de Călin Popa şi Adrian Barna
Dacă pentru occidentali nunta este un prilej de bucurie și ocazia perfectă de a etala ținute, inimioare, meniuri minunate și flori spectaculoase, în multe alte părți ale lumii există obiceiuri nupțiale care nu au nicio legătură cu simbolistica vestică a nunții.
Zestre pentru „mireasa” moartă
Uriașa China are mai multe tradiții nupțiale care pot părea stranii. De pildă, de 3.000 de ani există obiceiul cununiei între două spirite care în timpul vieții au fost oameni singuri. În cadrul acestei ceremonii, familia „miresei” cere o zestre pentru mâna „femeii”, iar aceasta nu este de ici, de colo, ci constă în case sau bijuterii. Odată înțelegerea încheiată între cele două familii, care au evaluat dacă cei doi sunt compatibil din punct de vedere al horoscopului, pentru a putea conviețui în pace în viața de apoi, se merge la cimitir, unde rămășițele „miresei” sunt dezgropate și așezate lângă cele ale „mirelui”. O variațiune la fel de ciudată pe această temă este obiceiul ca o persoană în viață să se cunune cu un spirit.
Nunta sponsorizată
Autoritățile din Filipine s-au gândit la o metodă de a-i scăpa pe cei care vor să se cunune de povara financiară pe care o implică o nuntă, de la flori la muzică și meniu - o mică avere. Astfel, în fiecare an, de Ziua Îndrăgostiților, cuplurile care vor să scape ieftin pot participa la o ceremonie nupțială de masă, sponsorizată de Guvern, care asigură tot ce este necesar: aranjamente florale, mâncare, cadori, verighete. Tot ce au de făcut însurățeii este să se înscrie și să se prezinte.
Plâns și fețe „pietrificate”
Unele nunți din Asia sunt foarte… serioase. Spre deosebire de variantele fericite și entuziaste din Occident, miresele unora dintre populațiile din China au datoria sacră de a plânge amar câte o oră în fiecare zi, timp de o lună, înainte de ceremonie. De asemenea, în unele părți ale Indiei, dacă aleasa nu este compatibilă zodiacal cu mirele, aceasta poate aduce ruină și chiar moarte viitoarei familii, așa că întâi se cunună cu un pom, apoi cu mirele uman, spărgând astfel blestemul de a nu se fi născut atunci când trebuia. Mai departe, în Africa, unele populații congoleze consideră că este interzis să te amuzi sau să afișezi fericirea la propria nuntă, așa că etalează fețe „pietrificate” pe tot parcursul ceremoniilor, mirilor nefiindu-le permis să-și relaxeze fețele în zâmbet decât după ce pleacă în luna de miere.
Zoaie pe însurăței
Scoția are obiceiuri nupțiale cel puțin ciudate. La început a fost mireasa: înainte de nuntă, tânăra era stropită cu tot felul de substanțe respingătoare, de la zeamă de pește stricat la petrol sau supă râncedă. Se considera că dacă are puterea de a trece prin acest tip de neplăceri, va duce în bune condiții și mariajul. Apoi obiceiul s-a extins și asupra mirelui, așa că în prezent, însurățeii sunt puși într-o căruță, se toarnă peste ei tot felul de zoaie imaginabile, de la resturi la gunoaie, apoi sunt legați de un copac și lăsați acolo cât se consideră că se vădesc pregătiți să facă față oricăror încercări maritale viitoare.
Jurăminte în sicriu
Oricât de straniu ar părea obiceiul de a intra într-un sicriu în timpul vieții, se pare că în anumite culturi asta nu este ceva de speriat. În districtul Bang Kruai, din Thailanda, mirii se cunună în coșciug, de Ziua Îndrăgostiților. Întâi se oferă daruri preoților, apoi tinerii se întind în sicrie tapetate cu pânză roz, sunt acoperiți cu un cearșaf alb și li se intonează cântece de jale, ca și cum ar fi decedați. Apoi, preoții trec în alt registru, al urărilor de bine și al binecuvântărilor pentru însurăței. Se crede că episodul de jelanie și ceremonia în coșciug alungă ghinionul pe cale de a se abate asupra cuplului încă înainte de nuntă.
Mătură, suliță și sare
Nu există nicio nuntă în rândul anumitor populații din Africa fără un mănunchi de 12 obiecte considerate simboluri sacre ale viitorului mariaj. În loc de porțelanuri, bani sau roboți de bucătărie, mirii primesc grâu, simbol al fertilității, vinul uniunii dintre cele două familii, piper și sare, reprezentând „condimentele” discuțiilor aprinse, apă, ca „dizolvant” al sentimentelor negative, ierburi amare, dar vindecătoare, considerate „durerile dulci” ale viitoarei căsnicii, o oală și o lingură pentru prosperitate și hrană îndestulătoare, un scut este adus pentru apărare și blazonul familiei, o suliță pentru protecție. De asemenea, din mănunchiul de daruri nu lipsesc mierea, reprezentând iubirea dintre miri și o mătură, care să-i aminteacă femeii să țină casa curată.
Fermele de… îngrășat
Este de notorietate faptul că viitoarele mirese ale Vestului intră la cure de slăbire drastice înainte de marele eveniment. Există însă și o cultură care consideră că dimpotrivă, mireasa trebuie să fie plinuță, chiar grasă dacă se poate, ca să aducă noroc și prosperitate viitoarei căsnicii. Pentru acest scop au fost înființate în Mauritania „ferme” în care viitoarele mirese se îngrașă cu orice preț, uneori riscând să se îmbolnăvească, doar pentru a arăta în ziua nunții cât mai purtătoare de… noroc cu putință. Un alt obicei nupțial straniu vine din Franța. Se numește „charivari” și furnizează un amuzament copios pentru… prietenii și apropiații mirilor, care nu-i lasă pe aceștia să se bucure de noaptea nunții, ci se adună în jurul casei și încep să bată în oale și tigăi până când proaspeții însurăței coboară și stau cu ei la discuții și petrecere, oferindu-le băutură și gustări până când și cel din urmă decide să plece acasă.
Logodnice „la ţintă“
În cultura uigurilor, mirii își iau logodnicele la țintă, mai mult sau mai puțin simbolic, cu arcuri și săgeți adevărate. Este adevărat, pe de altă parte, că vârfurile săgeților sunt înlăturate dinainte, ca să nu-i provoace vreun rău miresei. După ce trage pe săturate cu aceste săgeți „oarbe” spre aleasa inimii sale, mirele adună săgețile și le rupe rând pe rând, simbolizând astfel faptul că dragostea dintre ei va dura toată viața.