de Silviu Ghering şi Adrian Barna
Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puţin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare şi curat al bogăţiilor şi frumuseţilor uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.
Ocna Sibiului, sănătate curată, frumuseţe necenzurată
Nu există sibian care să nu fi dat o fugă, la sfârşit de săptămână, până la Ocna Sibiului, stațiune balneo-climaterică aflată la doar 17 kilometri de fosta capitală culturală europeană din 2007. Și a Transilvaniei secolelor al XVII-lea și al XIX-lea. Ocna își odihnește veacurile de istorie pe valea pârâului Vișa, într-o regiune înconjurată de păduri de stejari seculari și cu un subsol foarte bogat în sare. Atestată documentar pentru prima dată în 1263, Ocna Sibiului a devenit oficial staţiune în 1846, 12 ani mai târziu, în 1858, au fost inaugurate băile calde, iar în 1930 s-a închis ultima mină de sare.
Lacurile sărate din fostele saline prăbușite i-au adus faima
Pe locul fostelor saline a rămas o salbă de lacuri sărate (heliotermale), cu o concentrație de sare de 260 grame/litru, care au adus Ocnei renumele de „Litoralul Ardealului”. Și care vă aşteaptă pentru o adevărată porţie de sănătate. Salinitatea apei creşte de la suprafaţă spre profunzime, iar băile sunt recomandate tuturor celor cu tulburări de circulaţie, sciatică sau afecţiuni ginecologice. Lacul Avram Iancu, fosta mină denumită chiar Ocna Mare (Grosse Grube), cu o adâncime de 132,5 m, este considerat cel mai adânc lac antropogen (lac format în urma acțiunii omului asupra naturii) din țară. Climatul temperat, aerul bogat în aerosoli, temperatura anuală mult peste media din această parte a țării și posibilitățile multiple de tratament heliotermal, au adus din nou stațiunea la faima din trecut. Ocna Sibiului prezintă și interes arheologic, acolo fiind descoperite unelte din epoca bronzului (1.900-800 î.H.), care sunt expuse la Muzeul Brukenthal din Sibiu. Vă reamintim, la numai 17 kilometri.