de Ştefania Băcanu şi Adrian Pătrăuceanu

Primii ani de viaţă ai copilului sunt esenţiali în dezvoltarea lui sănătoasă şi armonioasă, spun specialiştii, iar educaţia pozitivă este unealta prin care părinţii împlinesc binele şi nevoile copilului, pe termen lung. Psihologul Laura Maria Cojocaru (foto) a explicat ce înseamnă acest concept, cum ar trebui să fie un copil fericit şi cum pot părinţii să îl ajute să pună bazele unei vieţi armonioase şi împlinite.

„Scopul este să-i învățăm să caute singuri ce-i reprezintă mai bine”

- Ce înseamnă o educaţie pozitivă pentru copii?

- Înseamnă educaţia care să le asigure anumite abilități și strategii prin care vor avea acces mai rapid și mai uşor către obiectivele pe care și le-au stabilit și pe care le doresc cu adevărat în viața lor. Presupune asigurarea unui model de viață care să le ghideze modul de gândire și de acțiune potrivit pentru creșterea lor, specifică temperamentului și personalității lor, talentelor înnăscute și modului în care își doresc să-și trăiască viața în contextul perioadei lor de timp. Copiii au nevoie să deprindă și să-și mențină încrederea în abilitatea lor de adaptare și răspuns la orice provocare a vieții astfel încât rezultatul să fie unul plăcut și benefic atât pentru ei, cât și pentru cei din jurul lor. O educaţie pozitivă pornește de la premisa că, în viață, este importantă activarea dorinței continue de a crește prin responsabilizare, prin asumarea și acceptarea experiențelor de viață ca oportunități de creștere și prin învățarea lecțiilor aferente acestor experiențe.

- Cum ştim ce este mai bine şi potrivit pentru ei?

- Nu avem cum să știm precis. Putem presupune câte ceva, dar putem și rata aspecte importante. Însă, prin educația pozitivă, scopul nostru, ca părinți, este să-i învățăm să caute, să experimenteze și să descopere singuri ce-i reprezintă mai bine în toate aspectele vieții. Nu în ultimul rând, scopul nostru ca părinți este să-i susținem emoțional pe tot parcursul acestor experiențe de autodescoperire, chiar dacă ele sunt altceva decât credem noi că li s-ar potrivi sau, cu atât mai mult cu cât credem ceva fix, avem de învățat noi, ca părinți, flexibilitatea și acceptarea faptului că fiecare are dreptul la experiențe, concluzii și decizii personale și că, ce era poate potrivit pentru noi într-o anumită perioadă de timp, este posibil să fie acum, pentru copiii noștri perimat și nefolositor.

„Este fericit atunci când zâmbeşte”

- Cum ne putem creşte copiii fericiţi?

- Printr-o educație pozitivă. În primul rând, începem prin ignorarea a ceea ce înseamnă încăpățânare, mofturi nejustificate, răsfățuri, renunțarea la recompense. Atât prin aceste „recompense”, cât și prin ceartă, țipete, critică sau bătaie, copilul învață că primește atenție rapid și sigur atunci când are un comportament nepotrivit, pentru că și cearta/agresivitatea este tot o formă de atenție. Este necesar și important ca părinții să mențină o atitudine de motivare a copilului prin aprecierea a ceea ce face bun, util, plăcut, dezirabil, chiar dacă este doar parțial realizat din cât ne dorim să realizeze. Încurajăm, astfel, copilul să continue cu creșterea și exersarea abilitățiilor pozitive şi utile. El primește mesajul și va fi motivat să facă în continuare ceva bun ca să păstreze atenția pe care deja o are din partea părinților/educatorilor.

- Când ştim că un copil este fericit?

- Un copil este fericit atunci când zâmbește, este relaxat, se joacă şi acceptă îndepărtarea părinților pentru perioade scurte de timp, găsindu-și liniștit o preocupare plăcută, utilă, creativă. Când este sănătos, deoarece fericirea crește sistemul imunitar, când știe nu de frica noastră, ca părinți/educatori, ci atunci când știe de respect natural, firesc și de iubire. Un copil fericit este un copil sănătos psiho-emoțional, deoarece se simte iubit, acceptat, ascultat, susținut, ghidat către ceea ce îi este specific. E fericit când are cât mai puține conflicte interioare, are încredere în oportunitățiile oferite de viață, are încredere în el, în abilitățile și puterea lui interioară, în capacitatea sa de a lua decizii bune, de a găsi soluții benefice, de a-și trăi concret visurile, are încredere că oamenii din jurul lui sunt acolo ca să-l învețe pe orice cale și să-l ajute direct sau indirect să crească prin experiențe multiple.

„Va dezvolta atitudini extreme de retragere socială sau agresivitate”

- Un copil căruia i se fac toate poftele este un copil fericit?

- Nu este un copil fericit. Este doar un copil care va creşte mofturos, veșnic nemulțumit, care crede că i se cuvine totul. Însă, viața în mod natural, nu-i va oferi totul pe tavă și, dacă nu are dezvoltată rezistența la frustrare, încă din copilărie, are mari șanse ca, în perioada adultă, să dezvolte anxietate, atacuri de panică, depresie, atitudini agresive, izolare socială sau chiar psihoze. Este un copil neadaptat, supus dezechilibrelor psiho-emoționale și fiziologice, supus insuccesului social, relațional, familial şi profesional. Un model pozitiv de viață, de gândire, de acțiune, de respect de sine, îl va ajuta, îl va dezvolta sănătos și armonios!

- Dar ce se întâmplă când părinţii sunt despărţiţi, divorţaţi sau trăiesc în scandaluri?

- În cazul în care părinţii sunt despărţiţi, divorţaţi și acest proces a fost unul agresiv verbal și/sau atitudinal, sau în cazul în care părinţii trăiesc împreună, însă în certuri şi scandaluri, copilul va prelua modelul acestora atât ca tip de relație, cât și ca tip de grijă față de sine. Va învăța cum să nu se respecte, cum să accepte compromisuri, cum să aprobe agresivitatea în viața lui (activă sau pasivă) sau va alege să fie chiar el agresiv, va învăța cum să renunțe la dorințele lui sau să și le împlinească „cu japca”, va învăța să țipe, să fie critic, demotivant cu cei din jur. Pe scurt, deoarece are șanse mari să repete în viața lui adultă ceea ce a văzut, el va crea dezechilibru atât în viața lui, cât și în viața celor cu care va intra în contact.

- Bătaia este ruptă din Rai sau e doar un mit?

- Bătaia este „ruptă” din Rai, deoarece nici Raiul n-o acceptă! Deci nu are de-a face cu educația pozitivă. Copilul, cu cât este bătut mai mult, cu atât riscă să aibă comportamente nepotrivite pentru că nu cunoaște altă variantă de a intra în „grațiile” părintelui. Mai mult, va acumula în plus și frustare, și furie, și teamă. Va dezvolta atitudini extreme de tipul retragere socială sau, din contră, de agresivitate pentru că așa a văzut la părinți. Această violenţă poate fi îndreptată asupra altora, asupra propriei persoane sau o combinație a acestora două.

„Scopul nostru ca părinți este să-i susținem emoțional pe tot parcursul acestor experiențe de autodescoperire“

„Este important ca părinţii să ofere un model pozitiv“

- În ce situaţii părinţii îşi pot pune amprenta asupra dorinţelor şi nevoilor copilului?

- În situaţiile în care părinții nu le fac copiiilor pe plac pentru că nu este benefic pentru sănătatea lor psiho-emoțională și/sau fizică, sau pentru că nu este un moment potrivit, sau pentru că, pur si simplu nu este posibil în acel moment, este important ca părinții să aibă în continuare un comportament pozitiv, să ofere un model pozitiv, care să reducă amploarea conflictului și să fie centrat pe resurse, pe soluții, pe posibilități. Este important ca părinții să explice copilului rezultatul obținut prin comportamentul nepotrivit și al celui obținut prin comportamentul potrivit. Aşa, copilul va fi ghidat către a-și asuma propria alegere, astfel încât să obțină ceva benefic pentru el.

„Un model pozitiv de viață, de gândire, de acțiune, de respect de sine, îl va ajuta, îl va dezvolta sănătos și armonios“