de Ştefania Băcanu şi Florica Pintea

Cei mai mulţi dintre noi avem nevoie să ştim ce urmează să ni se întâmple, în toate aspectele vieţii noastre şi în toate relaţiile interumane. Acest lucru apare din dorinţa extremă de a fi pregătiţi, în orice situaţie, pentru orice. Aşa se naşte nevoia de control, de siguranţă absolută, care se traduce printr-un comportament ce se răsfrânge şi asupra celorlalţi, iar asta duce la frustrări, certuri şi respingeri dureroase. Zoltan Veres (foto), expert în dezvoltarea inteligenţei emoţionale, ne-a explicat de unde se naşte nevoia de control, ce consecinţe atrage şi cum o putem gestiona.

„Atunci când suntem geloşi, vom vedea doar «semnele» care susțin asta”

- Ce este nevoia de control?

- Explicația este simplă: nevoia de certitudine. Creierul nostru, ca să avem sentimentul de siguranță, are nevoie să știe dinainte ce se va întâmpla în viața noastră, în jurul nostru. În momentele în care avem foarte multe „variabile” sau „necunoscute”, el intră într-o stare de alertă, de tensiune, chiar de frică. Nevoia de control este, de fapt, nevoia de a „prevedea” lucrurile, nevoia să ştim că vom putea să gestionăm acele situații.

- Ce se ascunde în spatele acestei nevoi?

- Frica. Nevoia de control apare atunci când avem sentimentul că, dacă lucrurile nu vor fi așa cum știm noi, atunci nu vom știi cum să le gestionăm și asta va duce la ceva foarte neplăcut. Oamenii nu realizează că nevoia lor de control ascunde de fapt teamă, deoarece toate argumentele par să fie perfect logice. De exemplu, cineva care este gelos, are explicații perfect logice de ce verifică telefonul celuilalt sau de ce îl tot sună să vadă unde este și ce face. Poate să aibă sau nu motive reale. Teama de a-l pierde pe celălalt, însă, va duce la aceste comportamente care exprimă nevoia de control. Problema nu este să ne asigurăm că știm la ce să ne așteptăm sau faptul că vrem să știm ce se va petrece mai departe în viața noastră, ci faptul că starea de frică îngustează „câmpul vizual”. Atunci când suntem geloşi, vom vedea doar „semnele” care susțin această frică.

„Putem gestiona doar stările noastre”

- Cum ştim că suntem în control?

- Singurul „element” asupra căruia putem avea control este propria persoană. Putem încerca să manipulăm, să forțăm oamenii să facă ce vrem noi sau să fie cum vrem noi, dar mai devreme sau mai târziu vom plăti „prețul”. Ca urmare, semnul că suntem în control este atunci când reușim să ne controlăm pe noi, când știm să ne gestionăm reacțiile, fricile, tensiunile, lenea şi lipsa de motivație. Când știm să empatizăm, să îi înțelegem cu adevărat pe ceilalți, dar să nu facem compromisuri. Când ajungem în această stare, frica apare doar când sunt amenințări reale. Atunci, atenția noastră este exclusiv la acele lucruri pe care le putem controla: stările, gândurile noastre, corpul nostru, sănătatea noastră, deciziile noastre, acțiunile şi planurile noastre.

- Ce se întâmplă la nivel mental când nu putem gestiona o situaţie?

- Nu putem controla nicio situație și nicio persoană. Ştiu că pentru majoritatea sună groaznic sau chiar imposibil ceea ce spun, dar, dacă analizăm atent ceea ce spun, o să ne dăm seama că orice senzație de control am avea, în fiecare situație există factori care pot oricând să distrugă această impresie. Tot ce putem face este să fim foarte bine informați în acest sens și să ne cunoaștem opțiunile, să avem planurile făcute, să fim dispuși să ne adaptăm. Noi ne amăgim cu sentimentul de control pentru că nu vrem să acceptăm ideea că nu avem așa ceva. Asta ar însemna că ar trebui să acceptăm sentimentul de necunoscut, de incertitudine.

„Nu suntem în incertitudine, ci într-o certitudine maximă”

- Controlul se poate extinde şi asupra celorlalţi, asupra relaţiilor?

- Părinții au senzația că reușesc să controleze copilul și, inevitabil, își dau seama că nu iese cum vor ei. Exemplele în care ne amăgim că avem control sunt nenumărate. Începând de la trafic, relațiile cu colegii sau sarcinile de la locul de muncă. Încercăm cu disperare să ne convingem că avem control: de la discuții în care stabilim lucruri, contracte, certificate, până la promisiuni pe care le stoarcem de la alții. Dar realitatea este că oricine, oricând, se poate răzgândi sau poate păți ceva. Cu cât acceptăm asta mai repede, cu atât vom ajunge mai uşor într-o stare de independență emoțională, fiind relaxați că se poate schimba oricând ceva. Majoritatea se întreabă: „Dar cum să trăiești într-o relație, cu o stare permanentă de incertitudine?”. Și exact asta este ideea, că atunci când nu avem nevoia de control asupra altora, nu suntem în incertitudine, ci într-o certitudine maximă. Știm ce ne dorim, trăim ceea ce ne dorim, dar nu ne este teamă, pentru că știm că, dacă ceva se schimbă, vom putea gestiona situația. Asta înseamnă independența emoțională într-o relație.

„Este traumatizant pentru toată lumea”

- De ce simţim nevoia să îi controlăm pe alţii?

- Din teama că, altfel, nu obținem ce vrem noi. Egoism pur, egocentrism maxim. Nu contează că vorbim despre părinți, soți, șefi, nevoia să controlăm pe cineva vine din egoism pur. Din teama că dacă nu avem controlul, lucrurile vor ieşi altfel decât vrem noi și asta este nasol.

- Care sunt efectele unui astfel de comportament?

- Este traumatizant pentru toată lumea. Pe de o parte noi vom „agresa” acea persoană prin cicălire, critică, agresivitate, manipulări, șantaje, dar și noi vom ajunge traumatizaţi, pentru că, mai devreme sau mai târziu, acest lucru se va întoarce împotriva noastră. Mulți părinți se miră că după ce copilul „scapă” de acasă și ei nu mai au control, acesta nu va mai vrea să audă de ei sau relația se „răcește”. Asta se întâmplă când suntem egocentrici în numele „iubirii” și spunem că vrem „binele” celuilalt, dar, de fapt, nu ținem cont deloc de nevoile lui, că suntem preocupaţi să fie lucrurile cum ştim noi că este bine.

„Frica duce la nevoia de control, iar nevoia de control ne distruge capacitatea de a ne adapta, atât în relații, cât și în opțiunile și soluțiile pe care le găsim“

„Când nu avem încredere în oameni și avem teama constantă că ne vor dezamăgi, vom fi atenţi doar la aceia şi la acțiunile care sunt o potențială amenințare“

„Universul nu funcţionează pe baza planurilor noastre“

- Ne putem îndrepta?

- Condiția ca să putem să mai lăsăm din nevoia de control este să ne putem relaxa legat de modul în care ne obținem rezultatele. Adică, să ne facem planurile şi să avem şi unele de rezervă, știind că oricând există posibilitatea să se schimbe ceva. Apoi, dacă ceva se modifică, să ne relaxăm, acceptând că Universul nu funcționează pe baza planurilor noastre, şi imediat să căutăm soluţii alternative pentru următorul pas din demersul pe care ni-l dorim.