de Ştefania Băcanu şi Florica Pintea

O încredere de sine scăzută aduce frustrări, anxietăţi sau chiar depresii greu de depăşit, fapt ce împiedică realizarea propriilor dorinţe şi obiective. Există o serie de factori şi de aspecte care diminuează încrederea în propria persoană. Psihologul Alexandru Pleşea a explicat cum se ajunge într-o astfel de situaţie şi cum se poate depăşi, astfel încât, persoana în cauză să aibă o viaţă normală, cu visuri şi aspiraţii de urmat.

„Este o imitare a celor de lângă noi”

- Ce înseamnă, de fapt, lipsa încrederii în propria persoană?

- Lipsa încrederii apare la omul unde cuvintele sunt despre ce nu este în stare să facă. Este cel care folosește metodele de autosabotare şi de nemulţumiri constante față de ceea ce i se întâmplă. Repetiția acestora este agent de fixare pentru lipsa de încredere de sine. Neîncrederea de sine este şi o imitare a celor de lângă noi, care produc cuvinte de autojudecată, manifestare de negativitate sau de frustrare continuă.

- Cum se manifestă?

- Se manifestă prin dezinteresul de a investi încredere în alți oameni. Lipsă de energie constantă în activităţile care prezintă interes, demoralizare rapidă, pierderea motivaţiei, gânduri inutile şi imaginație neintenționată, nedorită. De cele mai multe ori, anturajul neprielnic, unde nu este creștere interioară, duce la o încredere scăzută în propria persoană. Mai poate apărea dintr-un mediu agitat, colegi superficiali sau cu vanitate, sau din dorința lor de importanță. De asemenea, gândurile comparative și concurențiale, repetarea acțiunilor de supărare pe ceilalţi, crezând că alții sunt vinovați, fără să se vadă pe el însuși, duc la lipsa încrederii de sine.

„Pe termen lung, duce la o relație fără direcție”

- Are legătură cu copilăria, mediul în care am crescut şi ne-am dezvoltat?

- Copilăria formează mediul, ca rădăcina unui copac. Dacă nu are de unde să tragă nutrienții, nu va trăi spre creștere. Copilăria este mediul unde se naște concurența si competiția, iar de aici apar diferențele între copii. Că unul are mai mult sau poate mai mult, și altul nu. Lipsa egalității produce lipsa de dragoste între semeni.

- Care sunt efectele?

- Pe termen scurt, poate fi vorba despre alegerea de sarcini care nu implică efort, oprirea de a arăta afecțiunea pentru ceilalți, pentru părinți, colegi de serviciu, lipsa de entuziasm dimineața şi a scopului din timpul zilei, dar mai ales oprirea din a dărui și de a se dărui. Pe termen lung, o stimă de sine scăzută duce la o relație fără direcție, unde certurile sunt mai dese, munca / jobul sunt lipsite de entuziasm și de plăcerea de a oferi resursele interioare, dorința de a lenevi este mai mare decât dorinţa de a produce, de a lucra. Se va naşte lipsa curajului, acolo unde se cere, punerea în fața altora, ca superficialitate, acumularea de bunuri scumpe și trecătoare care dau și mai multe griji, şi evitarea deschiderii intime și emoțioanale, prin completă sinceritate.

„Suntem slabi când ne închidem și nu ne dăruim altora”

- Acest lucru ne face mai slabi, mai vulnerabili, în faţa celorlalţi?

- Noi suntem egalii celorlalți, dar ne vedem, prin cuvinte și gânduri comparative, superiori sau inferiori, iar aceste gânduri vin din obișnuințele noastre mentale. Vulnerabili devenim când nu ne deschidem si stăm țanțoși, dar închiși mental la lucruri noi şi emoțional la dragostea altora. Suntem slabi când ne închidem și nu ne dăruim altora, prin cunoștințele și resursele noastre. Dacă ne-am deschide, am primi de la alții mai mult și am deveni mai puternici.

- Este vorba despre o acceptare a noastră aşa cum suntem, cu defecte şi calităţi?

- Acceptarea este un lucru mental, el apare doar după ce pregătirea interioară și spirituală este practicată. Noi avem defecte și calități în raport cu ceilalți, pentru că ne comparăm. Suntem aceeași ființă cu diverse posibilități, iar fiecare alege prin liberul arbitru ce posibilități vrea. Programele sociale, familiale și educaționale sunt cele care separă un om de altul. Omul în sine este același, dar vânturile (programele sociale) care bat pe lângă el îl modifică. Defectele sunt ce alții din jur fac și noi, nu. Dar și ei fac, ce nu facem noi, deci toți au defecte.

„Fuga de suferință aduce una și mai mare”

- Cât de important este acest aspect şi cum ne ajută în evoluţia personală?

- Depinde de scopul fiecăruia unde dorește să ajungă. Evoluția omului este direct proporțională cu pregătirea lui din ziua de azi. Dacă azi pierde timpul, nu se pregătește decât pentru susținerea fizică a vieții. Dacă azi investește timpul, atunci se pregătește pentru valoarea spirituală a vieții şi beneficiile ei. Încrederea de sine ajută curajul, loialitatea și munca constantă. Cel care mai mult stă și mai puțin muncește va avea încredere de sine scăzută. Cel care muncește mult și stă puțin, va avea încredere de sine crescută, disponibilitate la energie, entuziasm și libertate.

- Putem depăşi aceste obstacole care ne împiedică să ne iubim şi să ne acceptăm?

- Da, le putem depăşi prin a nu mai vedea ce fac ceilalți și cum își trăiesc ei viața. Momentul în care nu ne iubim, este momentul în care uităm de Divinitate. Neacceptarea este refuzarea de la ce vine spre noi şi pe care, prin filtrele noastre, îl respingem. Putem depăși obstacolele, dacă ne observăm lucrurile pe care le respingem și pe care le înlăturăm.

- Cum?

- Fuga de suferință aduce una și mai mare. Iar munca împreună cu suferința le va diminua pe următoarele. Astfel, se poate munci spre iubire și acceptare. Prin a vedea în alții ce este bun în ei, și prin a-i aprecia spre ce au, nu spre ce nu au, prin a-i ajuta atunci când simțim că e nevoie, oferindu-ne disponibilitatea, fără să fim invazivi. Ne putem construi încrederea în noi înşine prin autosugestii, prin lipsa de autocritică și autojudecată, prin a ne dărui celorlalți, prin a investi timp să cunoaștem legile naturii, prin a nu fugi de suferință, prin a observa momentele simple din viața noastră, că eu acum trăiesc. Mâine nu știu, nu se ştie ce va fi.

„Momentul în care nu ne iubim, este momentul în care uităm de Divinitate“

„Dacă ne-am deschide, am primi de la alții mai mult și am deveni mai puternici“

„Opulenţa creează energii de invidie în ceilalţi“

- Există şi efecte negative ale încrederii în sine?

- Da, pot apărea şi efecte negative. Prea mare încredere de sine induce inferioritate în ceilalți. Opulența, vanitatea, importanța în societate, aduce energii de invidie în ceilalți. Trăirea doar prin a acumula, fără a da, este efectul unei încrederi de sine greșite. Direcția e bună, dar sensul e greșit.

- Încrederea în sine este totuna cu stima de sine?

- Sunt termeni diferiți, dar văzuți cu același sens. Stima este respectul față de suflet, în timp ce încrederea de sine este valoarea pe care o aduci în sufletul tău.