de Elena Marinescu şi Eduard Popa
Dependenţa de cumpărături („Buying-shopping disorder” - BSD) ar trebui recunoscută ca o afecţiune psihică, cu simptome şi caracteristici distincte, susţin medicii psihiatri, care avertizează că un număr tot mai mare de persoane manifestă în prezent semne îngrijorătoare de comportament obsesiv în contextul accesibilităţii cumpărăturilor online. Prima mențiune despre cumpăratul compulsiv într-un manual de specialitate a fost acum 100 de ani și acesta era descris de psihiatrul Emil Kraepelin ca „nebunie impulsivă”. Psihologul Anca Răducan (medalion) explică originile şi consecinţele acestui fenomen.
„Are efecte negative serioase, precum datoriile”
- De regulă, shoppingul (cumpărăturile) este o activitate plăcută şi relaxantă pentru majoritatea dintre noi. Când ar trebui să ne îngrijorăm?
- Termenul clinic pentru această tulburare este oniomania (din grecescul onios = vânzare și manie = nebunie). Este vorba despre un comportament și gânduri excesive în privința cumpărăturilor, care duc la stres intens și afectează calitatea vieții. Este o formă anormală de shopping și cheltuire a banilor, în care consumatorul are un impuls copleșitor, incontrolabil, repetitiv și cronic de a cumpăra diverse lucruri, cu scopul de a ameliora trăirile negative, precum stresul și anxietatea. Spre deosebire de cumpăratul impulsiv, când facem o achiziție neplanificată (de obicei cu un cost scăzut), cumpăratul compulsiv are efecte negative serioase, precum acumularea de datorii. Afecțiunea a fost identificată la nivel global, iar statisticile în privinţa numărului de oameni afectați variază, de la 1% la 30%, însă o metaanaliză recentă a indicat că 4,9% dintre adulți suferă de oniomanie. Cele mai afectate sunt femeile (80% dintre persoanele cu acest diagnostic), dar este posibil ca bărbații să fie subdiagnosticați. În prezent, mulți specialiști cred că această tulburare conține atât elemente din tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC), cât și elemente din tulburarea de control al impulsului (TCI).
- Ce achiziţii fac persoanele care au această problemă?
- De multe ori sunt lucruri pe care nu le vor și pe care nu le folosesc ulterior. Obiectele sunt abandonate în cutiile sau în ambalajele originale, într-un colț al casei. În cazul femeilor, cele mai comune produse sunt: hainele, pantofii, produsele cosmetice și obiecte de decor pentru casă, în timp ce bărbații au o predilecție pentru dispozitivele electronice, unelte și cărți. Articolele în general nu sunt scumpe, dar problemele financiare sunt cauzate de cantitatea și frecvența cumpărăturilor. Într-un studiu cu participanți care suferă de tulburare de shopping compulsiv, aceștia au spus că ar fi cheltuit în medie 110 dolari (aproximativ 460 de lei) într-o sesiune de shopping. Aceste descoperiri ale cercetătorilor sugerează că shoppingul compulsiv nu este despre obiectele cumpărate, ci despre actul în sine, care eliberează anumite substanțe în creierul nostru care ne fac să ne simțim bine. Acest fapt a determinat anumiți specialişti în sănătate mintală să susțină că oniomania este o adicție, în care substanțele de care sunt dependenți pacienții sunt dopamina și serotonina, asemănând-o cu dependența de jocuri de noroc.
„Pacienţii pot primi educaţie financiară”
- De ce apare această obsesie pentru cumpărături? Există un tratament?
- Încă nu știm exact ce determină apariția tulburării de shopping compulsiv, pentru că nu este înțeles foarte bine mecanismul neurologic sau cognitiv care provoacă simptomele. Au fost propuși mai mulți factori care contribuie la dezvoltarea acestei tulburări, printre care: evenimente negative în copilărie (abuz, neglijență), dezechilibre ale neurotransmițătorilor de la nivel cerebral, mediul și elementele culturale. Cu toate acestea, nu există dovezi suficiente care să confirme vreuna dintre aceste teorii. Faptul că rudele persoanelor cu acest diagnostic au șanse mai mari să sufere de afecțiuni psihice sugerează că există o componentă ereditară. În plus, oniomania e aso- ciată cu rate crescute de tulburări de personalitate, depresie, anxietate sau tulburare obsesiv-compulsivă la persoanele diagnosticate. Este foarte important ca acele persoane diagnosticate să primească ajutor, sub forma tratamentului specializat și a sprijinului din partea familiei și prietenilor. În prezent, principalele metode de tratament sunt medicația antidepresivă și terapia cognitiv-comportamentală, care poate fi aplicată în cadrul unui grup de terapie, unde participanții primesc teme și exerciții pentru acasă și educație financiară.
- Care ar fi principalele semne care ar trebui să ne trimită la specialist?
- Este o tulburare psihică, ce poate fi diagnosticată doar de specialiștii în sănătate mintală (psihiatri şi psihologi clinicieni), care au la dispoziţie diferite chestionare pentru depistarea afecțiunii. Unul dintre primele chestionare de acest tip, care este utilizat și în prezent, este „Scala de măsurare a cumpăratului compulsiv”, care constă în 16 afirmații axate pe patru dimensiuni: tendința de a cheltui, reactivitatea emoțională, vinovăția după cumpărături și mediul familial. Specialiștii trebuie să ia în considerare internări anterioare, tratamente medicamentoase sau alte diagnostice (tulburări psihiatrice, neurologice, tumori cerebrale) ale pacientului care ar putea explica acest comportament.
10 sfaturi utile