de Sorin Dumitrescu şi Adrian Barna
În mijlocul panicii cu noul „coronavirus Wuhan” din China, există o teorie a conspiraţiei care spune că, de peste trei secole, asemenea pandemii se repetă, după un anumit model, o dată la 100 de ani. În 1720 a fost ciuma bubonică de la Marsilia, 100 de ani mai târziu epidemia de holeră, în 1920 gripa spaniolă, despre care se spune că a produs cel mai mare număr de decese din istoria pandemiilor, iar acum, în 2020, este alertă maximă cu acest coronavirus, provenit din China.
„Un virus care se răspândește de opt ori mai mult decât SARS nu poate fi oprit doar prin carantină”
De aproape trei luni, omenirea stă sub amenințarea virusului mortal chinezesc, numit şi „coronavirusul Wuhan”, cel care îi infectează pe oameni cu o boală infecţioasă misterioasă asemănătoare gripei. Un om de știință care a predat 15 ani la Harvard, dr. Eric Feigl-Ding, scria pe contul său de Twitter un avertisment cu privire la coronavirusul Wuhan: „Doamne Dumnezeule! Noul coronavirus este de nivel 3,8!!! Cât de gravă este această valoare R0 reproductivă? Este un nivel de pandemie termonuclear - nu am văzut niciodată un astfel de coeficient de viralitate în întreaga mea carieră. Nu exagerez… Previzionăm că epidemia din Wuhan va fi substanțial mai mare, iar infecția va afecta şi alte orașe chineze. Modelul nostru sugerează că restricțiile de călătorie dinspre și către orașul Wuhan sunt puțin probabil să fie eficiente în stoparea transmiterii bolii în China; cu o reducere efectivă de 99% a călătoriilor, dimensiunea epidemiei în afara Wuhanului poate fi redusă doar cu 24,9%. Studiile noastre indică că numărul de bază de reproducere pentru acest coronavirus este mai mare în comparație cu alte coronavirusuri emergente, ceea ce sugerează că reținerea sau controlul acestui agent patogen poate fi substanțial mai dificilă. În concluzie: ce înseamnă asta pentru lume? Acum ne confruntăm cu cea mai virulentă epidemie pe care lumea a văzut-o vreodată. Un R0=3,8 înseamnă că depășește rata modestă de atac a SARS de aproape opt ori! Un virus care se răspândește de opt ori mai mult decât SARS nu poate fi oprit doar prin carantină. O măsură de carantină de 99% în jurul Wuhanului nu va reduce nici măcar 1/3 din epidemii în următoarele două săptămâni. Astfel, urăsc să fiu epidemiologul care trebuie să recunoască acest lucru, dar ne confruntăm cu cea mai gravă pandemie necontrolată pe care lumea a văzut-o de la gripa spaniolă din 1918. Sperăm că nu va atinge acel nivel, dar acum trăim în lumea modernă, altfel decât era în 1918”.
A fost prezis într-un roman apărut în 1981
Bilanţul epidemiei de pneumonie virală a ajuns luni, 24 februarie 2020, la 2.592 de decese în China continentală după anunţarea a 150 de decese suplimentare, au informat autorităţile sanitare chineze, raportând în acelaşi timp o scădere a numărului de noi contaminări. Alte 26 de țări din lume sunt la rândul lor contaminate, cele mai grave situații fiind în Coreea de Sud și în Italia, pentru continentul european. În Italia sunt deja 152 de cazuri confirmate și numărul deceselor a ajuns la patru. Meciurile din Serie A au fost suspendate în regiunile Lombardia, Piemont și Veneto și la fel orice manifestare cultural-artistică. Scriitorul SF Dean Koontz ar fi prezis apariția coronavirusului în romanul său din 1981, „The Eyes of Darkness”. În volum se spune povestea unui laborator militar chinez care creează un nou virus pentru a fi folosit ca armă biologică în timpul războiului. Ironic, laboratorul este localizat în Wuhan, China, iar virusul este numit „Wuhan-400”. În roman, se spune că virusul este „arma perfectă” pentru că afectează doar oamenii. Virusul nu poate supraviețui în afara corpului uman mai mult de un minut și nu cere un proces de decontaminare odată răspândit printre oameni.
Ciuma bubonică din Marsilia 1720
Cei care sunt mai pasionaţi de numerologie nu au însă cum să nu remarce această periodicitate greu de înţeles a declanşării unei pandemii la exact 100 de ani. Şi nici nu pot fi contrazişi, pentru că datele strict istorice le stau la îndemână drept cel mai sigur argument. Să vedem ce s-a întâmplat în 1720, 1820 şi 1920, perioadele anterioare care îngrozesc acum o planetă întreagă, la gândul că am putea avea de-a face cu cea mai gravă situaţie existentă vreodată. La 20 iunie 1720, la Marsilia, în Franţa, o femeie se prăbuşeşte pe stradă, având o bubiţă neagră în colţul buzei. Această moarte anonimă anunţă revenirea celui mai mare flagel din Evul Mediu: ciuma. Boala găseşte un teren foarte favorabil în acest oraş suprapopulat şi cu o igienă deplorabilă. Tristele condiţii sanitare vor favoriza explozia epidemiei. Pentru ultima oară, ciuma va lovi masiv şi nemilos Europa. La 25 mai 1720, vasul Grand-Saint-Antoine a sosit în portul oraşului Marsilia, încărcat cu baloturi de bumbac provenind din Smyrna şi Tripoli. La bord, marinarii sunt deja morţi. De fapt, mărfurile sunt infestate de purici care transmit bacilul ciumei. În Orientul Apropiat, ciuma este endemică. Armatorii marseillezi o consideră însă un risc calculat.
Boala se propagă prin puricii din baloturile cu marfă
În iulie, primele cazuri s-au multiplicat în cartierul popular al oraşului. Autorităţile, care se temeau de oprirea traficului portuar, au minimalizat morţii şi au vorbit despre cazuri izolate. Ei au adresat o circulară altor porturi din Europa pentru a afirma că Marsilia nu era ciumată. Totuşi, în fiecare zi au murit cam 100 de persoane! Unii medici merg până acolo încât spun că ciuma nu atinge decât organismele slăbite… Este vorba despre o ciumă bubonică. Boala se propagă prin purici care sunt din belşug într-un oraş reputat ca fiind murdar. Muşcătura parazitului provoacă o otrăvire a sângelui care duce rapid la septicemie. Nu trebuie decât câteva ore până la trei zile maximum pentru ca bolnavul să nu mai aibă nicio şansă.
Un oraş izolat de lume
Cei mai bogaţi fug şi se stabilesc la reşedinţa lor de la ţară. Mănăstirile se baricadează şi nu sunt atinse de ciumă. Marsilia este total izolată şi orice activitate încetează în interiorul oraşului. Dar această inactivitate îi aruncă în mizerie pe cei care nu au fost încă atinşi de boală. În august, în timp ce se atinge trista cifră de 500 de morţi pe zi, cadavrele în putrefacţie zac pe străzi în plină căldură. Abia în octombrie boala începe să cedeze teren, dar în acest moment 40.000 de persoane sunt moarte. Flagelul se extinde şi în 1721 loveşte oraşele Toulon şi Aix. Toată provincia este atinsă. Autorităţile izolează această provincie şi instalează cordoane militare pentru a evita propagarea ciumei în toată ţara. Ciuma avea să dispară din Europa, nu doar din Franţa, începând cu anul 1721 şi, din fericire, nici nu a mai existat de atunci o recidivă.
Epidemia de holeră din 1820
Holera este o boală infecţioasă intestinală, contagioasă, cauzată de o bacterie, vivrionul holeric. Primele semne au apărut prin anul 600 î.Hr., în India, de-a lungul fluviului Gange. Însă boala a izbucnit în Calcutta în anul 1817. A avut răspândire la scară largă, în numeroase părţi ale ţării. Nu există date clare asupra numărului de indieni care au pierit din cauza epidemiei, însă în Europa, armata britanică a raportat 10.000 de morţi în rândul trupelor imperiale. Prima pandemie de holeră porneşte în 1817 din regiunea Bengal (India), trece prin Singapore, Filipine, China, Japonia, afectează Arabia şi sudul Rusiei (1823-1824), unde se opreşte datorită unei ierni aspre. Pandemia va reizbucni la Moscova în 1829, se îndreaptă spre Sankt-Petersburg, de unde este răspândită de armatele ruse în Polonia şi statele baltice. Holera îşi face simţită prezenţa la Budapesta, Viena şi Berlin, după care atinge Franţa (1832), ţările scandinave, traversează oceanul în America.
Gripa spaniolă - 1920
A fost cea mai devastatoare epidemie din istoria umanităţii, secerând peste 50 de milioane de vieţi omeneşti. A lăsat în urma sa mai multe victime decât toate valurile de ciumă din perioada medievală. Astăzi, când posibilităţile de răspândire a unui virus mortal de gripă sunt mult sporite de amploarea şi complexitatea mijloacelor de transport moderne, spectrul unei pandemii gripale comparabile cu cea declanşată în 1918 înspăimântă pe bună dreptate orice om. Cunoscută şi sub denumirile generice de Gripă Spaniolă, Spanish Lady, Febra de trei zile, Bronşită Purulentă, Sandfly Fever şi Blitz Katarrh, cumplita epidemie şi-a primit numele cel mai cunoscut după percepţia publică a severităţii virusului pe teritoriul spaniol.
Falsa impresie
Epidemia de gripă de la sfârşitul Marelui Război nu a început în Spania, iar numele de „gripă spaniolă” nu desemnează nici originea virusului şi nici naţionalitatea primului om la care s-a manifestat boala. Această gripă mortală, provocată de o tulpină a virusului H1N1, a primit numele de „gripă spaniolă” în contextul circumstanţelor speciale din perioada primei mari conflagraţii mondiale. Principalele ţări care erau implicate în război, indiferent de ce parte a baricadei s-au aflat, au instaurat cenzura pentru că nu doreau ca informaţiile despre epidemie să-i încurajeze pe adversarii de pe câmpul de luptă. Astfel, presa din Germania, Austria, Franţa, Marea Britanie şi SUA nu a scris nimic despre epidemie. În cazul Spaniei însă, o ţară neutră în Primul Război Mondial, nu era nevoie de păstrarea discreţiei cu privire la epidemie. Presa spaniolă relata despre cazurile de îmbolnăviri şi victimele gripei, ceea ce a creat falsa impresie că în această ţară s-ar afla epicentrul pandemiei de gripă, care astfel a început să fie denumită „gripa spaniolă”.
A avut legătură cu condiţiile din timpul Primului Război Mondial
După ce regele de atunci al Spaniei, Alfonso al XIII-lea, premierul său şi câţiva membri ai guvernului s-au îmbolnăvit de gripă, informaţia s-a răspândit prin presă, iar gripa din 1918 a primit numele cu care a intrat în istorie: gripa spaniolă. Adevărata origine geografică a gripei spaniole este încă neclară. Părerile specialiştilor sunt împărţite între Asia de Est, Europa şi statul american Kansas. Gripa din 1918 s-a răspândit cu rapiditate, făcând aproximativ 25 de milioane de victime încă din primele şase luni. Un studiu recent a ajuns însă la concluzia că acest virus, deşi mai periculos decât alte tulpini ale virusurilor gripale, nu a fost în mod fundamental diferit de virusurile care au provocat epidemiile de gripă din alţi ani. Astfel, indicele mare al mortalităţii nu ar avea legătură neapărat cu virusul, ci mai degrabă cu condiţiile din timpul Primului Război Mondial: tabere militare supraaglomerate, sărăcie şi mizerie în oraşe, precum şi o nutriţie proastă. Multe dintre decese au fost cauzate de pneumonii bacteriene apărute în condiţiile în care organismele erau deja slăbite de gripă.
Al doilea val de gripă a fost cel mai letal
De fapt, valul iniţial al pandemiei, produs în prima jumătate a anului 1918, nu a fost unul ieşit din comun din punct de vedere al numărului de victime. Cel de-al doilea val, produs între lunile octombrie şi decembrie 1918, a adus cea mai ridicată mortalitate. Cel de-al treilea val, manifestat în primăvara anului 1919, a fost mai puţin letal decât cel de-al doilea, dar a făcut mai multe victime decât primul val. Oamenii de ştiinţă sunt de părere că mortalitatea foarte mare înregistrată în timpul celui de-al doilea val al gripei spaniole este legată de anumite condiţii care au favorizat răspândirea unei tulpini mai letale a virusului H1N1. Persoanele care aveau infecţii gripale cu simptome moderate au rămas acasă, însă cei cu cazuri grave au fost internaţi în spitale supraaglomerate, fapt ce a favorizat transmiterea formelor mai letale ale virusului. De fapt, majoritatea oamenilor care au contractat aşa-numita gripă spaniolă au supravieţuit bolii. La nivel naţional, în ţările afectate de pandemie, procentul deceselor din rândul persoanelor infectate cu acest virus gripal nu a depăşit 20%. Mortalitatea a variat însă mult în funcţie de apartenenţa la diferite grupuri sociale. Spre exemplu, în SUA, mortalitatea a fost foarte mare în rândul populaţiei amerindiene, probabil din cauza expunerii limitate la acest tip de virus. În unele cazuri, comunităţi întregi de amerindieni au fost exterminate de gripa spaniolă. Desigur însă că o mortalitate de 20% este uriaşă pentru un virus gripal. De obicei, virusurile din această familie ucid mai puţin de 1% din numărul persoanelor infectate.
Marea greşeală a supradozelor cu aspirină
La începutul secolului XX medicina nu dispunea de tratamente antivirale specifice. Această afirmaţie este, în mare parte, încă valabilă şi la începutul secolului al XXI-lea, când majoritatea medicamentelor prescrise în cazuri de gripă sunt menite să-i uşureze pacientului simptomele până la vindecarea de la sine a bolii, şi nu să-l vindece. O ipoteză interesantă sugerează că o parte însemnată din cazurile de pierderi de vieţi omeneşti din rândul celor infectaţi cu acest virus gripal ar fi legată de supradoze de aspirină. Medicii din acea perioadă au recomandat doze mari de aspirină, de până la 30 de grame pe zi. Azi, doza zilnică maximă este de aproximativ 4 grame de aspirină. Dozele mari de aspirină, un puternic vasodilatator, pot conduce la apariţia multora dintre simptomele grave semnalate cu ocazia acestei pandemii, inclusiv hemoragiile. Problema acestei ipoteze este că mortalitatea ridicată a acestei gripe s-a manifestat şi în alte locuri din lume unde aspirina nu era pe atunci atât de uşor disponibilă, dar dezbaterile continuă.
Coronavirus - 2020
Virusul apărut în China se numește 2019-nCoV și este un coronavirus. Denumirea provine de la aspectul acestuia, similar cu o coroană solară. Coronavirusul afectează nasul, gâtul sau sinusurile, iar simptomele sunt similare cu cele ale pneumoniei, printre care febră ridicată și dificultate mare în a respira. Perioada de incubare este cuprinsă între 10 și 14 zile. Această familie de virusuri afectează de regulă animalele, motiv pentru care specialiștii din China sunt de părere că infecția a pornit dintr-o piață din Wuhan unde se comercializează animale sălbatice vii pentru consum. Inițial, autoritățile chineze au deschis o investigație, temându-se de o nouă epidemie SARS. SARS - sau Sindromul Respirator Acut Sever - este provocat tot de un coronavirus (numit SARS). În anii 2002-2003 s-a vorbit despre o pandemie care în numai câteva săptămâni s-a răspândit din Hong Kong în aproape 40 de țări. Atunci au murit peste 900 de persoane, iar alte câteva mii au fost infectate. Noul tip de coronavirus se poate transmite de la animal la om, dar și de la om la om. Multe alte coronavirusuri nu sunt periculoși şi produc complicații numai oamenilor care au sisteme imunitare slăbite.