de Andreea Vasilescu şi Eduard Popa

Finala ediţiei 2019 a concursului Eurovision a avut loc la 18 mai, la Tel Aviv, în Israel, fiind cea mai spectaculoasă ediţie a concursului, plină de surprize, cu cheltuieli imense și impecabilă din punct de vedere tehnic. Anul acesta, România a fost reprezentată la Eurovision de Ester Peony cu piesa „On a Sunday”, compusă de solistă (numele real Ester Alexandra Creţu) împreună cu Alexandru Şerbu, dar nu s-a calificat în finală. Probabil se va comenta mult pe marginea acestui subiect, dar, din păcate, este a doua oară consecutiv când noi nu ne calificăm în finală.

Câștigătoarea acestei ediții este Olanda

Câștigătoarea acestei ediții este Olanda. Piesa „Arcade” a lui Duncan Laurence, compusă chiar de interpret, a primit cele mai multe puncte, 492. Este prima victorie a Olandei la Eurovision după 44 de ani. La conferinţa de presă de după anunţarea câştigătorului Eurovision 2019, Duncan Laurence a vorbit despre victoria sa, dar şi despre propria sexualitate. Tânărul, care a mărturisit că este bisexual, a transmis un mesaj de susţinere pentru comunitatea LGBTQ+. „Eu nu sunt doar un artist, sunt o fiinţă, sunt bisexual, muzician, apăr nişte drepturi şi nişte valori. Şi sunt mândru că am şansa de a arăta cine sunt şi ceea ce sunt”, a declarat tânărul. El a continuat: „Cred că cel mai important lucru este, desigur, să te accepţi aşa cum eşti şi să te vezi, aşa cum mă văd şi eu pe mine însumi, drept o fiinţă talentată, care poate să facă multe lucruri. Rămâi la ceea ce iubeşti, indiferent de sexualitatea ta, iubeşte-te pe tine pentru ceea ce eşti. Acesta este cel mai important mesaj: «Îndrăzniţi să visaţi la lucruri măreţe»”, a declarat câştigătorul Eurovision 2019.

Branding de ţară

Eurovision nu mai este de multă vreme un concurs muzical, ci o ocazie pentru anumite ţări de a-şi afirma identitatea. Cu riscul de a vedea cum se invită la spectacol conflictele. Concursul Eurovision a devenit un vector de soft power (putere subtilă), un teatru al tensiunilor geopolitice, un mijloc de transmitere a mesajelor politice. Ţările participante joacă deseori cartea imaginii pe care o au de transmis lumii, mai mult decât pe cea a recunoaşterii talentului muzical. „Eurovision spune multe despre maniera în care ţările se poziţionează”, confirmă Florent Parmentier, profesor la Sciences Po şi director al EurAsia Prospective, într-un interviu pentru publicaţia franceză „Le Point”. În opinia sa şi a multora, ceea ce se află în spatele concursului este nimic altceva decât nation branding, adică brandingul de ţară. Ţara câştigătoare obţine organizarea ediţiei următoare, care îi oferă o ocazie extraordinară de a face o demonstraţie de soft power şi chiar uneori de a-şi repara imaginea în ochii lumii.

Poate fi un eveniment istoric pentru un popor

În 2012, cu Eurovisionul, Azerbaidjanul şi-a creat o carte poştală de ţară modernă, deschisă şi tolerantă. Pentru a rupe gura târgului a fost creată o sală nouă de concerte cu această ocazie. Dar în spatele paietelor se ascunde totuşi o dictatură a cărei bogăţie depinde de petrodolari şi nu este în beneficiul locuitorilor, care trăiesc sub pragul sărăciei. În 2019, Israelul a mizat mult pe Eurovision pentru a face uitate violenţele din Gaza. Găzduirea Eurovision ajută la construirea identităţii naţionale: câştigarea concursului, apoi organizarea în anul următor a lui, poate fi un eveniment istoric pentru un popor, mai ales când este vorba despre state mici.

Diferenţe

Pentru ţări mari, precum Franţa sau Germania, victoria nu este fundamentală. Ea nu va avea un impact asupra ţării, căci vor urma alte succese, sportive, de exemplu. În timp ce în Muntenegru, de exemplu, în caz de victorie, se va vorbi mai mulţi ani despre reuşită. Eurovision oferă o expunere deosebită unor ţări mici, care abia se fac remarcate pe scena internaţională. „Există la Eurovision o Europă în care San Marino atârnă la fel de mult ca şi Italia, iar Lichtenstein cât Germania”, opinează Florent Parmentier. „Acest concurs are o putere egalizatoare şi dă o posibilitate ţărilor mici de a exista, alături de cele mari”, adaugă acesta.

Solidaritate

Mai mult, la Eurovision s-au dezvoltat solidarităţi între ţări, care s-au exprimat la vot. Fiecare ţară atribuie 116 puncte, repartizate de un juriu şi de telespectatori, melodiilor preferate. Iar punctele sunt deseori date cu generozitate vecinilor. Se formează grupuri, cum ar fi fosta Iugoslavie, fosta URSS, Europa Centrală sau Europa de Nord. Solidarităţi care se explică printr-un trecut comun, dar şi prin culturi mai apropiate. Între aceste ţări circulă artiştii mult mai des.

Conflicte

Dar nu doar prietenia se remarcă la Eurovision. Conflictele geopolitice ies la suprafaţă deseori şi îşi pun amprenta pe concurs. În 2017, Rusia a renunţat, pentru că Ucraina, ţară gazdă a evenimentului, refuza să o lase pe candidata sa Iulia Samoilova să intre pe teritoriul său. Ea a fost acuzată că a dat un concert în Crimeea, teritoriu ucrainean anexat de Rusia în 2014. Mai mult decât atât, mesajele politice se strecoară şi în melodiile candidaţilor. În 2018, francezii Madame Monsieur cu melodia „Mercy” vorbeau despre povestea unei fetiţe născute pe un vas umanitar în Mediterana. În 2015, armenii au vrut să abordeze chestiunea genocidului armean, cu „Don’t Deny” („Nu negaţi”), dar UER i-a obligat să schimbe titlul melodiei. Georgienii au avut mai puţin noroc în 2009 cu „We Don’t Wanna Put In”, văzută drept un afront la adresa lui Vladimir Putin, după războiul dintre cele două ţări. În faţa refuzului delegaţiei georgiene de a modifica versurile melodiei, Eurovision a decis să descalifice cântecul, făcând apel la regulamentele interne. „Niciun vers, niciun discurs, niciun gest de natură politică nu este permis”, justifica atunci un purtător de cuvânt al concursului.

Madonna şi Islanda au încălcat regulamentul

Ei bine, în ciuda măsurilor de precauţie, anul acesta s-a întâmplat. Madonna a fost invitatul special al finalei Eurovision şi a cântat pe scena de la Tel Aviv hitul „Like a Prayer” şi noul său single, „Future”, acesta din urmă alături de rapperul Quavo. „Sunteţi toţi câştigători”, le-a spus Madonna artiştilor de la Eurovision, înainte de a urca pe scena concursului. „Să nu subestimaţi niciodată puterea muzicii!”, a exclamat ea. Cântăreaţa americană a profitat însă de faptul că a fost invitată la concurs, pentru o prestaţie de două melodii, şi a strecurat în timp ce se producea pe scenă un mesaj discret. În ciuda regulilor concursului Eurovision, care se vrea apolitic, drapelul palestinian s-a strecurat de două ori în direct în timpul finalei de la Tel Aviv. Atât Madonna, cât şi candidaţii islandezi s-au hazardat să încalce regulile. Un drapel israelian şi unul palestinian au fost văzute pe spatele unui dansator şi al unei dansatoare care se îmbrăţişau, în timp ce Madonna interpreta noua sa melodie „Future”.

„Să nu subestimăm puterea muzicii de a apropia oamenii”

Într-un comunicat citat de Reuters, Uniunea Europeană pentru Radio Televiziune (UER) a declarat că organizatorii nu erau la curent cu intenţia starului mondial de a introduce acest element în prestaţia sa pe scenă. Prestaţie pentru care Israelul a plătit-o cu un milion de dolari! „Concursul Eurovision este un eveniment apolitic, iar Madonna a fost înştiinţată”, precizează UER. Într-un scurt interviu transmis cu ocazia finalei, Madonna a subliniat rolul muzicii. „Să nu subestimăm puterea muzicii de a apropia oamenii”, a spus ea. Pe contul său de Twitter, Madonna s-a declarat recunoscătoare pentru ocazia de a difuza un mesaj de pace şi de unitate.