de Andrei Dicu
Când pleacă dintre noi cineva drag, durerea e atât de mare, încât ne spală de păcate și de greșeli. Cristina Țopescu a trecut dincolo, nu atât de fulgerător precum pare. S-a grăbit încă de anul trecut, dar lipsa grijii față de aproapele nostru ne-a făcut să „descoperim” absenţa ei abia aproape la jumătatea lunii ianuarie. Cristina Țopescu a suferit, și-a mărturisit durerile, dar a făcut-o prea timid, într-o lume a percuției, a zgomotului exacerbat. În final, a agonizat din pricina singurătății. Secretele sale se contopesc precum ingredientele unei pâini, de o frumusețe sfântă, dumnezeiască.
Un nou caz Mădălina Manole?
Sensibilitatea nu-și mai găsește spațiul vital, într-o lume care ne predă, zilnic, o lecție despre fracturi. Cumva, cazul Cristinei amintește de dispariția tragică a Mădălinei Manole. Un alt copil matur și neînțeles. Cu toate acestea, dincolo de sensibilitatea caracteristică-i, fiica lui Cristian Țopescu a rămas o femeie puternică. O trăsătură de familie. A muncit în televiziune ca profesionist polivalent (prezentatoare de știri și de spectacole, realizatoare de talk-show-uri etc.), a militat pentru protecția animalelor, a manifestat politic, dar mai ales s-a zbătut pentru a-și crea un cămin. De ceva vreme, prefera să-și petreacă vacanțele în Spania, într-o căsuță de piatră, la o fermă de cai, în apropiere de Granada. Se izolase. Anul trecut, și-a anunțat prietenii că tocmai traversase un atac de panică. „Tâmplele mă strângeau”, avea să spună. Apoi, a recunoscut că este dărâmată de suferință și că ia somnifere cu pumnul. Pastilele (n.r. - după autopsia care a constatat prezența unei „substanțe suspecte” s-a analizat inclusiv varianta sinuciderii!), dar mai ales suferința și-au cerut partea leului, pe fondul unei solitudini cvasitotale.
„O greșeală medicală, chiar două au făcut imposibilă dorința mea”
Această stare de spirit a fost amplificată de neîmplinirile familiare. S-a vorbit mult despre eșecurile relațiilor sale cu diverse personaje mondene, dar nedesăvârșirea ca mamă a sfâșiat-o, cu adevărat. Și-a dorit enorm un copil, ba chiar, în 2008, a mers în Germania, unde a încercat un tratament de fertilizare in vitro. S-a spus că sprijinul partenerului de viață de la acea vreme a lipsit. „Eu n-am copii decât ai altei specii. Pentru că și ei sunt copii. Cine nu înțelege asta e, elegant spus, un homocentrist și nicidecum un umanist. Mi-am dorit mult copii, dar o greșeală medicală, chiar două au făcut imposibilă dorința asta mare a mea. Mi-aș fi dorit un copil nu doar pentru mine, ci doar ca să încerc să formez un om bun, generos, iubitor de toate ființele, responsabil și solidar cu suferințele și bucuriile lumii, ale Universului. Ce visuri, nu? Tatăl meu a fost un om special și îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-am născut copilul lui. Într-o viață viitoare, sper să fiu și eu o mamă de care copiii mei să fie mândri”, a scris Cristina, pe o rețea de socializare, cu puțin timp înainte de a-și lua adio.
Între proteste și... aprecierea pentru Papa Francisc
Ca și tatăl său, care era fascinat de cai, Cristina adora animalele. Dincolo de cei şapte-opt câini pe care îi creștea și care i-au adus atâtea reproșuri din partea contemporanilor insensibili, își făcuse un obicei în a milita pentru drepturile necuvântătoarelor. Nu mai suporta stresul animalelor chinuite, protesta faţă de agresiuni și, recent, contra exportului de ființe vii. „Dorothea, nu-l lăsa pe nenorocit! Cât despre durerea ta, nici nu știu ce aș putea să-ți spun. Nu există consolare când pierzi un suflet drag. Dreptate, însă, trebuie să existe și nu trebuie să renunțăm la ea!”, a scris vedeta tv, după ce un om de afaceri a împușcat un cățel în pădurea Moșnița. Ulterior, a preluat un mesaj în care Papa Francisc ne îndemna la blândețe față de necuvântătoare. A fost ultima ei postare, la 26 decembrie 2019, în care a notat: „Încă un motiv să-l iubesc pe omul acesta simplu, firesc, calin, vesel, minunat!”... Nu cu mult înainte, se războise cu așa-zișii „prieteni” online: „Aș vrea să vă rog ceva: Cum eu sunt ceea ce se numește în țările civilizate «animal rescuer», adică salvator de animale, (...) plus că așa m-am născut, probabil, cu un grad mai mare de compasiune pentru orice ființă aflată în suferință, fie că-i om sau animal sau copac sau floare, dată fiind această credință a mea asumată, dincolo de părerile altora care mă lasă rece, vă rog pe toți cei care sunteți indiferenți și inerți la suferință să ieșiți singuri din cercul meu de prieteni”.
Revoluția din 1989, un laitmotiv obsedant
Momentele din decembrie ’89, care au dus la căderea lui Ceaușescu și la revenirea la democrație, au obsedat-o mereu pe Cristina Țopescu. „Azi, toată ziua, am făcut treabă prin casă. Televizorul a stat pe post de radio. Multe emisiuni, știri despre Revoluție, comemorare, cum unii o pângăresc, cum alții se revoltă, gesturi excesive, poate inevitabile la atâta durere și la atâtea răni care nu se vor închide vreodată. Făceam treabă cu un nod în gât, cu emoția aceea care se prelinge și în câte-o lacrimă, vindecătoare, necesară, terapeutică, oare? Abia aștept ziua de mâine (...). Ne vedem la ora 16:00 în Piața Victoriei și plecăm în marș spre Piața Universității, după care, în fața Ministerului de Interne, ne vom opri ca să citim numele celor peste 1.000 de martiri. (...) Am citit azi, la comemorarea din Piața Revoluției, 80 de nume ale eroilor noștri, am fost onorată, alături de mulți oameni minunați care au fost acolo. Toți cei 1.142 de martiri sunt îngerii noștri și vor fi îngerii acestui popor, pentru totdeauna, ei ne-au redat Libertatea!”, era starea de spirit a vedetei tv, la fix 30 de ani de la răsturnarea regimului comunist.
„Pe Cioran l-am devorat. Am ajuns «Pe culmile disperării»”
Unul dintre scriitorii preferați ai Cristinei Țopescu a fost nihilistul Emil Cioran. Iarăși, o poezie a fatalității… „L-am citit în adolescență, înainte de decembrie 1989. L-am devorat și l-am iubit, m-am regăsit în el, dar nu dramatic, cum mi se întâmplă acum, pentru că acum, de câțiva ani încoace, am ajuns «Pe culmile disperării». Atunci încă mai speram că, într-o zi, va veni binele. A venit, parțial, cu libertate de exprimare, de circulație, dar și cu libertatea prostului gust, cu țopârlănie, cu doamne stropșite și domnișoare roz bombon, cu inși mult mai pătați decât câinii dalmațieni, cu apariții grotești și muzici de manele, cu politruci, inculți, oportuniști și deosebit de vocali, dar și cu programe tv scabroase și cu o presă virulentă, ineficientă, însă, în cele din urmă, în moralitatea ei, aproximativă”, avea să răbufnească domnia sa. Revolta mai doarme, din când în când, în sufletul unui poet, dar pleacă repede, însângerată de istorie.
Mircea Lucescu, îngerul din umbra Cristinei Ţopescu, în infernul de la Turnu Severin
Cristina Țopescu a trăit o experiență terifiantă, în temnițele comuniste. A ajuns acolo tocmai din cauza pasiunii care a mânat-o „în luptă” toată viața. De data aceasta, a fost vorba despre mama sa, care suferea în străinătate și pe care Cristina a încercat s-o viziteze. A îndurat dureri și umilințe cumplite. Un singur om a îndrăznit să se bată cu sistemul represiv: Mircea Lucescu! În exclusivitate, revista Taifasuri scoate la lumină detaliile unei povești înfiorătoare, la finalul căreia prietenia a învins ura...
„Pi burtă, că trag!”
Încă de la vârsta de 16 ani, Cristina a plecat de patru ori în Germania, să-și viziteze mama, Rodica Țopescu, suspectată de cancer. Mai târziu, vedeta tv a recunoscut că niciodată nu a vrut să părăsească definitiv țara, dar a trecut prin două arestări și a petrecut trei luni și cinci zile în închisoare. S-a întâmplat în toamna lui 1989, când ura față de „dușmanii regimului” atinsese cote paroxistice. Cristina Țopescu a relatat cum a încercat să treacă granița în Serbia, via Herculane, dar a fost capturată „ca într-un film prost, în care eroii pozitivi sunt prinși de cei negativi, în ultima clipă și niciodată mai devreme. (...) Aventura noastră s-a oprit brusc, am auzit câteva focuri de armă trase în aer, am fost puși pe burtă, cu câini Lupi și puști deasupra noastră, am fost admonestați în «dulșele grai moldovinesc», «pi burtă, că trag!». (...) Mai târziu, am înțeles că Dumnezeu n-a vrut să-mi îngăduie libertatea aceea, pentru a nu o rata apoi pe cea de a mă vedea liberă în propria țară și de a trăi momentele magice ale Revoluției”. Cine a izbutit s-o protejeze, relativ, de tortura aplicată de comuniști? Prietenul de familie Mircea Lucescu... În ceea ce ne privește, am aflat povestea teribilă a încarcerării Cristinei Țopescu de la apropiații familiei.
Bătăi cu prosopul, tăieturi cu lama și terci... din belșug
Odată capturată, tânăra a fost încătușată și „internată” la penitenciarul de la Turnu Severin, o închisoare specială pentru femei, în care regimul de detenție era extrem. Potrivit surselor noastre, gardienii snopeau în bătaie deținutele cu prosoape ude, le tăiau cu lama și le „hrăneau” doar cu terciul destinat porcilor. Practic, odată intrată pe poarta iadului, nu mai aveai scăpare... Totuși, la rugămințile disperate ale bunului său prieten, Cristian Țopescu, Mircea Lucescu și-a luat inima în dinți și și-a riscat cariera, de ce nu, poate și libertatea.
Il Luce, în audiență la premierul Constantin Dăscălescu, cerberul lui Ceaușescu
Antrenorul lui Dinamo a profitat de toate atuurile pe care le avea. A mers până la procurorul de caz, a bătut drumul până la șeful de la Serviciul Pașapoarte, în speranța de a o salva pe Cristina sau măcar de a-i face viața mai ușoară. Mai mult, Lucescu a ajuns inclusiv până la primul ministru Constantin Dăscălescu, considerat „mâna dreaptă” a lui Nicolae Ceaușescu și, totodată, unul dintre cei mai duri corifei ai regimului. A obținut, alături de Cristian Țopescu, audiențe private la Dăscălescu și la alți demnitari de marcă, rugându-i ca tânăra să beneficieze de un tratament de detenție „mai” omenesc, dar nici măcar Lucescu nu a reușit s-o scoată pe Cristina din închisoare.
„Trădătoarea”, mutată în celulă separată
Aceleași surse ne-au precizat că, de fapt, oficialitățile comuniste au refuzat s-o elibereze pe tânără nu doar din pricina tentativei de a trece granița în mod fraudulos, ci... dintr-un motiv fotbalistic. Dușmănia dintre MAI și MApN, ministerele diriguitoare ale cluburilor Dinamo și Steaua, ajunsese la asemenea cote, încât prin torturile aplicate Cristinei trebuia să fie lovit, de fapt, tatăl său, Cristian Țopescu, unul dintre numele de referință ale clubului din Ghencea. În schimb, Lucescu nu s-a lăsat. A discutat, din nou, cu procurorul general și cu alți lucrători MAI influenți și, până la urmă, a izbutit să-i convingă s-o mute pe Cristina într-o celulă separată, unde nu a mai „beneficiat” de același tratament umilitor. Filmul horror a continuat, însă, până când (se pare că tot) Lucescu și Țopescu au reușit, prin metode diplomatice, să convingă completul de judecată să-i acorde Cristinei o pedeapsă de numai trei luni din şase, minimul la care era condamnat, conform legii, un „trădător de țară”. Până la urmă, Cristina Țopescu a părăsit închisoarea la 19 decembrie 1989, iar peste două zile a ieșit în stradă, alături de manifestanții care cereau demisia lui Ceaușescu... După ani, avea să-i ceară iertare, în direct, tatălui său, pentru că, prin „dezertarea” sa, i-a pus în pericol cariera și chiar viața...
Stelian Tănase: „Era foarte inimoasă. De asta a fost nefericită. Nu avea colţi!“
În ultima vreme, Cristina Țopescu realiza emisiunea „Interviuri neconvenționale”, la Canal 33. Unul dintre ultimii săi invitați a fost scriitorul Stelian Tănase. Discuția, de aproape o oră, s-a derulat în jurul conceptelor de „patriotism” și de „naționalism”, dar au fost abordate și subiecte precum unificarea Germaniei, conferința de la Malta și căderea lui Ceaușescu. Subiectele, mai ales cel legat de naționalism, erau sensibile, așa cum remarca și invitatul său, „e ca și cum ai vorbi despre soția ta în public”, dar Cristina și-a demonstrat valoarea de om de televiziune. La final, s-a petrecut un fenomen care avea să se dovedească... premonitoriu, pentru că avea să prefațeze o declarație pe care Stelian Tănase ne-a oferit-o în exclusivitate, după trecerea în neființă a doamnei Țopescu. „Nu mă las dus cu preșul”, a afirmat scriitorul, iar realizatoarea a răspuns: „Eu mă las”. Și a zâmbit. Ei bine, iată ce ne-a declarat domnul Tănase: „Când ne-am întâlnit ultima oară, Cristina era veselă, nu bănuia că suferă de vreo boală. De altfel, părerea mea este că a suferit un infarct. O cunoșteam de vreo 10-15 ani și era un om foarte bun. Era, mai mult decât mine, o persoană devotată animalelor. Toți banii îi cheltuia pentru ele. Era foarte inimoasă. Cred că din acest motiv a fost atât de nefericită, pentru că lumea o trata ca pe o fraieră. Nu avea colți!”...
„Duşmanul“ la nevoie se cunoaşte
Pentru cititorii mai tineri, este absolut necesar să menționăm că, în anii ’80, Mircea Lucescu era considerat „dușmanul” de moarte al clubului Steaua, al cărui portdrapel devenise chiar Cristian Țopescu, un om care nu doar că a comentat majoritatea performanțelor „viteziștilor”, ba chiar a activat în cadrul clubului din Ghencea. Cu toate acestea, Mircea Lucescu și Cristian Țopescu erau apropiați de mulți ani, iar asta a contat cel mai mult în relația dintre cei doi, mai ales în condițiile în care comentatorul tv era „interzis” pe micile ecrane, după ce solicitase public ca fotbaliștii români să primească permisiunea de a juca în străinătate. Acum, Cristina și Cristian s-au întâlnit într-o altă lume, dar Mircea rămâne aici și își poate (re)citi destinul glorios, inclusiv în radiografia tulburătoare a acestui recurs al zbaterii pentru ce înseamnă prietenia adevărată.