de Silviu Ghering şi Adrian Barna
La 36 de kilometri vest de Târgu Jiu, pe un vârf de stâncă, la poalele Muntelui Stârmina, veghează ca o fortăreață una dintre cele mai vechi vetre de cultură românească, Mănăstirea Tismana. De fapt, cel mai vechi așezământ monahal încă în funcțiune din Țara Românească. Înainte de a ajunge la Tismana, călătorul trece printr-o porțiune muntoasă, plină (încă...) de păduri seculare de brazi, ca o pregătire a sufletului pentru întâlnirea cu sfânta mănăstire.
Maica Domnului l-a trimis pe cuviosul Nicodim „să zidească lăcaș sfânt lângă cascadă”...
Mănăstirea Tismana primește credincioșii de peste şase secole la gura peșterii Sfântului Nicodim, de sub zidurile căreia țâșnește apa ce se rostogolește într-o cascadă cu o cădere de 40 m spre râul Tismana. Cuviosul Nicodim este ctitorul dintâi al mănăstirii, în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, venit de la Muntele Athos, spune legenda, după ce i s-a arătat Maica Domnului în vis și l-a trimis „să zidească lăcaș sfânt lângă cascadă”... Cuviosul Nicodim a trecut la cele veșnice la 26 decembrie 1406 și se odihnește întru veșnicie în pridvorul bisericii din mănăstire, pe care și l-a săpat dinaintea plecării. Acum o candelă neadormită veghează acest loc unde-i dorm sfintele moaște.
Este ctitorie voievodală
Au urmat sfântului mulți domnitori care au ținut Mănăstirea Tismana în cinstire și mândrie de frumos. Biserica mănăstirii a fost sfințită la 15 august 1378 cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, fapt întărit documentar de hrisovul Voievodului Dan I din „anul de cinste 1385, a treia zi a lui octombrie”, care se păstrează și astăzi. De-a lungul timpurilor, supusă deselor prigoane ale păgânilor asupra țării noastre, Mănăstirea Tismana a suferit multe distrugeri, dar și transformări, multe refaceri din partea voievozilor Basarabi și a unor boieri înstăriți, așezământul fiind ctitorie voievodală și un puternic loc strategic.