de Ştefania Băcanu şi Florica Pintea

Când spui abuz te gândeşti automat la bătăi şi la vânătăi, dar există şi un alt fel de abuz, cel emoţional, care este cel puţin la fel de grav ca şi cel fizic, pentru că lasă răni emoţionale adânci. Această formă este des întâlnită în relaţiile de cuplu, în care unul dintre parteneri cade pradă controlului şi limitării impuse de celălalt. Astfel, ajunge să nu mai fie stăpân pe propria viaţă, acţiuni şi dorinţe. Psihologul George Bozga a explicat ce înseamnă abuzul emoţional într-o relaţie şi care sunt consecinţele unui astfel de act.

„Modalitate de a menține puterea și controlul asupra cuiva”

- Cum se traduce abuzul emoțional?

- Este un abuz psihologic caracterizat prin expunerea persoanei la comportamente care îi produc traume emoţionale, anxietate şi stres posttraumatic. Se poate simți la fel de distructiv și dăunător precum abuzul fizic și poate afecta grav sănătatea mentală. Este adesea folosit ca o modalitate de a menține puterea și controlul asupra cuiva. Dacă te simți speriat sau confuz în jurul partenerului sau dacă te îndoiești de tine când vorbești cu el, este posibil să te confrunți cu un sentiment de abuz emoțional. Obiectivul unui abuziv emoțional este de a submina sentimentele de autovaloare și de independență ale altei persoane. Într-o relație abuzivă emoțional este posibil să simțiți că nu există nicio ieșire sau că fără partenerul tău nu vei avea nimic. Trebuie știut faptul că abuzul emoțional este o formă de violență în familie.

- Există mai multe forme?

- Abuzul emoțional poate implica oricare dintre următoarele forme: abuz verbal (strigă la tine, te insultă sau te înjură), respingere (respingerea constantă a gândurilor, ideilor și opiniilor tale, inducerea îndoielii (te face să te îndoiești de propriile sentimente și gânduri și chiar de sănătatea ta, prin manipularea adevărului), renunțări (etichete sau jigniri, te jenează public, te învinovățeşte pentru tot), izolare (limitarea libertății de mișcare, oprirea contactării altor persoane, cum ar fi prietenii sau familia. Poate include, de asemenea, oprirea de a face lucrurile pe care le făceați în mod normal. Bullying-ul și intimidarea (spunând sau făcând în mod intenționat sau repetat lucruri care intenționează să te rănească), dar şi umilința publică sunt, de asemenea, forme de abuz social.

„Frica este cea mai grăitoare”

- Se aplică şi în cuplu?

- De multe ori, persoanele aflate în relații abuzive emoțional nu înțeleg că sunt abuzate pentru că nu este implicată nicio violență. Mulți vor respinge sau vor subestima abuzul emoțional pentru că nu cred că este la fel de rău ca și cel fizic, ceea ce este o greșeală. Abuzul emoțional are consecințe majore și este adesea greu de recunoscut. Această formă deteriorează respectul de sine, independența și demnitatea unei persoane. Gravitatea este una ridicată, deoarece, în timp, abuzatorul sugerează că aceste comportamente abuzive sunt aspecte normale ale unei relații, creând îndoială și incertitudine, dar și o stimă de sine diminuată.

- Cum recunoaştem o relaţie abuzivă?

- Să recunoști un comportament abuziv emoțional este primul pas pentru a-ți regăsi forțele și încrederea în cazul în care te afli într-o astfel de situație. Există multe semne ale unei relații abuzive, dar frica este cea mai grăitoare. Dacă simți că trebuie să mergi pe coji de ouă în jurul partenerului, urmărești constant ceea ce spui și faci orice pentru a evita o reacție nedorită, sunt șanse mari ca relația ta să fie nesănătoasă și abuzivă. De asemenea, un partener care este în permanență nemulțumit de tine sau încearcă să te controleze, iar tu resimți sentimente de dezamăgire de sine, neputință și disperare, este tot un semn al abuzului în cuplu. Nu toate relațiile abuzive implică violență fizică. Doar pentru că nu ești bătut și învinețit nu înseamnă că nu eşti abuzat.

„Folosesc afecțiunea pentru a te exploata și a te controla”

- După cât timp se poate instala într-o relație?

- La început, multe relații abuzive pot fi, de fapt, incredibil de romantice și aparent perfecte. Noul tău partener va face orice pentru a-și arăta atenția, devotamentul și afecțiunea pentru tine. Dar, de obicei, gesturile și cadourile romantice sunt niște plăci care să-ţi distragă atenția de la ce urmează. Relația poate evolua foarte repede. Treptat, va începe să manifeste un comportament de posesivitate, dar și solicitări care duc la îngrădirea libertății, precum dorința de a fi în permanență accesibil la solicitările partenerului. Ulterior, pot crea scuze pentru a-și justifica neîncrederea sau neplăcerea acceptării companiei unor prieteni, cunoștințe sau chiar membrii ai familiei. Își raționalizează comportamentul afirmând că își fac griji pentru tine și sunt preocupați pentru siguranța ta. Intensitatea relației începe să se simtă mai degrabă înfiorătoare, iar gelozia partenerului începe să se agraveze și este posibil să te acuze de lipsa de loialitate sau chiar adulter. În efortul de a-ți dovedi devotamentul față de el, lucrezi mai mult pentru a-i potoli temerile, petrecând mai puțin timp cu prietenii şi întrerupând comunicarea cu oricine ar putea fi considerat interesat de tine.

- Ce urmăresc abuzatorii?

- Ei folosesc afecțiunea ca o tactică pentru a te exploata și a te controla. Dacă nu te conformezi sau nu ești de acord cu partenerul, acesta își retrage afecțiunea sau devine iritat și ostil. Iubirea lui se bazează pe disponibilitatea ta de a te conforma cu ceea ce își doreşte el, iar o lipsă de supunere va duce la manifestarea lui într-un mod rece și detașat, ori supărat și agresiv. Dacă simțiți că puteți fi într-o relație abuzivă din punct de vedere emoțional, există o serie de lucruri pe care le puteți face pentru a obține sprijin. Ai dreptul să te simți în siguranță, respectat și susținut în relațiile tale. Recunoașterea faptului că aceste comportamente sunt nesănătoase și abuzive te-ar putea ajuta pe tine sau pe cei implicați într-o astfel de relație apelând din timp la ajutor specializat.

„Mulți vor respinge sau vor subestima abuzul emoțional pentru că nu cred că este la fel de rău ca și abuzul fizic, ceea ce este o greșeală“

„La început, multe relații abuzive pot fi de fapt incredibil de romantice și aparent perfecte“

Educaţia copilului este importantă în dezvoltarea adultului

- Cum se manifestă un abuzator?

- Modul în care se structurează personalitatea noastră este adesea modelată de mediile la care ne-am expus cel mai mult. Un mediu iubitor în care toți membrii sunt tratați cu respect vor produce cel mai probabil o personalitate amabilă, respectuoasă și plină de iubire. Dimpotrivă, un mediu aspru în care valoarea individuală a membrilor este degradată și lipsită de respect, probabil va determina o persoană să fie neliniștită, conștientă de sine și temătoare. O astfel de persoană poate deveni abuziv emoțional, verbal și psihologic. Acest comportment nu se învață. Nimeni nu se trezește într-o dimineață și ia decizia conștientă de a începe să acționeze abuziv, fără a avea o idee despre cum arată sau despre ce ar putea să obțină. În educația primară a copilului, depinde de părinți să stabilească limite și să învețe cum să fie mulțumit, chiar și atunci când este dezamăgit pentru că nu a obținut tot ce și-a dorit. Un copil trebuie să învețe să fie mulțumit cu mai puțin decât ceea ce vrea. În mintea copilului, controlul nu trebuie echivalat cu obținerea obiectivului său. Când acest lucru nu se va întâmpla, un copil crește răsfățat și crede că lumea îi datorează totul. Ca adult, ideea că partenerul său va afirma limitări naturale, având drepturi și nevoi, va apărea fundamental nerezonabil pentru această persoană.