de Laura Zmaranda şi Adrian Barna

Fabrica de sobe de teracotă de la Mediaș este dovada vie a faptului că atunci când tradiția și cultura străveche a meșteșugurilor țin cu tot dinadinsul să rămână în timpurile acestea noi, asta se întâmplă. Așadar, vă invit să descoperim împreună istoria ultimei fabrici unde se mai fac sobe de teracotă, care a fost parcursul ei și cum se transformă produsele de aici în adevărate opere de artă.

Istoria fabricii după mai bine de un secol de funcționare

În istoria meșteșugurilor arhaice, cuptorul de cahle este un simbol reprezentativ, unul dintre artefactele care dau o identitate aparte civilizației românești și o delimitează în mod concret de alte culturi. Acest simbol a păstrat în chintesența sa istoria schimbărilor la care poporul nostru a fost supus. Însă timpul, cu metehnele sale, cu mofturile noilor vremuri, a încercat să cufunde în abisul uitării acest meșteșug. Tehnologii mai moderne, sofisticate au luat locul cuptorului cu cahle la începutul secolului XX, fără însă a detrona definitiv acest meșteșug. Pentru că acestor sisteme moderne de încălzire le lipseau rafinamentul și eleganța sobelor de teracotă realizate manual și pictate cu atâta grijă. În țara noastră istoria cuptorului cu cahle nu a fost cu mult diferită de cea din alte colțuri ale lumii. Rând pe rând, fabricile de realizare a sobelor de teracotă s-au închis. Una singură a sfidat timpul. Fabrica de teracotă din Mediaș a cărei cronică spune că a fost înființată în anul 1906 de sasul Gref Iulius. În pofida schimbărilor la care a fost supusă și a proprietarilor care au dobândit-o (astăzi este în proprietatea unui antreprenor sas, Uwe Draser), fabrica de la Mediaș a rămas ca un bastion neatins în care meșteșugul cuptorului cu cahle a supraviețuit. Istoria ei este astăzi însumată într-un patrimoniu de cahle și mulaje de cahle transilvănene, inclusiv reproduceri după sobe rare de la Muzeul Astra din Sibiu. Dar istoria continuă să se scrie pentru că fabrica funcționează în continuare respectând cutumele arhaice. Adică folosind aceleași rețete vechi, originale, de amestecuri de pământ, în cuptoare străvechi. La magia realizării sobelor de teracotă contribuie manufacturierii care folosesc aceeași tehnologie de glazurare și de pictare manuală de la începuturile istoriei cuptorului cu cahle.

Se produc peste 300 de modele de cahle

Fabrica de la Mediaș a stăpânit timpul, însă s-a adaptat cerințelor de acum prin îmbinarea tradiției cu noutatea. Astfel că, pe lângă producerea sobelor tradiționale și manufacturarea de sobe pictate mobile cu feronerie de Reghin, aici se concretizează și proiecte moderne de sobe și termoșeminee. Aşadar, clienții pot opta pentru sobe sau șeminee cu aspect tradițional sau pot alege combinații contemporane de teracotă cu plăci din marmură, sticlă refractară și accesorii metalice. Însă oricare ar fi alegerea clienților, în fabrica Teracota Mediaș realizarea cahlelor este ridicată la nivel de artă. La propriu. Pentru că din echipa manufacturierilor fac parte și sculptori absolvenți ai Universității Naționale de Arte București și pictori de cahle. Misiunea lor este aceea de a realiza orice model solicitat și de a asigura tiparele necesare producției în serie. Mai mult decât atât, aceștia se implică și în proiecte de restaurare a pieselor vechi sau în stare avansată de degradare. Cert este că astăzi în fabrica de la Mediaș se produc peste 300 de modele de cahle pentru sobe de teracotă. Și când spuneam că realizarea lor este ridicată la nivel de artă, făceam referire că aceste cahle pot fi simple sau ornamentale, cu modele geometrice și decorative, glazurate multicolor și pictate manual înainte și după ardere cu glazuri termorezistente. În tehnologia de realizare a lor sunt folosite glazuri cu rezistență la agenții chimici, iar culorile variază de la ocru, maro, alb, verde, albastru, cobalt, vișiniu, policrom bej şi roșu. Însă simbolul care reprezintă fabrica de la Mediaș și tradiția pe care aceasta o perpetuează sunt piesele glazurate alb și pictate.

Reţete vechi pentru timpuri noi

Înainte de a dezvălui dintre secretele tehnologiei arhaice de realizare a sobelor de teracotă o să facem o scurtă descriere a celor mai importante elemente ale unei sobe. Exteriorul ei este reprezentat de cahle (piese ceramice), colțuri, socluri, cornișe şi burlane. Sobele pot fi apoi „îmbogățite” cu componente exclusiv ornamentale (arcade, medalioane, etajere, borduri, frontoane) care redau prin noblețea formelor lor un farmec specific conacelor și caselor boierești. Spuneam că în fabrică cutumele tehnologiei arhaice sunt respectate fără abateri și că rețetele originale au fost păstrate ca atare. Astfel, cahla se „întrupează” dintr-un amestec de luturi care se presează până se obține o anumită consistență. Luturile pentru realizarea cahlelor nu sunt alese întâmplător, ci după principii care ţin cont de proprietatea lor de a asigura conductibilitatea termică ridicată, capacitatea de a acumula rapid căldură şi de a o păstra timp de mai multe ore de la stingerea focului şi rezistenţa la şoc termic datorată arderii cahlelor la temperatură de vitrificare. Respectând aceste reguli, viața sobelor sau şemineelor, în condițiile unor cicluri repetate de încălzire, va fi de cel puţin 50 de ani. Concret, cahlele se realizează manual prin presarea bulgărului de lut într-o matriță (cu diferite motive în relief care personalizează astfel placa) din lemn moale. Această matriță este sculptată, de asemenea, manual în ipsos de un artist plastic și reprodusă apoi în serie pentru fiecare turnător. Astfel fiecare placă ceramică poartă cu sine din amprenta sculptorului și a manufacturierului care presează lutul în matriță.

xIstoria este vie în fabrica de la Mediaș și prin faptul că aici s-a păstrat în funcțiune cuptorul fabricat în anul deschiderii sale, 1906. În ultima etapă, cea de finisare, cahlele sunt păstrate în cuptorul de ardere 24 de ore. Tot aici sunt lăsate apoi la răcit pentru încă 24 de ore

Deşi aparent în afara modei vremurilor noastre, pentru sobe şi şeminee a reînceput o eră nouă. Acestea şi-au găsit locul în designul contemporan al caselor nu doar prin utilitatea lor, ci mai ales prin faptul că dau o notă specială locuinţei şi că sub vraja focului lor se urzesc poveşti dintre cele mai frumoase

Ultimii paşi spre finalizarea plăcilor de ceramică

După presarea și scoaterea din matriță, lutul este lăsat să asimileze noua formă pe care a căpătat-o. După două zile de repaus se îndreaptă marginile plăcilor ceramice și trei săptămâni vor rămâne la uscat. Ultima etapă în realizarea lor o reprezintă glazurarea, adică îmbrăcarea lutului în culoare și luciu. Glazura, o combinație de frită, pigmenți speciali pentru ceramică și stabilizatori de culoare (metalele grele sunt excluse), se introduce în așa-zisă moară și se combină cu ajutorul pietrelor timp de 24 de ore. Ulterior, plăcile sunt îmbrăcate în această glazură și ajung în ultima etapă, și anume arderea.