de Carmen Ciripoiu şi Florica Pintea
Se spune că atracția către fotografie începe ușor… apoi copleșește, iar vânătorul de imagini caută cele mai bune arme pentru a capta geometrii, lumină, umbre, culori, priviri, stări, emoţii, frânturi de vorbe, linişte. Sensibilă și creativă, Maria Scarlat Malița este fotograful care face posibilă nașterea unei lumi complet neașteptate. Câteva dintre prețioasele fotografii ale Mariei pot fi remarcate timp de două săptămâni începând cu 6 martie 2020, în cadrul unei expoziții unice, intitulată „Tinerețea este o artă”. Evenimentul este organizat de Fundația Mircea Malița.
„Mătușa mea, Maria Malița, a fost mentorul meu”
- Într-o eră a selfie-ului, Maria Scarlat Malița a ales cea mai frumoasă artă a tuturor timpurilor. Când ți-ai dat seama că ești atrasă de fotografie?
- Cred că aveam 10 ani când, grație mătușii mele, artistul plastic Maria Malița, m-am îndrăgostit de fotografie. Și așa am rămas și acum. Atunci am făcut prima fotografie cu un aparat vechi. Îmi amintesc că eram în America și am pozat un peisaj. Mătușa a fost ca o a doua mamă pentru mine. Ea a fost cea care m-a învățat să fac fotografii și grafică și vreau să-i calc pe urme. A fost directorul unui studio pe Fifth Avenue, unde se făceau imprimeuri unicat pentru marii creatori, reproduceri de artă pentru Metropolitan. Acolo am văzut cum lucrau toți desenatorii și designerii din toate colțurile lumii și asta m-a impresionat foarte mult.
- Ai optat să faci studii de artă grafică și reporter fotograf în Franța. Cu ce se deosebește școala de acolo de cea din România?
- Prin precizie și prin exigență. De asemenea, în școala din Franța se lucrează foarte mult, iar profesorii te învață arta fotografiei pas cu pas. Am făcut mult timp studii de artă grafică, iar de câteva luni sunt și reporter foto.
- Ce sentimente îți trezește arta fotografiei?
- O mare bucurie. Am senzația că mă simt un fotograf iubit, pentru că în fotografiile mele eu pun mult suflet și iubire. Pe mine fotografia m-a ajutat să trec peste toate problemele. Drept dovadă, indiferent unde plec, aparatul e mereu cu mine.
„Proiectul meu de suflet au fost trei soldați realizați din polistiren și ziare din Primul Război Mondial”
- Există vreo temă anume care te inspiră atunci când fotografiezi?
- Orice temă, n-am preferințe, fie că e o floare sau o persoană gânditoare. Pe toate le fac la moment.
- Cât de important este pentru un fotograf relația cu modelul său?
- Este foarte important ca omul din fața mea să aibă încredere atât în el, cât și în mine. Mai mult, nu trebuie să se crispeze niciodată.
- Care a fost proiectul tău de suflet?
- Momentul în care am creat la Paris, din polistiren și ziare din perioada Primului Război Mondial, portretul a trei soldați: generalul, soldatul și genistul. Aceștia au fost realizați în cadrul temei „Portret de grup” cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la terminarea Primului Război Mondial.
„Henri Cartier-Bresson m-a inspirat să fac portrete”
- Există vreun tip de fotografie pe care doreşti să-l experimentezi în viitor?
- În viitor, îmi doresc să experimentez fotografierea unor animale. Până acum am fotografiat un cățel din Paris, care vine mereu în vizită la mine, Igloo. Stăpânii, care îmi sunt prieteni, îl lasă la mine în timpul săptămânii, când sunt la serviciu.
- Există vreun fotograf celebru pe care îl admiri foarte mult?
- Henri Cartier-Bresson. Am o afinitate deosebită față de creațiile sale fotografice de stradă, alb-negru, care sunt spectaculoase. De la el m-am inspirat să fac portrete. De altfel, a rămas și acum celebră o declarație de-a sa, „Fotografia nu e ca pictura; există o fracțiune de secundă de creativitate. Ochiul tău trebuie să vadă compoziția ca o expresie a ceea ce îți oferă viaţa și tu trebuie să intuiești când să declanșezi aparatul. Acesta este momentul de creativitate al fotografului...!”. Aceste vorbe sunt folosite drept motto de mulți fotografi.
„Am fost extrem de emoționată când l-am imortalizat pe Papa Francisc la Bucureşti”
- A existat vreun moment din cariera ta care ți-a rămas în suflet?
- Da, atunci când l-am fotografiat pe Papa Francisc la București. Am fost extrem de emoționată și de bucuroasă, am avut lacrimi în ochi. Mă temeam să nu-l pierd, dar când a trecut cu mașina i-am făcut poza în acel moment. Țin minte că ploua foarte tare, dar mi s-a realizat această mare dorință. De asemenea, mi-a rămas în suflet un reportaj pe care l-am făcut pe locul unde au căzut Turnurile Gemene. Acolo am stat câteva zile și am văzut cum sunt decorați pompierii. Ei nu au morminte, este doar acea placă care înconjoară groapa, care are numele celor căzuți inscripționate pe ea. M-a marcat mult acel moment. Chiar dacă nu am trăit momentul, ca reporter m-am pus în locul lor.
- Ce le vei arăta iubitorilor de frumos în vernisajul expoziției „Tinerețea este o artă”?
- Prin această expoziție vreau să aduc un omagiu bunicului meu, academicianul Mircea Malița, care m-a susținut în această minunată artă, fotografia. Vor fi prezentate 26 de portrete de tineri care au reușit în viață, majoritatea din Liga Studenților Români din Străinătate. Sunt fotografii extrem de puternice, priviri și expresii ale unor oameni care au știut să muncească și care au reușit. De asemenea, sunt și fotografii ale colegilor din școlile unde am învățat. Prin această expoziție vreau să arăt tuturor că reușita nu ține de frontiere. Expoziția va dura două săptămâni, iar deschiderea va fi pe 6 martie, la ora 20:00.
- Care este cel mai mare vis al tău în materie de fotografie?
- Să fiu recunoscută internațional, să-mi fac un studio în România, în cadrul Fundației Mircea Malița și să am colaborări cu artiști români.
- Ai avut numeroase colaborări cu instituții și artiști de renume. Căror personalități ai avut privilegiul să le faci portretul?
- Am avut șansa să-i fac portretul bunicului meu, academicianul Mircea Malița. El m-a susținut foarte mult și la prima mea expoziție, acum 10-11 ani, „In our out”. Și tot el a fost sursa mea de inspirație pentru o altă expoziție, intitulată „Vălenii de Munte”, care a cuprins imagini din Vălenii de Munte și a fost făcută cu ocazia Școlii de vară Nicolae Iorga, unde bunicul a fost președinte de onoare. Iar cel mai frumos portret făcut este filmul „O viață dedicată României”, omagiu adus lui Mircea Malița pentru activitatea și instituțiile pe care le-a creat în România, pe care iubitorii de frumos îl pot vedea pe YouTube. De altfel, bunicul mi-a spus să nu las niciodată fotografia, chiar dacă îmi este greu și să am întotdeauna încredere în mine. Datorită lui sunt acum în fața dumneavoastră. Legat de personalități, am avut o colaborare cu trei artiști francezi, Olivier Dion, Damien Sargue și David Ban, pe care i-am fotografiat în spectacolul „Cei trei muschetari”. Și acum dau share acelor poze... Tot în timpul unui concert, i-am fotografiat pe cei de la Backstreet Boys, iar pozele le-am dat fotografului lor personal, care a fost foarte încântat. Am făcut parte din echipa de fotografi a Hotelului Matignon care a urmărit activitatea primului ministru francez, Édouard Philippe, în acel loc. Domnului prim-ministru i-au plăcut foarte mult pozele pe care i le-am făcut și mi-a spus să nu las niciodată fotografia.