de Silviu Ghering şi Adrian Barna
Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puţin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare şi curat al bogăţiilor şi frumuseţilor uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.
Muzeul „Timpul Omului“ din Mânzăleşti, evadare în tradiţie, frumos şi... straniu!
Dacă vreţi să uitați de vremurile nenorocite pe care suntem obligați să le trăim, dacă vreți să vă detașați de prezentul coronavirus, dacă vreți să aruncaţi un ochi în alte vremuri, încărcate de românismul tradițional, daţi o fugă la Mânzăleşti. Mânzălești de Buzău. Pe valea Slănicului, pe DJ 203 K, care porneşte din DN2 (E85) de la Mărăcineni (1 km nord de Buzău) spre Săpoca (imediat înainte de podul peste Buzău), urmând ruta Beceni - Vintilă Vodă - Mânzălești.
Pomul Vieții se trage din... sare!
Într-o lume sufocată de modernism, Muzeul „Timpul Omului” din Mânzălești este un loc viu, care contopește viața oamenilor din satul tradițional de demult cu viața trepidantă a contemporanilor. La intrare, scările muzeului sunt colorate și vii, pictate cu motive tradiționale de elevii din sat. Apoi îți va „sări” în ochi Pomul Vieții. Cu rădăcinile în... sare. Deși se știe că nimic nu crește în sare, acest „fenomen” este un adevăr irefutabil al zonei. Se spune că la Mânzălești există atât de multă sare încât ar putea să „aprovizioneze” tot Pământul zeci de ani. Pomul Vieții, spun localnicii, este legătura pământului cu cerul. Roadele sale sunt ștergarele care semnifică perenitatea vieții. Cu cât ștergarele sunt mai jos, cu atât ele sunt mai vechi și cu cât înaintăm spre vârf ele sunt mai noi. Cel mai vechi ștergar are aproape 200 de ani, așa cum se poate observa la coloristica țesăturii, care este nu atât de puternică precum la cele moderne.
Descoperiți semnificația crucilor înfipte în ulcele cu pământ!
Vă mai spunem doar că Muzeul „Timpul Omului” are două încăperi, una dedicată femeilor, deci veți putea vedea războaie de țesut vechi și deosebit de... inge- nioase, și una dedicată „oamenilor”, adică bărbaților, unde veți găsi roata olarului, cuptorul de ars vase din lut, oale din ceramică, olăritul fiind un vechi meșteșug în zonă. Și mai sunt la Mânzălești câteva exponate stranii, cruci de lemn înfipte în ulcele cu pământ, a căror semnificație vă lăsăm să o descoperiți la Muzeul „Timpul Omului”...
Muzeul se află chiar la şosea, la ieşirea din Mânzăleşti, în apropierea Grunjului de Sare. Un mic „munte“, alb ca laptele, una dintre cele mai frumoase și ciudate apariții într-un decor încă natural 100%, ce nu seamănă cu nimic din ceea ce ați văzut prin România