de Laura Zmaranda şi Eduard Popa
Imaginația umană nu s-a mulțumit niciodată doar cu ceea ce a fost vizibil, palpabil sau demonstrabil. Așa au luat naștere legendele și superstițiile, multe dintre ele țesute în jurul unor personaje suprarealiste, altele în jurul unor evenimente. Tradiția populară românească abundă de povești despre magie și ritualuri, iar martie, considerată luna renașterii, este probabil unul dintre momentele anului când superstițiile capătă cea mai mare putere. Ce spun, așadar, străvechile credințe despre luna martie?
Personajul mitologic care supraviețuiește în contemporan și focurile purificatoare
În pofida faptului că multe dintre miturile și superstițiile străvechi s-au pierdut, un personaj mitologic menționat în vechiul calendar lunar carpatin a reușit să sfideze timpul și să rămână perfect ancorat în lumea contemporană, nu doar în mediul rural, ci și în cel urban. Aproape toată lumea o cunoaște. Este vorba despre Baba Dochia, bătrâna capricioasă responsabilă de instaurarea iernii, care, spre primăvară, începe să își dezbrace cele nouă cojoace. Superstițiile spun că, pe măsură ce Baba Dochia își leapădă cojoacele, vremea se încălzește, iar fiecare cojoc la care aceasta renunță este luat de celelalte babe. În credința populară, sărbătoarea Babei Dochia (1 martie) este prima dintr-un șir de manifestări și superstiții departajate de câte nouă zile. Este vorba despre Mucenici, Alexiile și Blagovestenia. În mitologia românească, cifra 9 este, de asemenea, considerată ca având semnificații magice. După ce și-au arătat toate capriciile cele nouă Babe, pe data de 9 martie are loc o altă sărbătoare populară cu semnificații mitologice. Este vorba despre echinocțiul de primăvară și începutul anului agrar în calendarul iulian, eveniment de asemenea marcat de o serie de superstiții, mai ales în anumite sate din Moldova, Oltenia, Banat, Crișana, Muntenia, Oltenia, Dobrogea. În această zi se face curat în gospodării, se strâng uscăturile din grădini, se scot gunoaiele din grajduri și cu ele se aprind așa-zisele focuri ritualice care ajută Soarele să treacă de momentul critic al echilibrului perfect între lumină și întuneric. Superstițiile merg până într-acolo, încât se credea că dacă își vor trece animalele prin aceste focuri sau dacă își vor îmbiba hainele cu fumul lor va avea loc o purificare, iar bolile nu se vor atinge nici de animale, nici de oameni.
Lăsata Secului sau îmbătrânirea și reîntinerirea timpului
În credința populară, Lăsata Secului de Paști reprezintă momentul de cumpănă dintre vechiul și noul An Agrar, când are loc un ritual de îmbătrânire și de înnoire a timpului. Potrivit vechilor cutume, în sâmbăta sau în duminica dinaintea Lăsatului Sec de carne are loc Revelionul Lăsatei Secului, sărbătoare cunoscută sub denumiri diferite în funcție de regiune, cum ar fi La Zăpostit, Hodăițe sau Opaiț. Cert este că și această sărbătoare era alimentată de superstiții. Elementul central era focul, ca și puterea lui de purificare. Sătenii se adunau pe dealuri și cu vreascurile aduse de fiecare se aprindeau aceste focuri ritualice în jurul cărora se dansa sau se făceau așa-zisele „strigături peste sat” similare celor din pragul Anului Nou. Oamenii aveau astfel credința că prin aceste strigături erau iertați și purificați de greșeli. Despre originile și datarea în timp a acestor ritualuri sunt multe variante. Cert este că ele vin din vremuri ancestrale și că, deși au suferit diferite adaptări, nu și-au pierdut semnificația. Unii cercetători susțin că în cele mai îndepărtate vremuri, atunci când avea loc această sărbătoare marcată de îmbătrânirea și înnoirea timpului, se săvârșeau chiar și sacrificii umane. Poate că aici își avea originile obiceiul ca, de Lăsatului Secului, în anumite regiuni ale țării, pe lângă acele focuri ritualice de care am vorbit, o păpușă făcută din paie să fie pusă pe foc. Alte voci susțin însă că acest obicei, practicat și acum de alte civilizații, semnifică de fapt o modalitate de stimulare magică a fertilității pământului.
Legatul foarfecelor de Alexii și Blagoslovenia sau Sărbătoarea Cucului
Pe data de 17 martie are loc sărbătoarea cunoscută sub numele de Alexii și celebrată în special în mediul rural. În această zi, spune credința populară, cele mai nesemnificative viețuitoare ale pământului sunt readuse la viață prin desfacerea legământului făcut pe data de 14 septembrie de Ziua Crucii. Cei care încă mai cred în magia acestei sărbători săvârșesc un ritual prin care își pun la adăpost de prădători animalele gospodăriei. Superstițiile spun că cine va lega foarfecele din casă cu sfoară va lega practic botul animalelor de pradă care ar putea să le mănânce animalele domestice. Blagoslovenia sau Sărbătoarea Cucului are încă mulți adepți, chiar și în comunele apropiate Capitalei, un exemplu fiind comuna Brănești. În această zi de sărbătoare se spune că pentru prima oară în an cântă cucul. Acesta își va opri cântecul de sărbătoarea Sânzienelor. În satele în care superstițiile au trecut din generație în generație se mai fac și acum ritualuri specifice acestei sărbători. Unul dintre aceste ritualuri presupune ca acela care se trezește primul dimineața să înconjoare casa cu o oală în care a pus jar și tămâie. Ritualul continuă apoi în toată gospodăria, la grajdurile animalelor și livezi. Acest fel de tămâiere, dincolo de cutumele bisericești, are menirea de a proteja casa de rele și de animalele sălbatice. Pentru a invoca îngerii și a-i coborî lângă casele lor, în unele regiuni ale țării, cei care respectă superstițiile străvechi ale acestei sărbători aprind focuri în curte, în fața ușilor, și pun lângă pâine, sare și apă. Există astfel credința că îngerii se încălzesc lângă foc, se hrănesc cu pâinea și se răcoresc cu apa pusă alături. Drept răsplată, cei care au pus în practică acest ritual vor fi protejați.
Profeţia în urma căreia a murit Iulius Cezar
Probabil că una dintre cele mai vechi superstiții ale lunii martie datează de acum 2.000 de ani și este legată de asasinarea împăratului roman Iulius Cezar. Înainte de moartea sa, un clarvăzător i-a mărturisit că a văzut în viziunile sale că împăratul va muri înainte de mijlocul lunii martie. Profeția nu a fost crezută de împărat, însă s-a împlinit pentru că, după calendarul modern, împăratul a fost asasinat pe data de 15 martie. De atunci și până acum, a supraviețuit credinţa potrivit căreia 15 martie este o zi blestemată. În Irlanda, luna martie este cunoscută drept luna Sfântului Patrick, iar superstițiile spun că dacă te îmbraci în verde în această zi sau dacă găsești un trifoi cu patru foi, vei avea noroc în viitor.