de Sorin Dumitrescu şi Florica Pintea
Sark este o insulă mică situată în Marea Mânecii. Face parte din Insulele Canalului și aparține de Bailiwick-ul Guernsey. Guernsey este o dependență a Coroanei britanice formată din câteva Insule ale Canalului. Este situată în largul coastelor Normandiei, iar în timpul verii este o destinație agreată de turiști atât francezi, cât și englezi. Apărarea și relațiile internaționale sunt asigurate de Regatul Unit, dar Guernsey nu face parte din acesta și nici din Uniunea Europeană. Din Bailiwick-ul Guernsey mai fac parte și insulele Alderney, Herm, Jethou, Brecqhou, Burhou, Lihou și altele mai mici. Principalele industrii ale Insulei Sark sunt serviciile financiare și turismul.
E formată din două părți
Sark este formată din două părți: Sark Mică (Little Sark) și Sark Mare (Greater Sark), unite printr-un istm numit La Coupée (tăietura) cu o lărgime de aproximativ trei metri, situat la aproximativ 90 m înălțime. În 1900 au fost construite bariere de protecție, iar în 1945, cu ajutorul prizonierilor de război germani, a fost construit peste istm un drum betonat. Insula Brecqhou se află tot sub jurisdicția Insulei Sark, fiind o insulă privată, deținută din 1993 de Sir David și Sir Frederick Barclay. Timp de mai bine de 440 de ani, insula a fost guvernată în sistem feudal, până în 2008, când au fost organizate primele alegeri libere. Alături de celelalte insule din Canalul Mânecii, Insula Sark este ultima rămășiță din fostul Ducat al Normandiei, aparținând încă Coroanei britanice, și ultimul stat feudal din lumea occidentală.
Condusă de un Senior
Cu o suprafață de doar 5,4 kilometri pătrați, insula are o populație de 600 de oameni. Înainte de reformele constituționale din 2008, Sark era guvernată de Chief Pleas, un parlament feudal compus din 40 de proprietari de pământ care nu erau desemnați prin alegeri. Acum se încearcă o nouă reorganizare, cu un parlament alcătuit din doar 24 de membri. Conducătorul se numește Senior. Din 1565, când Elisabeta I i-a dăruit insula nobilului Hellier de Carteret în schimbul protejării de pirați, cei care aveau titlul de Seigneur au condus această insulă. Aceștia plăteau Coroanei engleze numai 1,79 de lire anual pentru a păstra insula. În schimb, aveau privilegiul de a le oferi proprietarilor de pământ permisiunea de a cumpăra și de a vinde case, însă numai dacă jurau credință Coroanei și plăteau Seigneur-ului a 13-a parte din prețul de vânzare.
Este interzis divorțul
Seniorul era singurul de pe insulă care avea dreptul să dețină porumbei și, până în 2008, singura persoană care avea dreptul să aibă un câine nesterilizat. De asemenea, Seniorul este proprietarul tuturor resturilor ajunse pe țărm între flux și reflux. Din 1974, Seniorul este John Michael Beaumont, cel de al 22-lea Senior al insulei. Tot pe baza vechilor legi feudale, Seniorul a fost cel care a avut dreptul de a interzice divorțul pentru locuitorii insulei, încât dacă aceștia doreau totuși să își separe drumurile nu aveau decât soluția de a părăsi insula și de a alege să meargă să se stabilească pe un alt teritoriu din Europa, în restul continentului neexistând nicio interdicție în privința divorțului. Insula este divizată în 40 de feude, corespunzătoare celor 40 de famili care au colonizat-o. Fiecare parcelă se află în utilizarea unui tenant. Acestea sunt închiriate perpetuu de Senior, iar regulile de schimbare a proprietății sau de moștenire sunt foarte stricte. De asemenea, Seniorul a mai închiriat de-a lungul anilor alte proprietăți mai mici, dar utilizatorii acestora au privilegii și drepturi mai reduse. În 1993, miliardarii cunoscuți drept „frații Barclay”, Sir David și Sir Frederick Barclay, proprietarii lanțului hotelier Ritz și ai ziarului „The Telegraph”, au cumpărat micuța insulă Brecqhou, aflată în apropiere de Sark. Potrivit legilor feudale de pe Insula Sark, frații au fost obligați să plătească o taxă de proprietate de 179.230 de lire. Banii au intrat în buzunarul Seniorului Beaumont, în loc să meargă la stat.
Nici avioanele nu au voie să zboare deasupra insulei
Insula Sark este ideală pentru vacanțe. Pentru a ajunge aici, vizitatorii trebuie să ia un avion până în Guernsey și apoi să călătorească cu feribotul timp de 45 de minute. Mașinile sunt ilegale pe insulă. Și avioanele au interdicție, fiind interzis chiar și să zboare deasupra insulei. Singurele vehicule permise sunt căruțele trase de cai, bicicletele, tractoarele și vehiculele electrice sau bicicletele motorizate (pentru vârstnici și cei cu dizabilități). Nici măcar ambulanța și mașinile de pompieri nu sunt permise și trebuie remorcate cu un tractor atunci când apare vreo urgență. Pe insulă există două biserici, două pub-uri, o primărie, o școală, un polițist voluntar și o închisoare cu două celule, care a fost folosită doar de trei ori în câteva sute de ani. Pe insulă există și un doctor. Serviciile de pompieri și de salvare sunt asigurate de voluntari. Pe insulă se găsesc câteva hoteluri și case de oaspeți, turismul fiind principala sursă de venit. Cele două bănci existente pe insulă nu au bancomat de unde să se poată scoate bani, așa încât turiștii trebuie să știe bine lecția dinainte și să vină pregătiți cu bani cash.
Prima insulă cu cer întunecat
Atracțiile insulei sunt cele peste 600 de specii de flori alături de mii de fluturi, păsări marine şi vaci Guernsey. Suscită interesul şi peşterile marine din Gouliot Headland, Cabana La Marguerite sau Piscina Venus, o piscină naturală unde se poate înota. Această frumoasă insulă a fost aleasă „prima insulă cu cer întunecat” din lume de International Dark-Sky Associacion (IDA) - Asociaţia Internaţională pentru Cer Întunecat, cu sediul în Tucson (Arizona), care urmăreşte protejarea cerului nopţii pentru generaţiile prezente şi viitoare şi, totodată, creşterea gradului de conştientizare privind poluarea luminoasă şi efectele sale. Această denumire a fost determinată și pentru că de aici se pot vedea cel mai bine stelele de pe boltă. Sark a primit acest titlu după ce o comisie s-a deplasat la fața locului. Nici nu era greu, din moment ce insula nu are iluminat stradal, nici drumuri asfaltate și nu există pe suprafața ei nicio mașină. Mișcarea „Cer întunecat”, cum a devenit cunoscută în ultimii ani, vrea să reducă efectele luminii nenaturale asupra mediului și consumul de energie electrică. Campania a pornit de la astronomii îngrijorați că în zonele urbane nu se mai vedeau stelele, chiar și cu ajutorul aparaturii speciale. De exemplu, observatorul Griffith din Los Angeles nu mai poate fi folosit din cauza smogului din timpul zilei și a poluării care se împrăștie noaptea.
Are şi echipă de fotbal
Cel mai important eveniment din istoria recentă a Insulei Sark este unul monden, petrecut în 2018, și este legat de logodna dintre Thomas Kingston cu Lady Gabriella Windsor, fiica unui verișor de-al Reginei Elisabeta a II-a, Prințul Michael de Kent. Tânăra în vârstă de 37 de ani este, în acest moment, a 51-a în linia de succesiune la tron. Kingston, care lucrează în domeniul investițiilor, are o legătură mai veche cu familia regală, dinainte de relația sa de trei ani cu Gabriella, el a fost iubitul Pippei Middleton, sora mai mică a ducesei de Cambridge, Kate Middleton. Fiind un teritoriu sub suveranitate britanică, dar independent, Insula Sark are propria selecţionată de fotbal, care participă la Jocurile Insulelor, unde a avut un bilanţ catastrofal: a primit 70 de goluri în doar patru partide.