de Ştefania Băcanu şi Alexandru Filcu

Specia umană este uşor adaptabilă în cele mai multe situaţii. Totuşi, sunt zone pe planeta Pământ care nu ar trebui să fie locuite, întrucât condiţiile de trai sunt aproape imposibil de suportat. Surprinzător, există astfel oraşe sau insule, populate de mai bine de secole, unde oamenii s-au obişnuit să trăiască în poluare, departe de civilizaţie, sau la temperaturi de peste 40 de grade Celsius, în fiecare zi.

La Oroya, oraş din Peru, unde oamenii sunt intoxicaţi cu plumb

În deșertul de sare Danakil din nord-estul Etiopiei, se află Dallol, un loc complet rupt de lumea civilizată, unde temperatura nu scade niciodată sub 40 de grade Celsius. Poate doar iarna, undeva pe la 36 de grade. Există, totuşi, organisme care reușesc să trăiască în apa sărată sau în apă foarte caldă, cu un pH negativ, de sute de ani. S-au obişnuit aşa. Pentru ei nu este altă formă de habitat.

La Oroya, capitala provinciei Yauli, este un oraş din Peru, situat în centrul ţării, la aproximativ 176 de kilometri distanţă de Lima. Locul este foarte poluat şi toţi copiii sunt intoxicaţi, deoarece, încă din 1922, spaniolii s-au ocupat cu topirea cuprului, apoi, în 1928 s-au axat şi pe plumb, iar din 1952, au pus bazele rafinăriei de zinc. Ca urmare a anilor de poluare, dealurile din apropiere au fost complet distruse, apele au devenit toxice, iar sănătatea locuitorilor din zonă a avut de suferit. Un studiu, din 1999, a arătat că nivelul de intoxicare a aerului a crescut, în ultimii ani. Cu 85 de ori mai mult arsenic, 41 de ori mai mult cadmiu și de 13 ori mai mult plumb decât cantitățile considerate, în general, sigure.

Cel mai umed loc de pe planetă este în India

În Meghalaya, un stat din nord vestul Indiei, plouă în fiecare zi, iar anual, se înregistrează o cantitate de 1.186 centimetri cubi de precipitaţii. Deşi este un loc plin de apă, oamenii au ales să-şi ducă viaţa acolo, reuşind să găsească soluţii pentru un habitat mai uşor. Timp de secole, localnicii pregătesc rădăcinile arborilor de cauciuc pentru a dezvolta poduri naturale, depăşind cu mult structurile din lemn care putrezesc în doar câţiva ani. Podurile se întăresc în timp, pe măsură ce sistemele de rădăcini se dezvoltă.

Casele plutitoare din Filipine reprezintă un alt loc în care traiul se duce foarte greu, deorece casele sunt amplasate direct în ocean. „Romii de mare”, aşa cum se numesc locuitorii, trăiesc pe insulă de secole, poate chiar de milenii. Peisajul este mirific, mii de turişti îşi petrec vacanţele acolo în fiecare an. În Oceanul Indian există o minunăţie de insulă, Socotra, unde trăiesc 40.000 de oameni şi unde şerpuiesc doar două drumuri. Locuitorii au fost multă vreme creştini, dar această religie a dispărut din zonă în secolul al XVII-lea. În sanscrită, Socotra înseamnă „insula unde locuieşte fericirea”. A primit acest nume graţie peisajelor unice şi a malurilor de corali pe care s-au dezvoltat aşezările. Locuitorii sedentari ai Socotrei sunt angajați în pescuit, scufundări de perle și agricultură, dar la scară mică. În interior, nomazii au grijă de animale și cresc unele culturi pe care le şi exportă.

Poalele vulcanului Vezuviu, în pericol de distrugere

Pompei este un vechi oraş roman, situat în apropiere de Napoli, în regiunea Campania. În urma erupţiei vulcanului Vezuviu, din anul 79 d.Hr., aşezarea în care se regăseau mai multe construcţii romane a fost complet mistuită. Din păcate, şi azi, poalele vulcanului sunt complet locuite, iar oamenii sunt conştienţi că erupţia care a nimicit oraşul antic, se poate repeta oricând. Cu toate acestea, continuă să-şi ducă traiul acolo.

La-Rinconada este un oraş din Peru, situat la cea mai mare înălţime din lume, 5.300 de metri altitudine. Aici condițiile de viață sunt extreme, din cauza lipsei de oxigen, însă localnicii s-au adaptat într-o manieră surprinzătoare la condițiile extreme de viață. Peste 30.000 de oameni trăiesc aici de secole în condițiile cele mai dificile și mai rudimentare. Orașul seamănă mai degrabă cu periferia săracă a unei metropole, așa cum o știm noi. Casele îngrămădite sunt ca niște „cutii” făcute din foi de tablă. Nu au apă curentă, canalizare și nici căldură. Extrag aur din munte şi mulți dintre ei suferă de intoxicații cu mercur. Nu au primit salarii niciodată, dar, o dată pe lună, au voie să ia acasă rocă auriferă, cât vor şi cât pot duce.

Cel mai poluat oraş din lume, la doar 750 de kilometri de Bucureşti

Conform centrului elveţian de monitorizare IQAir, Kievul înregistrează cel mai ridicat nivel de poluare atmosferică, din cauza incendiilor de pădure din zona de excludere a fostei centrale nucleare de la Cernobîl. Astfel, capitala Ucrainei a devansat oraşele chineze Hangzhou, Chongqing şi Shanghai.

Vulcanul Merapi din Indonezia a erupt de 60 de ori în ultimii 500 de ani, ultima dată chiar la începutul lunii martie a acestui an, timp de peste şapte minute, proiectând un nor gigant de cenuşă la peste 6.000 de metri înălţime şi conducând la închiderea unui aeroport internaţional. Locuitorilor li s-a interzis să se apropie pe o rază de trei kilometri de vulcan, avertizând asupra riscurilor scurgerilor de lavă şi a norilor de gaze şi cenuşă vulcanică. Cei 300.000 de oameni care trăiesc la poalele vulcanului sunt în pericol în fiecare zi, dar nu-şi părăsesc casele.

Metanul din lacul Kivu poate ucide 2 milioane de oameni

În apele lacului Kivu, care se află la frontiera cu Rwanda și Congo, există o adevărată bombă mortală, un amestec de metan și CO2, care poate ucide cele aproximativ 2 milioane de oameni care trăiesc pe malul apei. În lume există doar trei lacuri explozive: Monoun şi Nyos din Camerun şi Kivu, din Congo. În 1986, o alunecare de teren lângă lacul Nyos a declanşat o răsturnare letală care a eliberat tone de dioxid de carbon în aer, ucigând 1.700 de oameni în câteva secunde. Dar Kivu este mult mai mare şi, conform unei estimări, conţine 60 de miliarde de metri cubi de metan. În plus, este situat lângă Nyiragongo, un vulcan colosal care ameninţă să arunce totul în aer. Cele două forţe, focul şi apa, ar putea aduce sfârşitul a milioane de oameni. Din 1882, Nyiragongo a erupt de cel puţin 34 de ori, iar în 1977, sute de locuitori ai oraşului Goma, aflat la poalele vulcanului, au murit, deşi lava s-a întărit până să ajungă în zona principală a urbei.

Atacama, cel mai arid deşert din lume

Aproximativ un milion de oameni trăiesc în cel mai uscat loc de pe Pământ, deşertul nonpolar Atacama din Chile. Acesta se întinde pe circa 1.000 de kilometri, între Munţii Anzi şi Cordillera de la Costa. Regiunea are formaţiuni geologice uimitoare şi a oferit savanţilor multe oportunităţi de cercetare. Este cel mai vechi deşert de pe Pământ, iar în ultimii 150 de milioane de ani, condiţiile au fost semiaride. Deşertul se află „la umbra” Munţilor Anzi, care blochează norii din est. La vest, urcarea apei reci din Pacific duce la condiţii atmosferice care opresc evaporarea apei oceanice, prevenind formarea norilor şi a precipitaţiilor.