vecinătatea nordică a Bacăului, în zona lacului de acumulare Lilieci și cuprinde satele Fântânele, Hemeiuș (reședința) și Lilieci. Se poate ajunge la Hemeiuș pe șoseaua națională DN15, care leagă Bacăul de Piatra Neamț, din care la Hemeiuș se ramifică șoseaua județeană DJ119B. Prin comună trece și calea ferată Bacău-Bicaz, „deservită” de halta de mișcare Hemeiuș.
Zidurile dau numele, parcul dă farmecul
Castelul Roșu din Hemeiuș, mai exact din satul Lilieci, a primit această denumire datorită culorii date în exterior de gresia şi cărămizile placate pe ziduri. A fost ridicat între anii 1864 și 1866 de familiile boierilor Grigore Cantacuzino și Costache Pașcanu, în stil gotic târziu englezesc, cu elemente din goticul veneţian, dar şi de factură orientală. Are parter, etaj şi parţial demisol şi este situat în mijlocul unui mare parc englezesc, devenit un faimos parc dendrologic de 49,5 hectare, prin amenajarea sa de specialistul german Cristian Adolf între anii 1880 și 1913. Populat atunci cu peste 25 de specii de plante şi arbori exotici, este considerat al doilea parc dendrologic din România.
Indiferență și nesimțire crasă a autorităților
Castelul Roșu a fost confiscat de stat în 1918, după care a fost administrat de Ocolul Silvic Fântânele, iar în anul 1955 atât conacul, cât și parcul devin filiala Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice (ICAS), respectiv Stațiunea de Cercetări Silvice Hemeiuș și se „îmbogățește” cu încă peste 60 de specii de plante și arbori. Din păcate, aceste comori istorice, culturale, turistice sunt ținute în paragină de autorități, oricare ar fi ele, locale, județene sau naționale. „Nu poate fi vizitat. Castelul s-a degradat foarte mult în anii ’90, nu are mobilier. Sunt doar ziduri goale. A fost reparat acoperişul şi acum este ţinut în conservare”, spune Cornel Şerb, directorul tehnic al ICAS. Comentariile le lăsăm în seama dumneavoastră...