de Elena Marinescu şi Florica Pintea
Din luna noiembrie a intrat în vigoare legea care interzice bullying-ul în şcoli, iar Ministerul Educației trebuie să elaboreze în termen de 90 de zile toate normele necesare aplicării acestei prevederi. Profesorii vor fi instruiţi cum să identifice fenomenul, dar și cum să aplice strategiile potrivite. Bullying-ul este definit ca fiind un comportament ostil/de excludere și de luare în derâdere a cuiva, de umilire. Cuvântul „bullying” nu are o traducere exactă în limba română, însă poate fi asociat cu termenii de intimidare, terorizare, brutalizare. Un raport al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) arată că România se situează pe locul trei din cele 42 de țări în care a fost investigat fenomenul. Avocatul Adrian Cuculis (medalion) explică în ce condiţii poate funcţiona această nouă prevedere legală şi ce efecte poate avea în societate.
„Şi pe reţelele online de socializare se pot transmite mesaje agresive de hărţuire”
- Statisticile sunt în continuare alarmante: în pauza de zece minute dintre orele de curs, unu din patru elevi din şcolile româneşti este victimă a bullying-ului. Ce le recomandaţi părinţilor după ce a fost promulgată această lege?
- Este important că, într-un final, Legea Educaţiei Naţionale a fost modificată şi acest termen de „bullying” în sistemul de învăţământ a căpătat şi o denumire juridică. Sigur că această formă de hărţuire putea fi sancţionată şi până acum, respectiv printr-o acţiune civilă, însă era ceva mai greu să dovedeşti fapta în sine, în condiţiile în care violenţa psihologică nu era definită foarte clar în legislaţia naţională. Sigur că părinţii sunt cei care trebuie să ia orice fel de măsură atunci când copiii lor sunt abuzaţi fie prin adresarea unei solicitări directe către instituţia de învăţământ pentru a se implica în mod direct pentru a reuşi cumva să echilibreze situaţia din clase. Dacă nu, victimele se pot îndrepta în instanţă împotriva şcolii, dar şi a părinţilor copiilor abuzatori. Atâta vreme cât avem această modificare legislativă, probabil că atât părinţii, cât şi unităţile şcolare vor fi mult mai atenţi cu privire la ceea ce înseamnă o bună relaţionare a copiilor la cursuri, tocmai pentru a nu se ajunge la tribunal.
- Sunt foarte multe incidente cu violenţă fizică şi psihică în şcolile din România. Probabil tribunalele vor fi luate cu asalt de părinţi.
- Nu m-aş duce neapărat către ideea de plângere penală din start, pentru că ar trebui să vorbim deja despre o agresiune fizică, o vătămare corporală, pe când Legea Bullying-ului încearcă să excludă din cadrul şcolar orice interferenţă pe care ar putea să o aducă un copil sau chiar un profesor cu privire la dezvoltarea normală psiho-emoţională a elevilor care învaţă la acea şcoală. Nu sunt de neglijat nici reţelele online de socializare, unde se pot transmite mesaje agresive de hărţuire, de natură să cauzeze traume psihice victimei. Cu siguranţă vom avea o creştere semnificativă a numărului de cereri de chemare în judecată, pentru că chiar dacă înainte nu era reglementat ceea ce înseamnă „bullying”, până la urmă acţiunile de a glumi pe seama unui copil, de a-i aduce tot felul de injurii sau de a fi agresiv verbal cu el din pricina rasei, a naţionalităţii, apartenenţei etnice sau religioase, a aspectului fizic ori a categoriei sociale ş.a.m.d, erau sancţionate şi până acum de legea civilă. Noutatea este acest cadru de reglementare mult mai clar pentru violenţa psihologică şi va fi mult mai uşor ca părinţii să ajungă în instanţa de judecată pentru a apăra integritatea emoţională a copilului şi valorile în care ei cred.
„Psihologul va avea ultimul cuvânt”
- Credeţi că va fi nevoie de expertiza unui psiholog care să certifice existenţa unei astfel de infracţiuni?
- Da. Este probabilă o probă esenţială într-un asemenea proces, pentru că trebuie stabilit gradul de vătămare psihologică a copilului, impactul şi consecinţele acţiunii de bullying, iar în acest caz psihologul va avea ultimul cuvânt atunci când va veni vorba despre a pune un diagnostic sau de a stabili dacă victima a trecut printr-o experienţă traumatizantă de acest tip sau nu.
- Ce rol va avea în continuare şcoala în medierea acestor cazuri, se va implica mai mult pentru a nu se ajunge în instanţă?
- Unitatea de învăţământ are un rol foarte important şi este de reţinut faptul că directorii şcolilor trebuie să se asigure că există o coordonare bună între profesori şi părinţi, între profesori şi copii şi, în cele din urmă, între copii atunci când ei socializează în timpul pauzelor dintre ore, dar şi în afara şcolii. Dacă astfel de fenomene de hărţuire fizică şi psihică există, ele trebuie eradicate prin luarea unor măsuri concrete: scăderea notei la purtare sau chemarea părinţilor la şcoală în vederea stabilirii unui program prin care acel copil care devine violent să fie temperat sau chiar să fie ajutat prin cursuri sau şedinţe la psiholog. În plan juridic, inclusiv instituţia de învăţământ este responsabilă pentru că nu a reuşit să implementeze un cadru şi un ambient adecvat care să excludă comportamentele de tip bullying.
- Cu alte cuvinte, părinţii ar putea să ceară despăgubiri morale inclusiv din partea şcolii?
- Sigur că da, pentru că şcoala, prin profesori şi prin cei care conduc instituţia respectivă, are obligaţia că vegheze ca asemenea incidente să nu se petreacă, pentru că atâta vreme cât tu, ca părinte, îţi duci copilul şi îl laşi în cadrul instituţiei de învăţământ, există obligaţia acesteia să păstreze un cadru echilibrat şi, dacă apare un incident de acest gen, trebuie să intervină prompt prin mijloace specifice.
Ce înseamnă bullying-ul
Legea definește acest termen ca fiind: „acţiunea sau seria de acţiuni fizice, verbale, relaţionale şi/sau cibernetice, într-un context social dificil de evitat, săvârşite cu intenţie, care implică un dezechilibru de putere, au drept consecinţă atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptate împotriva unei persoane sau grup de persoane şi vizează aspecte de discriminare şi excludere socială, care pot fi legate de apartenenţa la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală, caracteristicile personale, acţiune sau serie de acţiuni, comportamente ce se desfăşoară în unităţile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale”.