de Andrei Dicu şi Adrian Barna
Procesul de occidentalizare a Chinei are inclusiv efecte gastronomice. Pe măsură ce chinezii se îmbogăţesc, gusturile lor se schimbă. În locul produselor tradiţionale, se consumă mai multă carne, lactate şi alimente procesate. Reformele în economie au ajutat populaţia în creştere a Chinei să-şi dubleze porţia zilnică de calorii.
Companii alimentare achiziţionate din SUA şi Ucraina
În ultimele patru decenii, China tinde spre dezvoltarea agricolă pe care Occidentul a obţinut-o în 150 de ani şi a reimaginat-o. Există toate tipurile posibile de agricultură, de la mici ferme de familie la ferme industriale, sclipitoare în privinţa producţiei de carne şi de lactate, cu tehnologie înaltă, şi chiar ferme urbane. Asta, în contextul în care ţara se luptă cu o enigmă: cum să hrănească o cincime din populaţia lumii de pe nicio zecime din suprafaţa agricolă la nivel mondial. Cu 30 de ani în urmă, cam un sfert dintre locuitorii ţării locuiau în oraşe, dar până în 2016, 57% din populaţie devenise deja urbană. Aceşti oameni trăiesc într-o ţară mai bogată şi mai avansată tehnologic, cu un regim alimentar care seamănă tot mai mult cu cel occidental. Chinezii mănâncă de aproape trei ori mai multă carne decât în 1990. Consumul de lapte şi de produse lactate a crescut de patru ori din 1995 până în 2010 în zonele urbane şi de aproape şase ori în cele rurale. În plus, China cumpără acum mult mai multe produse procesate, în creştere cu aproximativ două treimi, din 2008 până în 2016. Deoarece resursele agricole ale Chinei sunt modeste, noua dietă trebuie aprovizionată din exterior, determinând guvernul să sprijine companiile chinezeşti să achiziţioneze terenuri şi companii alimentare din ţări precum SUA, Ucraina, Tanzania şi Chile.
15 milioane de hectare de pământ arabil, în paragină
Într-o discuţie purtată cu oficialii din zonele rurale, preşedintele Xi Jinping a spus: „Bolul nostru de orez ar trebui să se umple, în principal, cu mâncare din China”. Aici apare o problemă dificilă. În condiţiile în care chinezii au de gând să se hrănească singuri şi să mănânce mai mult, ca americanii, cum este afectat tipul lor de agricultură? Când vorbim despre hrană, dezechilibrul dintre aprovizionare şi cerere pare imposibil de depăşit. Există 135 de milioane de hectare de pământ arabil, dintre care aproximativ 15 milioane sunt poluate sau lăsate în paragină. Sunt 1,4 miliarde de oameni de hrănit, dar fer- mele-gigant care alimentează meniurile occidentale sunt aproape imposibil de pus în funcţiune aici. O mare parte din teritoriu este formată din munţi sau din deşerturi, iar terenul cultivabil este împărţit între circa 200 de milioane de ferme. Fermele din China sunt, în general, mici şi fragmentate. Aceasta este diferenţa crucială faţă de cele din Occident. Huang Jikun, specialist în economie agricolă la Universitatea Peking, este de părere că „dacă vrea să facă faţă apetitului în schimbare al populaţiei, furnizându-i recolte domestice, ţara noastră are nevoie de schimbări. Sistemul de irigaţii trebuie modificat, iar tehnologia şi mecanizarea trebuie extinse. Dar primul lucru necesar pentru a hrăni populaţia din surse autohtone este să se mărească fermele mici”.
Lapte praf, contaminat cu patogeni mortali
Una dintre caracteristicile agriculturii industrializate este dimensiunea, iar China şi-a extins producţia alimentară. Carnea de porc a fost dintotdeauna la mare preţ în meniurile chinezeşti. Tradiţional, porcii erau crescuţi şi sacrificaţi în curţile din spatele gospodăriilor. În 2001, fermele cu peste 50 de porci reprezentau doar un sfert din piaţă. Astăzi, se estimează că trei sferturi dintre porcii din China sunt crescuţi în astfel de ferme. Dar zona cu cea mai surprinzătoare industrializare rămâne cea a lactatelor. Şi această producţie se baza pe animale crescute în gospodărie, dar după un scandal petrecut în 2008, când s-a găsit lapte praf pentru sugari contaminat cu patogeni mortali, China a făcut eforturi să modernizeze şi această industrie. În 2008, fermele cu peste 200 de vaci erau cam una din şase. În 2013, ele depăşeau deja o treime din numărul total. Problemele siguranţei alimentare în ţara Marelui Zid sunt de notorietate. Pe lângă nivelurile mortale de melamină în laptele praf pentru copii, au mai izbucnit tot felul de alte scandaluri, cum ar fi cel al fasolei verzi tratate cu un pesticid interzis sau al cărnii de vulpe vândută drept carne de măgar. „Numărul uriaş de ferme mici face sistemul alimentar din China aproape imposibil de gestionat, în materie de siguranţă a alimentelor”, a declarat Scott Rozelle, expert în China rurală, de la Universitatea Stanford.
Proiectele agricole, o sabie cu două tăişuri
Pentru majoritatea chinezilor din zonele rurale, proiectele agricole sunt o sabie cu două tăişuri. Fermele zootehnice mari îi scapă pe ţărani de munca grea, dar, pe de altă parte, generează pericole considerabile pentru sănătate şi pentru mediu. Un studiu recent asupra poluării a constatat că agricultura este cel mai mare agent poluator al apei, mai dăunător decât fabricile. Şi cu toate problemele de poluare din China, ar fi greu ca zootehnia practicată la scară industrială să scape de problemele de poluare şi sănătate publică atribuită, de exemplu, firmelor din California, care oricum sunt mai mici decât megafermele chinezeşti. Potrivit experţilor internaţionali, viitorul Chinei arată în felul următor: o corporaţie multinaţională care investeşte miliarde de yeni într-un complex agro-furajer format din terenuri, ferme, fabrici, birouri corporatiste, locuinţe pentru angajaţi, apartamente şi chiar vile pe malurile apelor. La una dintre cele mai mari ferme automatizate din Asia, aparţinând CP Group, aflată la nord-est de Beijing, vara trecută, câmpurile de orez se întindeau pe 1.460 de hectare. Dintre ele, 47 de hectare erau cultivate organic şi populate cu crabi, care sunt vânduţi ca aliment. Există sere, câmpuri de broccoli, drone care împrăştie chimicale, o fabrică de colţunaşi aproape finalizată şi un combinat avicol cu un milion de găini ouătoare, care urmează să se tripleze ca mărime, suficient ca să justifice prezenţa unui robot cu senzori termici, care colectează automat păsările moarte.
28 de milioane de dolari, investiţi acum trei ani de un lanţ fast-food
Dincolo de producţia internă, chinezii au început să încurajeze importurile. De vină este moda mâncării tip fast-food, dar şi apetitul pentru alimentaţia europeană. Poate cel mai cunoscut lanţ de restaurante fast-food din lume a investit, acum trei ani, peste 28 de milioane de dolari în localurile construite în China. Apoi, deşi tăiţeii reprezintă o mâncare tradiţională asiatică, chinezii au început să importe paste din Italia. De asemenea, se cultivă pepeni, vinete, taro şi porumb dulce, fructe şi legume, care, până nu demult, nu făceau deliciul localnicilor. Dintre băuturi, la modă este vinul roşu, care, de multe ori, se consumă alături de... struguri albi şi de fructul dragonului. Din păcate, schimbarea alimentaţiei afectează starea sănătăţii chinezilor. Potrivit unor studii, numărul de calorii consumate zilnic, pe cap de locuitor, este de 2.416.