Thoth este cel care a construit Marea Piramidă de la Giza. Aproape 16.000 de ani el a condus vechea rasă a Egiptului, între 52.000 î.H. până în 36.000 î.H, timp în care s-a reîncarnat de mai multe ori şi a lăsat în urmă documente de o inestimabilă valoare spirituală. Thoth a fost un preot-rege atlant, care a fondat o colonie în Egiptul Antic după scufundarea ţării-mamă, Atlantida. El era nemuritor, deoarece trecuse în celelalte planuri de existenţă, prin dematerializare, iar înţelepciunea de nemăsurat l-a făcut conducător peste coloniile atlante.
Numit de egipteni Zeul Înţelepciunii
Thoth este cel care a construit Marea Piramidă peste Marea Sală din Amenti (lumea de dincolo, a zeilor, pe unde trecea sufletul pentru judecata de după moarte), unde a inclus cunoştinţele înţelepciunii antice, înscrisuri şi instrumente din vechea Atlantidă şi a desemnat pe cei mai de încredere oameni ai săi să le păzească - preoţii Piramidei (ei l-au declarat pe Thoth Zeul Înţelepciunii). Marea Piramidă a fost un templu de iniţiere, iar printre cei care au adunat înţelepciune în acest loc se numără Iisus, Solomon şi Apolonius.
S-a reîncarnat de trei ori
Spiritul lui Thoth a trecut în corpurile oamenilor, aşa cum a descris şi în Tăbliţe, încarnându-se de trei ori, ultima oară ca Hermes Trismegistos. Pe parcursul acestei încarnări a lăsat documentele cunoscute drept tăbliţele de smarald, ce conţin enigmele lumii antice, vechi de cel puţin 36.000 de ani. Conţinutul lor dezvăluie secrete de o inestimabilă valoare. Se pare că ultimele două sunt interzise publicului larg în prezent.
Scrisul atlanţilor, pe suport indestructibil
Tăbliţele sunt din smarald verde, foarte rezistente la orice element, făcute dintr-o substanţă transmutată alchimic şi cu o structură atomică şi celulară fixă. Pe ele sunt gravate caractere din vechea limbă atlantă, ce reacţionează la undele cerebrale emise de creierul celui care le citeşte, eliberând vibraţia mentală asociată în mintea cititorului. Tăbliţele sunt prinse între ele cu inele făcute dintr-un aliaj de culoarea aurului, agăţate de o tijă din acelaşi material.
Comori ascunse în temple maiaşe
Cu 1.300 de ani î.H. Egiptul era în mare fierbere, iar multe delegaţii de preoţi au fost trimise în diferite părţi ale lumii. Printre acestea s-au numărat şi preoţii Marii Piramide, care au purtat cu ei tăbliţele de smarald ca pe un talisman. Cu ajutorul lor, aceştia puteau exercita o anumită autoritate asupra preoţilor din celelalte colonii atlante (aceste tăbliţe împuterniceau pe purtător cu autoritatea lui Thoth). Preoţii au emigrat în America de Sud, unde i-au găsit pe maiaşi, un popor înfloritor, şi au rămas acolo. În secolul al X-lea, maiaşii colonizaseră Peninsula Yucatan, iar tăbliţele au fost aşezate sub altarul unuia dintre templele închinate Zeului Soare. După cucerirea maiaşilor de către spanioli, oraşele au fost abandonate, iar comorile au rămas ascunse în temple. Daniela Purgaru
Descoperite la începutul secolului al XX-lea În 1925, ocultistul american doctorul Maurice Doreal (aflat în legătură cu Marea Lojă Albă) a fost instruit să găsească şi să returneze Marii Piramide „Tăbliţele lui Thoth Atlantul”, ce rătăciseră dinspre Egipt spre Africa de Sud. El şi-a îndeplinit misiunea, iar înainte de a le preda a primit acordul să le copieze şi să le traducă. Acestea au început să circule începând din anii ’30. Cele zece tăbliţe traduse au fost lăsate în Marea Piramidă în grija preoţilor şi au fost împărţite în 13, „de dragul convenţiei”.
