de Laura Zmaranda şi Florica Pintea
„Nevoia de a ne personaliza și de a marca spațiul și îmbrăcămintea personală își are rădăcinile încă din cele mai vechi timpuri, iar culoarea joacă un rol foarte important în această nevoie a noastră. Încă de la început, omul a folosit pigmenții naturali, fie obținuți din mineralele găsite în sol, fie de la plantele și animalele din jurul său pentru a-și marca teritoriul. Pe lângă desenele rupestre ce au fost descoperite în diverse peșteri acum câteva mii de ani, au rămas mărturie și fragmente de textile sau de covoare, unele aproape intacte, din vremuri foarte îndepărtate. În Munții Altai din Siberia a fost descoperit, spre exemplu, un covor, considerat cel mai vechi din lume și care a fost păstrat până în zilele noastre. Datarea cu radiocarbon îl încadrează în secolul al V-lea î.Hr.” Iulia Demeter (medalion), ghid micologic și formator outdoor, face parte din echipa Incredible România, un proiect prin care oamenii învață să folosească resursele pe care le găsim în natură, în mediul spontan, necultivat. O altă componentă a proiectului este cea legată de proprietățile tinctoriale ale plantelor.
„Pot fi obținuți și din ciuperci și licheni sau sunt de origine minerală”
- Înainte de dezvoltarea industriei textile, vopsitul țesăturilor cu coloranți obținuți naturali era singura modalitate de a da culoare veștmintelor. În ce măsură se mai practică această activitate?
- Până nu demult, țăranca era cea care producea piesele vestimentare și se îndeletnicea cu alegerea paletei cromatice și aplicarea acesteia pe hainele care aparțineau membrilor familiei. Ea folosea pigmenți îndeosebi de origine vegetală, însă, în unele cazuri, aceștia erau de origine animală. Odată cu industrializarea, din păcate, ne-am îndreptat, și din punctul de vedere al textilelor, mai mult către „fast-fashion”.
- Ce plante sunt folosite în general pentru obținerea pigmenților?
- Gama este destul de largă și nu se rezumă doar la plante. Pigmenții naturali pot fi obținuți și din ciuperci și licheni sau sunt de origine minerală. În vopsirea cu plante se remarcă și anumiți arbori, cum ar fi nucul sau arinul. În general, de la arbori se pot folosi scoarța, conurile femeiești (de exemplu, la arin), frunzele de nuc și nucile verzi foarte bogate în taninuri. De la plantele ierboase comune cum sunt păpădia, cimbrișorul, șovârful se poate recolta floare, dar se pot folosi și fructele bine coapte, cum sunt murele, afinele, zmeura. Acestea sunt plante care pot fi recunoscute de majoritatea oamenilor, dar fiecare dintre ele are o fișă botanică urmată de una sau mai multe rețete. Culorile finale care se pot obține variază foarte mult și sunt condiționate inclusiv de factorii climatici și de solul unde au crescut plantele. Putem folosi, de asemenea, diferiți modificatori de culoare și să obținem astfel o paletă de diverse tonuri și nuanțe sau chiar culori cu totul diferite, folosind aceeași plantă.
„Ţesătura trebuie degresată înainte și spălată într-un mod anume”
- Practic, cum se obțin pigmenții din plante?
- Anumite plante au proprietăți tinctoriale, adică au un conținut de pigmenți transferabili pe textile sau alte suprafețe. Există diferite procedee prin care aceștia pot fi transferați, dar mereu avem implicată o baie de mordare și o altă baie de vopsire (există și posibilitatea de a avea una singură care să fie mixtă, adică să le conțină pe amândouă), în care țesătura dorită este ținută pentru un anumit interval de timp. În unele cazuri putem interveni și cu anumiți acidificatori care schimbă pH-ul acestor băi și contribuie la obținerea unei nuanțe preferențiale. Procedeele diferă și ele, în funcție de temperatura și de timpul în care țesătura este lăsată în aceste băi. Plantele care se folosesc pentru a vopsi pot fi atât verzi (mărunțite, în general, la dimensiunea de aproximativ 1 cm), cât și uscate, dar când facem referire la pigmenți naturali din plante sau ciuperci, de cele mai multe ori nu ne referim la pudre precum arată cele industriale.
- Ce tipuri de țesături pot fi vopsite cu pigmenți din plante?
- Orice țesătură sau fibră se pretează la asta, dar cele obținute din fibre vegetale și animale (materiale cu pori precum bumbacul, cânepa, inul, sau lâna) sunt cele în care procesul este mai natural. Culorile lor rămân mai bine fixate, eliminând astfel necesitatea de a folosi produse chimice agresive. Înainte de vopsire, cu excepția cazurilor în care cumpărăm firele sau țesăturile deja pregătite, țesătura trebuie degresată și spălată într-un mod anume, astfel încât să nu obstrucționeze porii materialelor și să permită intrarea omogenă a pigmenților. Instrumentele de care avem nevoie sunt, în mare parte, la îndemâna tuturor. O oală, o strecurătoare și un mojar sunt aproape în orice casă. Cu mordanții e mai complicat de procurat, dar printr-o căutare în locuri specifice, nu ar trebui să întâmpinăm mari dificultăți în a-i găsi.
„Durabilitatea culorilor depinde foarte mult de plantele și mordanții folosiți”
- Ce sunt mordanții și care este rolul lor?
- Aceștia au rolul de fixare, de legare a culorii de țesătură. Sunt de natură chimică, metalică, iar în vopsitul natural sunt acceptați foarte puțini mordanți. Unii aleg chiar să nu folosească niciun fel de mordant, chiar dacă astfel culorile vor dura mult mai puțină vreme. Totodată, există o confuzie foarte mare pe acest subiect. Multă lume se raportează la anumite produse folosite în vopsitul tradițional, precum oțetul, borșul, leșia, zărul etc. crezând că sunt mordanți, pe când aceștia sunt folosiți cu un alt scop, în special ca modificatori, și nu ajung să împlinească rolul unui mordant veritabil, care poate fi doar de natură metalică.
- Cât sunt de durabile culorile unor materiale astfel vopsite?
- Depinde foarte mult de plantele și mordanții folosiți, precum și de anumite procese mecanice prin care țesăturile trec cum ar fi: spălatul, expunerea la soare, transpirația noastră etc. Covorul de care menționam la început, cel care datează din secolul al V-lea î.Hr., are chiar și în prezent culorile clar delimitate, chiar dacă acestea sunt mai palide. Pe de altă parte, alte plante pot să aibă o durată extraordinar de mică odată ce sunt expuse la soare sau dacă le spălăm.
„Industria textilă este cea mai contaminantă din lume, depăşind chiar industria petrolului sau a transportului“
- De ce ar trebui să alegem această modalitate de a ne vopsi hainele?
- Pigmenții chimici cu care sunt vopsite hainele se numără printre produsele cele mai toxice pe care le întâlnim zilnic. Ei sunt absorbiți parțial prin piele și pot să ne provoace probleme serioase de sănătate. Pe lângă asta, vopsitorii sunt și mai expuși, iar riscurile pentru ei sunt mult mai mari decât pentru noi, consumatorii. Majoritatea dezvoltă boli cumplite, dar noi nu prea auzim de ei, pentru că se folosește mână de lucru ieftină de prin țări îndepărtate, cum este India. Industria textilă este cea mai contaminantă din lume, depășind chiar industria petrolului sau a transportului.