de Sorin Dumitrescu şi Adrian Barna
Desigur, și acum multă lume se întreabă de ce nordul Italiei a fost regiunea cea mai profund agresată de pandemia de coronavirus de pe tot continentul european. Există o explicaţie interesantă pentru care Italia a fost lovită atât de tare de acest coronavirus, imediat după China. Şi asta pentru că legăturile Italiei cu China și cu orașul Wuhan (de unde ar fi provenit corovirusul) sunt mai profunde decât legăturile Chinei cu oricare altă țară europeană.
Au cumpărat întreprinderi și proprietăți într-un ritm alarmant
La nivel global, turismul a fost puternic afectat de criza COVID-19, mai ales că statul chinez aduce cei mai mulţi turişti la nivel mondial, fiind o piaţă care a crescut de la 4,5 milioane de turişti în 2000, la 150 de milioane în 2018, potrivit Organizaţiei Mondiale a Turismului. Dacă aţi fi călătorit în 2019 sau în alţi ani anteriori în Italia de Nord, aţi fi observat un număr mare de chinezi, nu numai în centrele de turism precum Veneția și Verona, ci și în zonele comerciale și industriale, ca Milano. Guvernul chinez, precum şi întreprinzători chinezi au cumpărat întreprinderi și proprietăți într-un ritm alarmant, pătrunzând în economia italiană la toate nivelurile. Magazinele de cadouri din Veneția vindeau din ce în ce mai multe obiecte turistice „made in China”.
„Drumul mătăsii”
În 2019, Italia a devenit prima țară G-7 din Europa care a semnat un memorandum de apartenență în proiectul Chinei privind „Drumul mătăsii”, pentru a crea o vastă rețea comercială în Asia și în Europa. Două dintre hub-urile principale incluse în acest proiect au fost Genova și Trieste. În cadrul vizitei președintelui chinez Xi Jinping la Roma au fost semnate 29 de contracte în valoare de 2,5 miliarde de euro (2,8 miliarde de dolari). Proiectul este gândit ca un nou „drum al mătăsii” care, la fel ca vechiul traseu comercial, își propune să lege China de Europa. Noul „drum al mătăsii” are un alt nume - Inițiativa Belt and Road (BRI) - și implică un val de finanțări chineze pentru proiectele majore de infrastructură din întreaga lume, în încercarea de a accelera intrarea mărfurilor chinezești pe piețele globale. Criticii proiectului consideră că acesta reprezintă, de asemenea, o încercare îndrăzneață din partea Chinei de a căpăta și mai multă influență geo-politică și strategică. Inițiativa a finanțat deja trenuri, drumuri și porturi, iar firmele chinezești de construcții au primit contracte lucrative pentru a conecta porturi și orașe - finanțate prin împrumuturi de la bănci chineze. Deși, nivelurile crescute ale datoriilor națiunilor din Africa și Asia de Sud către China au ridicat îngrijorări în Occident, realitatea este că investițiile chineze au contribuit la construirea de drumuri și căi ferate care altfel nu ar fi fost posibile.
Multe acorduri de cooperare între cele două țări
În numele Italiei, vicepremierul Luigi Di Maio, liderul mișcării populiste Cinci Stele, a semnat acordul-umbrelă (sub forma unui memorandum de intenție), făcând Italia în mod oficial parte la dimensiunea economică a noului Drum al Mătăsii și la Inițiativa pentru un Drum maritim al Mătăsii pentru secolul al XXI-lea. Cele două țări au promis o cooperare economică mai strânsă, în special în domeniile conectivității, transportului, infrastructurii și comerțului. Nicio parte nu a luat cuvântul în timpul ceremoniei de semnare, care a fost punctul culminant al unei călătorii de trei zile în Italia întreprinsă de președintele chinez Xi Jinping. Miniștrii au semnat acorduri privind energia, finanțarea și producția agricolă, urmați apoi de șefii marilor companii italiene de gaz și energie și de firmele de inginerie - cărora le va fi oferită intrarea pe piața chineză. Compania de Comunicaţii şi Construcţii din China va avea acces la Portul Trieste pentru a iniția legături cu Europa Centrală si de Est. Chinezii vor fi, de asemenea, implicați în dezvoltarea portului din Genova. Președintele italian Sergio Mattarella a declarat că semnarea inițiativei „Belt and Road” va întări legăturile dintre Italia și China. „Este un drum pe ambele sensuri care sper că aduce un schimb de idei și de cultură și nu doar comercial și de afaceri”, spunea acesta, citat de Politico.eu. Cele două țări au semnat, de asemenea, acorduri de cooperare privind subiecte de la comerțul electronic la start-up-uri și evaziune fiscală.
Au ridicat temeri la Washington și în întreaga Europă
Apropierea Italiei de Beijing a ridicat temeri la Washington și în întreaga Europă, premierul italian Giuseppe Conte fiind nevoit să-i liniștească pe aliații tradiționali ai Italiei că acest acord reprezintă o „colaborare echilibrată și reciproc avantajoasă, care respectă, totodată, cooperarea dintre UE și China”. Prim-ministrul italian, Giuseppe Conte, a insistat că această mișcare ar fi bună pentru economia țării, permițându-i să sporească exporturile către „o piață cu o dimensiune enormă” și că semnarea acordului nu prezintă niciun risc pentru poziția geopolitică a Italiei. „Acordul nu ne pune la îndoială alianța euro-atlantică”, a declarat el pentru parlament. Conte a susținut că memorandumul este în deplinătate conform cu strategia UE de consolidare a legăturilor de infrastructură între Europa și Asia. „De fapt, memorandumul promovează acest lucru așa cum niciun alt stat membru nu a făcut-o până acum în relațiile sale cu Beijingul”, a spus el, citat de aceeași sursă.
300.000 de rezidenți chinezi din Italia lucrează în fabrici chinezeşti
Unul dintre aspectele mai interesante în toată această poveste este legătura specială dintre China și casele de modă din Italia de nord (din zona Milano), acestea din urmă mutându-şi producția spre Wuhan, pentru a profita de forța de muncă ieftină din industria textilă din China. Pe de altă parte, investitori chinezi au cumpărat fabrici din Italia de Nord, începând cu anii ’90. Până în 2016, multe mărci de „fashion” din Italia au fost cumpărate de chinezi, ca Pinco Pallino, Miss Sixty, Sergio Tacchini, Roberta di Camerino sau Mariella Burani. Până la sfârșitul lui 2019, când acest coronavirus a lovit pentru prima dată China, zborurile directe din Wuhan către Lombardia au servit aproximativ 300.000 de rezidenți chinezi din Italia, care lucrează în cea mai mare parte în fabrici chinezeşti, ce produc modele de design „Made in Italy”. Se crede că primele infecții cauzate de coronavirus în Italia nu pot fi atribuite „turiștilor” aflaţi în vizită, ci mai degrabă s-au răspândit din dormitoarele aglomerate din Italia, unde muncitorii chinezi din Wuhan au luat masa și au dormit.
Şi dacă a existat cineva care a gândit totul din umbră?
Cu toate acestea, în mai puțin de un an, italienii au ajuns să conștientizeze că o legătură economică prea strânsă cu Beijingul are și dezavantaje. Până în 2016, achizițiile chineze de companii din Italia au depășit 52 de miliarde de euro, Beijingul fiind proprietari a peste 300 de societăţi, reprezentând 27% dintre marile corporații italiene. China deține acum acţiuni la cinci bănci mari din Italia, la principala corporație de telecomunicații (Telecom), precum și cele două utilități energetice de top (ENI și ENEL). China are, de asemenea, participaţii la companiile italiene Fiat-Chrysler și Pirelli. Pornind la cele spuse de mai sus, pare din ce în ce mai improbabil ca acest coronavirus să fi apărut „spontan”, pe cale naturală. Gândiţi-vă la un „mastermind” (geniu malefic ascuns) care a observat legăturile strânse dintre China (în special Wuhan) şi zona de nord industrială a Italiei. A observat fluxul de oameni mare dintre aceste două zone şi, nu întâmplător, după ce epidemia de COVID-19 a pornit în Wuhan (China), următoarea regiune grav afectată de această boală a fost nordul Italiei.