de Ştefania Băcanu şi Daniel Alexandrescu

Gemenii Remus şi Romulus Dimache sunt doi români, balerini profesionişti, stabiliţi peste hotare, în Croaţia, la Split, de 18 ani. Au plecat din România pentru o viaţă mai bună şi au reuşit. Sunt soliști la Opera Națională din Split, unde au dansat tot ce se putea. De la „Spărgătorul de Nuci”, până la „Lacul Lebedelor”, spectacol în care au avut roluri principale. „Mascotele oraşului”, aşa cum au fost numiţi de croaţi, sunt mai cunoscuţi în Split decât în Bucureşti, oraşul lor natal. Gemenii ne-au vorbit despre viaţa din Croaţia, despre meseria de balerin, cu tot ce implică ea, despre regrete, visuri ascunse şi familie.

„Salariul din ţară era de cinci ori mai mic decât unul normal din Ungaria”

- De ce aţi ales baletul?

Remus: Am început baletul la vârsta de 10-11 ani. A fost o preselecție la Liceul de Coregrafie Floria Capsali din București, iar mama a avut ambiția să ne înscrie pe toți trei: Remus, Romulus și Sorina Dimache. Și sora noastră face balet. Mama ne-a susținut mereu în tot ceea ce a însemnat școala și ei îi datorăm totul.

- Totuşi, nu aţi rămas în România…

Romulus: Noi, după ce am terminat studiile în România, am decis să plecăm peste hotare. Erau multe oferte pe care nu le puteam refuza. Sora noastră a decis să rămână la Opera din București, dar noi, nu. Salariul din ţară era de cinci ori mai mic decât un salariu normal din Ungaria, mă refer la meseria de balerin. În România, nu am dansat niciodată ca balerini angajați. Am făcut-o doar ca și colaboratori pe perioada școlară. Și eu, și Remus suntem de părere că, dacă ești balerin bun, acum România este o țară care îți poate oferi un trai decent, implicit un loc de muncă sigur. Chiar îndrumăm românii să meargă cu toată încrederea la școlile profesioniste de dans.

„Am participat în peste 1.000 de spectacole”

- Cum aţi ajuns în Croaţia?

Remus: Am debutat, în 2001, în baletul Zorba Grecul la Opera Națională Maghiară din Pecz. Acolo am stat un an, după care am decis să mergem la mai bine, în Croația. Aici, am ajuns în 2002 și am primit contracte de soliști la Opera Națională din Split. De 18 ani suntem angajați aici. În această instituție am dansat tot ce se putea dansa ca balerini. De la „Spargătorul de Nuci” până la „Lacul Lebedelor”. Am participat în peste 1.000 de spectacole şi în toate am dansat roluri de soliști sau prim-soliști. Cel mai important spectacol din cariera mea este „Lacul Lebedelor”. Am debutat, în 2004, ca prim-solist în cel mai cunoscut spectacol de balet, soția mea fiind lebăda neagră. Romulus a avut rolul negativ în acelaşi spectacol, „Lacul Lebedelor”. El sunt solist categoria 3, iar eu solist categoria 1. Sunt și profesor de dans modern în cadrul școlii de balet din Split. Am participat cu grupa lui de 35 de copii, cu vârste între 7 și 18 ani, la numeroase concursuri internaționale de dans şi de fiecare dată am câștigat premiul I la mai multe categorii de dans.

- V-a ajutat faptul că sunteţi gemeni?

Romulus: Faptul că suntem gemeni ne-a ajutat foarte mult în viață. Suntem și recunoscuți prin seriozitatea și profesionalismul de care dăm dovadă. Am susţinut și spectacole unde am avut roluri duble și am indus publicul în eroare. Aici, la Split, oraș cu aproape 400.000 de locuitori, suntem foarte cunoscuți. Am primit și porecla de „mascotele orașului”. În 18 ani ne-am creat o imagine bună, oriunde mergem, la cumpărături sau la plimbare, suntem recunoscuți.

„Sperăm să dansăm în România într-un turneu organizat”

- V-aţi acomodat rapid în Croaţia?

Romulus: Limba croată am învățat-o în primi doi-trei ani. A fost foarte greu. Acum o stăpânim aproape perfect. Lucrăm și ca traducători la poliție sau la tribunal. Dar ne este dor de țara noastră natală. Acolo este mama noastră, lumina ochilor noștri.

Remus: Aici, în Croaţia, ne-am și căsătorit, soțiile noastre sunt croate și tot balerine. Avem fiecare câte doi copii. Romulus are doi băieți, Fabio, în vârstă de 8 ani și Franko, de 3 ani. Eu am gemene: Nikol și Noemi, în vârstă de 7 ani. În România nu ne putem întoarce deocamdată, decât în concediu. De stabilit, nu se pune problema. Rămânem în Croația. Poate, într-o zi, când ne retragem din activitatea profesională, revenim în țară.

- Dacă, totuşi, aţi fi rămas în România….

Romulus: Eu cred că în România am fi avut și mai mare succes, dar asta a fost soarta noastră. Sperăm să dansăm măcar într-un turneu organizat. Noi, când am decis să plecăm de acasă, erau alte vremuri. România era o țară înapoiată. Salariile erau mizerabile. Văd că, încet, încet, începe să se schimbe situația...

„Dacă ar fi să o luăm de la început, amândoi am alege fotbalul”

- Aţi avut accidentări grave?

Romulus: De când am început cu baletul, în ciuda faptului că este o luptă fizică constantă cu organismul, nu am avut nicio accidentare majoră. Mici luxații sau contuzii au mai fost, dar nimic grav.

- Dacă aţi da timpul înapoi?

Romulus: Sincer, niciodată nu aș mai alege să mă fac balerin. Pe plan profesional, ești foarte mulțumit, trăiești într-o lume aparte. Ești în centrul atenției, ai multe satisfacții profesionale, dar, din păcate, depui foarte mult efort și nu merită. Baletul implică foarte multe sacrificii. Noi nu am avut o copilărie normală. A trebuit să renunțăm la multe din cauza baletului. Corpul trebuie modificat complet. Trebuie să lucrezi la elasticitate, deschidere, balans, piruete, sărituri, mobilitate.

Remus: Material, nu ai niciun viitor. Ai doar siguranța zilei de mâine. Nu îți poți permite nimic mai mult. Dacă ar fi să o luăm de la început, amândoi am alege fotbalul.

„Nu ţinem regim. Trebuie să avem grijă să mâncăm calitativ”

- Cum este viaţa unui balerin profesionist?

Remus: În fiecare zi, de luni până sâmbătă, ai antrenamente. Sunt patru ore dimineață și două ore seara. De la 10:00 la 14:00 sunt antrenamente fizice și de la 18:00 la 20:00, repetiții la spectacole. Duminica este singura zi liberă. Înainte de fiecare spectacol, avem încălzirea de 45 de minute. Spectacolele sunt diferite. Noi dansăm și balet clasic, și contemporan, și opera, și teatru dance. Lucrăm de la 1 octombrie până la 15 august. Nu ţinem niciun regim alimentar, trebuie doar să avem grijă să mâncăm calitativ.

Romulus: Masa trebuie să conțină multe proteine, vitamine, pentru a avea forță să ținem ritmul. În general, ne hrănim ca sportivii de performanță, trei mese pe zi. Noi preferăm peștele pentru că suntem la mare, dar mâncăm și preparatele tradiţionale româneşti. Preferăm sarmalele și micii „made in Romania”. Cea mai bună mâncare este în perioada concediului când venim în țară și ne gătește mama.

„Visăm să ne deschidem o şcoală privată“

- Ce planuri de viitor aveţi?

Remus: Vrem să ne deschidem o școală privată de balet. Avem multă lume în spate care ne susține în proiectul acesta. Să sperăm că o să avem cea mai bună școală din Croația. Să producem talente și să ajutăm mulți copii să devină dansatori profesioniști. Pentru că dansul este un mod de viață.