de Ştefania Băcanu şi Daniel Şuta

Se spune că ne reflectăm în cei din jurul nostru. Unii cred că este doar un mit, dar, în realitatea, chiar aşa se întâmplă, spun specialiştii. Proiecţia este oglinda către sine. Defectele şi nemulţumirile pe care le regăsim la cei din jurul nostru ne definesc şi pe noi. Psihologul Andra Tănăsescu a explicat ce înseamnă proiecţia de sine şi cum ar trebui să o folosim, astfel încât să avem o viaţă împlinită şi relaţii constructive cu noi înşine, dar şi cu cei din jur.

„Căutăm asemănările dintre cei din trecut şi cei noi”

- Ce înseamnă proiecţie?

- Proiecția este un construct al minții noastre care face mai ușoară procesarea diferitelor evenimente sau a relațiilor cu cei din jurul nostru. O imagine mentală, nu neapărat în concordanță cu realitatea, pe care ne-o formăm despre noi înșine, ceilalți sau relațiile cu ceilalți. În general, proiectăm viitorul pe care ni-l dorim sau la care ne așteptăm, adică ne imaginăm ce va urma. Un alt tip de proiecție pe care îl facem este cel al imaginii unor persoane din viața noastră pe care o atribuim persoanelor noi pe care le întâlnim. Căutăm asemănările dintre cei din trecut şi cei noi. Acest lucru se întâmplă, în primul rând, datorită modului în care funcționează creierul nostru. Ne folosim de experiențele trecute pentru a stabili dacă suntem în pericol sau în siguranță.

- Dar proiecţia sinelui?

- Proiecția sinelui este imaginea pe care ne-o formăm în minte despre noi, raportată la diferite persoane și situații din viața noastră. În mod inconștient, folosim reprezentări mentale despre noi care ne schimbă atitudinea și comportamentul precum și emoțiile pe care le simțim la momentul respectiv. Asta înseamnă că în două situații diferite, putem avea două proiecții de sine diferite. Acasă, cu familia, unde ne simţim în largul nostru, în care suntem capabili, puternici și apreciaţi, dar la un interviu pentru un job ne simţim agitaţi pentru că ne vedem mai mici decât angajatorul. Dacă avem constant o proiecție sănătoasă și corectă de sine, atunci constant vom manifesta siguranță, încredere, curaj și liniște.

„Tendința este să căutăm să regăsim ce ne-a plăcut”

- Ne poate afecta viaţa?

- Evident că o poate face. Dacă avem, în mod constant, o imagine de sine distorsionată, vom acționa contrar a ceea ce este potrivit pentru noi. Vom acționa din frică, nesiguranță, ură, furie etc. Iar asta poate cultiva doar lucrurile care vin la pachet cu astfel de emoții. Pe când, dacă trăim constant cu o imagine de sine bună, în care ne percepem ca având putere, siguranță, iubire etc., vom trăi viața cu deschidere, bucurie și în armonie. Același lucru este valabil și pentru proiecțiile pe care le facem asupra celorlalți. Dacă îmi imaginez că toți sunt împotriva mea, pentru că unul dintre părinții mei făcea mereu asta, doar atitudinea asta o voi întâlni sau provoca în ceilalți.

- Dar relaţiile?

- Relațiile sunt, în cele mai multe cazuri, dictate de ceea ce proiectăm asupra partenerului. Mai mult sau mai puțin conștienți, căutăm similarități între potențialul partener din fața noastră și fostul sau foștii parteneri. Tendința este să căutăm să regăsim ce ne-a plăcut și să nu reîntâlnim trăsăturile care nu ne-au plăcut. În momentul în care găsim câteva asemănări, tindem deja să îi punem o etichetă, mai mult sau mai puțin conștientă. Acestul lucru este valabil și dacă avem un conflict activ sau trecut, dar nevindecat cu unul dintre părinți. Dacă nu devenim conștienți de existența acestuia, vom căuta persoane care să semene cât mai mult cu acel părinte pentru a rezolva conflictul și a redefini relația, astfel încât noua formă să ne producă o stare mai plăcută.

„Atașamentul față de niște detalii poate face lucrurile neplăcute”

- Putem să ne proiectăm relaţia perfectă, partenerul perfect?

- Capcana în care cad multe persoane este că își imaginează cum vor să fie relația/partenerul perfect și apoi o asociază cu emoția potrivită. Cei mai mulți își imaginează un partener în viața lor, însă o fac cu teamă. Din momentul în care imaginea despre relația ideală este asociată la nivel mental cu frica, mesajul pe care îl primește creierul este că trebuie să se ferească de acel lucru și acesta îi va ghida alegerile astfel încât să îl țină departe de o astfel de relație. O altă problemă care apare atunci când ne proiectăm relația perfectă este că o facem foarte vag, fără detalii clare despre cum să fie relația, partenerul și noi în relație. Pe de altă parte, atașamentul față de niște detalii mult prea fixe poate face lucrurile neplăcute, deoarece ne agățăm mult prea tare de un ideal, fără să luăm în calcul dacă este și realist.

- Ce rol au proiecţiile noastre despre noi înşine în cuplu?

- În primul rând, proiecțiile imaginii de sine influențează modul în care ne raportăm la ceilalți. Cu cât avem o imagine de sine mai bună, cu atât ne vom simți mai încrezători și mai siguri pe noi. Dacă în planul minții, proiecția imaginii de sine este una de slăbiciune, neputință sau de lipsă de valoare, ne vom comporta corespunzător acestei imagini și vom primi răspunsuri pe măsură din partea celorlalți. Legat de relația de cuplu, modul în care ne percepem influențează atât partenerul pe care îl atragem în viața noastră, cât și tipul de relație pe care o vom avea.

„Căutăm acele persoane care sunt și gândesc ca noi”

- Există anumite aspecte personale pe care le atribuim celor din jur?

- Se zice că ceea ce vedem în ceilalți este de fapt o reflexie, ca în oglindă, a ceea ce suntem noi cu adevărat. Da, ceea ce vedem sau criticăm la ceilalți este și în noi. Deci, dacă eu spun oamenii că sunt fricoși, în sinea mea sunt o persoană fricoasă care fie o arată cu fiecare ocazie, fie își inhibă acest impuls sub falsa mască a siguranței de sine. Pe de altă parte, dacă vedem în ceilalți frumusețe și deschidere, chiar dacă noi considerăm că nu le avem, ele există și sunt foarte vizibile pentru ceilalți.

- Cum se întâmplă acest lucru?

- În primul rând fiecare dintre noi căutăm oameni cu care să rezonăm, să fim pe aceeași lungime de undă. Căutăm acele persoane care sunt și gândesc „ca noi”, pentru că ne place familiarul și ce poate fi mai familiar decât să fim înconjurați de oameni ca noi. În al doilea rând, proiectăm în ceilalți imaginea noastră de sine atunci când avem foarte puține informații despre ei și, în loc să așteptăm să îi cunoaștem așa cum sunt ei, tragem concluzia pripită că sunt ca noi și că vor reacționa similar nouă.

„Atașamentul față de niște detalii mult prea fixe poate face lucrurile neplăcute, deoarece ne agățăm mult prea tare de un ideal“

„Pentru a afla ce este în sufletul nostru, este suficient să observăm calitatea imaginii proprii pe care o vedem cu ochii minții”

„E important să ne dăm seama dacă ne simţim mici şi fără culoare“

- Proiecţia sinelui ne ajută să ne redescoperim?

- Evident că ne ajută! Doar că, înainte de toate, este nevoie să ne dăm seama ce fel de imagine proiectăm și în ce contexte. Este important să ne dăm seama dacă ne simțim mici într-un context, dacă ne vedem fără culoare sau lumină și dacă ne poziționăm ascunși în umbra celorlalți. Odată ce vedem exact ce facem cu imaginea noastră de sine și găsim toate modurile în care o proiectăm, putem să ajustăm corespunzător, în modul care este cel mai potrivit pentru noi și pentru situațiile în care ne aflăm. Iar pentru a afla ce este în sufletul nostru, este suficient să observăm calitatea imaginii proprii pe care o vedem cu ochii minții.