de Andrei Dicu şi Călin Popa
Astrofizicienii sunt de părere că omenirea traversează, deja, cea de-a doua eră spațială, în care inovațiile permanente, precum rachetele reutilizabile, reduc costul călătoriilor în afara planetei. Se pare că, peste 10 și în maximum 30 de ani, va fi mult mai ieftin să ajungem pe Marte decât acum și indiscutabil decât ar fi fost în anii ’80. Este un progres uimitor, deși mulți dintre spectatorii primului pas făcut de Neil Armstrong pe Lună nu și-ar fi imaginat că va dura atât de mult.
Un viitor al războaielor spațiale?
Principala problemă care apare în cazul înmulțirii călătoriilor spațiale și a scăderii costurilor acestora constă în întrebarea „cât va dura până atunci”. Thomas O. Paine, șeful NASA din 1969, credea că la această oră vom fi ajuns deja pe Marte și pe lunile lui Jupiter. Orice accident grav sau o tragedie petrecută într-un efort spațial tinde să dea totul înapoi, chiar cu ani întregi. Indiferent dacă se pot câștiga (după cum afirmă fanii domeniului) peste 1.000 de miliarde de dolari din exploatarea mineralelor rare din spațiu, oare ce se va întâmpla dacă dezvoltarea tehnologiei necesare pentru a încerca ne va costa 100 sau 200 de miliarde de dolari? Nu în ultimul rând, spațiul are o latură întunecată și nu este vorba doar despre bezna vastă pe care o descriu astronauții care au fost acolo. În zilele noastre, când SUA, China și Rusia dezvoltă armament spațial („în scopuri defensive”, după cum susțin cele trei mari puteri...), se prefigurează un viitor al războaielor în spațiu, al distrugerii de sateliți și al amenințării de ținte terestre, inclusiv oameni.
O competiție ruso-americană polivalentă
Astronomul și jurnalistul Sam Howe Verhovek a privit din răsputeri către Lună, la 20 iulie 1969, în speranța că va zări modulul lunar al misiunii Apollo 11. Nu s-a întâmplat așa, dar asta l-a ambiționat. Mai târziu, a pornit în căutarea descoperirii misterelor spațiului... În drum spre lansarea rachetei Soiuz din Kazahstan, s-a oprit la Moscova pentru o serie de întâlniri cu diverși cosmonauți și pentru a vizita muzeele de profil, pentru că i se părea dificil de apreciat cât de greu au ajuns pe Lună astronauții NASA, fără a înțelege problemele cu care s-a confruntat programul spațial sovietic, cel care i-a motivat. „Americanii tind să se gândească la efortul aselenizării ca la un meci de fotbal. Nimeni nu-și mai amintește și nimănui nu-i pasă cine a fost în frunte pe parcursul celei mai mari părți a confruntării. Important este cine a câștigat, indiferent dacă a trebuit să recupereze un scor de 0-3. După criteriul acesta, Statele Unite au câștigat. Punct”, avea el să precizeze.
Victor Glover: „Tinerii vor dezvolta tehnologia necesară”
Lista premierelor spațiale înregistrate de sovietici este impresionantă, de la primul satelit, câini, bărbat și femeie în spațiu, la primul echipaj format din mai multe persoane și prima ieșire extravehiculară în spațiu. La început, nu s-a pus problema costurilor, pentru că oricine ar fi cheltuit sume exorbitante pentru a prelua supremația în privința controlului asupra spațiului. Acum, rușii, cu grijă la propriile buzunare, consideră că viitoarele zboruri ar trebui să fie asigurate, din punct de vedere financiar de rezultatele bune ale noii generații de savanți, una formată din tineri mercantili și nu din fondurile acumulate până acum. Cu alte cuvinte, tinerii să călătorească în spațiu pe câți bani produc ei înșiși și mai ales prin dezvoltarea proiectului rachetelor reutilizabile. „Vor dezvolta ei tehnologia necesară!”, a comentat cosmonautul american Victor Glover, iar Nicole Scott, o astronaută pensionară, a completat: „Să ne ia și pe noi cu ei!”.
Marile puteri nu se uită la bani
Între 2017 și 2040 este de așteptat ca economia spațială să se tripleze, până la venituri care vor depăși 1.000 de miliarde de dolari. Se preconizează o creștere rapidă a investițiilor comerciale, care compun aproape 80% din industrie. Sateliții comerciali și cei militari, științifici și cu alte întrebuințări, devin tot mai mici, mai eficienți și mai ieftin de lansat. În SUA, fondurile private în domeniu ajung la 307,3 miliarde de dolari. Departamentul Apărării primește 20,7 miliarde de dolari, iar din fonduri publice se strâng 80,6 miliarde de dolari. În China, bugetul spațial nu este public. Agenția Spațială Europeană cheltuiește, anual, 6,6 miliarde de dolari, Rusia, 31,1 miliarde de dolari numai din fonduri publice, excluzând alte surse, iar Japonia alocă doar 1,6 miliarde de dolari. Marea Britanie a anunțat că a înregistrat cea mai mare creștere a cheltuielilor publice în domeniul spațial în 2017, până la aproape 98% din bugetul care este, însă, păstrat secret. Cu toate acestea, toate puterile mondiale sunt la unison.
NASA şi Silicon Valley accelerează colonizarea Lunii
Organizația non-profit Open Lunar Foundation reunește specialiști din Silicon Valley și foști ingineri NASA, care caută resurse și cercetează cele mai rapide căi de colonizare a Lunii. Spre deosebire de eforturile Guvernului SUA, Open Lunar Foundation are de gând să accelereze la maximum procesul colonizării Lunii, notează „Bloomberg”. Grupul are în centrul preocupărilor nu doar colectarea de fonduri, ci și realizarea tehnică a dezideratului. „În aceste vremuri în care colonizarea selenară implică atâția actori economici și comerciali, dorim să aducem componenta civică a acestui proces”, explică Chelsea Robinson, CEO al organizației. OLF a strâns deja câteva milioane de dolari și estimează prețul construcției unei colonii pe Lună la 2-3 miliarde de dolari. „Se poate crea o prezență autosustenabilă și permanentă pe Lună, cu o sumă în miliarde de dolari care nu depășește o cifră”, atestă Steve Jurvetson, un întreprinzător care a investit în proiectul celor de la OLF. Instituția plănuiește să stabilească prima colonie pe satelitul natural al Terrei în 2028, dar costurile programului „Artemis” sunt mai mari decât cele prevăzute: 30 de miliarde de dolari în prima fază.
„Răsăritul Pământului“, fotografia care a dat startul rectificărilor de buget
Nu se poate estima cât se vor „ieftini” călătoriile spațiale. Dacă oamenii sunt mânați să escaladeze Everestul sau să-și croiască drum până la Poli, asta nu înseamnă că simțim și pornirea de a ajunge pe Marte? În plus, apare ceea ce futuriștii numesc „polița de asigurare” pentru supraviețuirea speciei, iar alții, „planul B”, în cazul în care Pământul ar deveni nelocuibil. Motivul ar putea fi o forță independentă de noi, ca asteroidul care pare să fi anihilat dinozaurii sau propria noastră nechibzuință, manifestată prin război nuclear sau dezechilibrarea drastică a climei. Ironia fundamentală a primei ere spațiale a fost că imaginile reprezentative pe care le-a generat nu au fost cele cu Luna sau cu alte planete, ci cu... Terra. Cea mai cunoscută este „Răsăritul Pământului”, fotografia cu globul albastru și aparent pacific, învăluit în nori, ridicându-se deasupra orizontului selenar. Imaginea a dat elan ecologiei și i-a îndemnat pe mulți să se întrebe: „Nu ar fi mai bine să cheltuim sumele acestea enorme ca să ne rezolvăm întâi problemele de acasă?”. Sintagma „sumele enorme” reprezintă programul spațial, care, în ultimii ani, a consumat 4,5% din bugetul federal al SUA. Se pare că, pentru a trimite oameni pe Marte, s-a cheltuit până acum cel puțin la fel de mult, chiar dacă expedițiile au întârziat.