de Gheorghe Zmaranda şi Daniel Alexandrescu
Sărbătorile de iarnă vin cu o suită d tradiții. E acea vreme din an când ne îmbogățim căminele cu brazi, fără să știm însă atât de multe despre lunga lor călătorie până în casele noastre. Câți dintre noi știu, spre exemplu, că un hectar de pădure de conifere eliberează aproximativ 30 de tone de oxigen și că în schimb captează anual 50 tone de dioxid de carbon? Sau că brazii ating maturitatea la 80 de ani? Și totul pornește de la o sămânță eliberată din strânsoarea conurilor. Aceasta este adevărata magie! Articolul de față are menirea de a ne face să înțelegem cât de greu cresc brazii. De ce este important să știm asta? Pentru că, din nefericire, deși există multe pepiniere specializate care comercializează brazi de Crăciun, suprafața de conifere se micșorează considerabil.
Recoltarea conurilor se face spre sfârșitul toamnei
Așa cum spuneam, călătoria îndelungată a brazilor falnici începe de la umila sămânță. În pădure, perpetuarea speciei se face cu ajutorul tuturor forțelor naturii, gravitație, vânt, umiditate, căldura din sol. Și astfel, discret de ochii curioșilor, pădurile de brad renasc, dacă sunt condiții optime, cu fiecare generație de semințe care cade pe pământ. Natura ar putea să se regenereze fără niciun fel de probleme. Dar asta doar în condițiile în care oamenii nu ar interveni. Cum nu se întâmplă asta, regenerarea naturală a pădurilor de conifere defrișate este un hazard. De aceea misiunea aceasta, de a înlocui brazii tăiați, le revine acum silvicultorilor din pepinierele specializate. Astfel, spre sfârșitul lunii septembrie, de regulă în intervalul 20-25, atunci când solzii conurilor nu sunt desfăcuți, începe recoltatul manual al conurilor de brad. Este important să menționăm că doar brazii ajunși la maturitatea sexuală, adică peste 30 de ani, fac conuri. Pentru că aproape 50% din greutatea lor este reprezentată de apă, după recoltare conurile sunt puse la uscat fie în camere aerisite, fie în bătaia soarelui, iar cel care are în grijă conurile trebuie să se asigure că acestea au fost așezate în straturi subțiri, astfel încât uscarea să se producă mai rapid. După două sau trei zile, conurile sunt răvășite pentru ca acestea să se usuce în totalitate. În general, pepinierele de mari dimensiuni, unde cantitatea de conuri este foarte mare, există uscătoare speciale. În funcție de specie, conurile rămân mai multe zile în uscătoare la o temperatură variabilă, stabilită tot în funcție de specie, dar care nu depășește 25 de grade Celsius. Uscarea conurilor permite desprinderea solzilor și implicit a semințelor.
Semințele de brad își păstrează însușirile biologice doi ani
Semințele desprinse sunt apoi vânturate (cu vânturători acționate mecanic în cazul cantităților mari de semințe) de resturile de solzi sau alte impurități și sunt dezaripate. Ce presupune asta? În cazul speciilor de brad, aripioarele sunt crescute pe tegumentul semințelor și pentru desprinderea acestora este necesar ca semințele să fie frecate în palmele protejate de mănuși sau de o țesătură aspră. Este important ca acest lucru să se facă manual pentru că astfel se evită deteriorarea pungilor de rășină și implicit a embrionilor. Pentru a determina desprinderea mai ușoară a aripioarelor, înainte de acest proces semințele sunt umezite cu apă caldă și puse la uscat. Condițiile de păstrare a semințelor sunt diferite în funcție de specie, dar, ca recomandare generală, acestea sunt păstrate aproximativ trei săptămâni în camere neîncălzite, în straturi de cinci centimetri care sunt zilnic revășite chiar și de trei ori. Dacă semănatul are loc primăvara (recomandabil este să se facă toamna), peste iarnă, semințele se pot păstra în nisip reavăn, la 2-5°C, cu condiția ca încăperea să fie aerisită permanent. În cazul semințelor de brad, acestea își păstrează însușirile biologice doi ani.
Reguli pentru „maternitatea” de brăduți
După ce semințele au fost extrase din conuri și păstrate în condiții proprii, urmează să fie semănate. Deși pot fi semănate și primăvara, pentru a crește șansele de răsărire, inginerii silvici recomandă ca înființarea pepinierelor să se facă la sfârșitul toamnei, septembrie-octombrie. Înainte de a fi semănate, semințele trebuie puse în apă pentru 18 ore. În cazul suprafațelor mai mari care urmează a fi acoperite cu brad de cele mai multe ori nu se optează pentru semănarea directă, ci pentru înființarea unei „maternități” de brăduți. Astfel plăntuțele care răsar beneficiază de mai multă atenție, iar șansele de supraviețuire în condiții asigurate de specialiști cresc. Pentru semănare, terenul este pregătit în prealabil prin săparea unor șanțuri mici cu o adâncime de aproximativ 3 centimetri și distanțate la aproximativ 20 de centimetri. Silvicultorii ne avertizează că, uneori, din 60 de semințe germinează doar 15 se prind. Procentul este unul foarte mic. În general, brazii au nevoie de un anumit tip de sol pentru a se dezvolta, de aceea pentru a le asigura reușita este recomandat ca rigolele în care au fost semănate semințele să fie acoperite cu un amestec din humus de fag în proporție de 50%, humus de molid 20%, litieră de molid 20% și nisip 10%. Pentru a avea certitudinea supraviețuirii semințelor la temperaturile scăzute ale iernii, este recomandată acoperirea rigolelor cu frunze sau folii de polietilenă.
De la 33 mm înălţime în primul an la 1,80 m în al 12-lea an
În luna mai semințele ar trebui să germineze, iar puieții de brăduț, firavi și aproape insesizabili își continuă călătoria spre maturitate. Bradul este una dintre speciile cu cea mai lentă creștere. Astfel, în primul lor an, viitorii brăduți măsoară până la 33 mm și diametrul coletului are aproximativ 1 mm. În al treilea an au o înălțime de aproximativ 25 cm înălțime și o grosime de 1,5-3,5 mm. În pepiniere atenția oferită plăntuțelor răsărite este la fel de sporită ca și în cazul celorlalte etape pentru că puieții au nevoie de umbră, apă, de un sol afânat, aplicarea unor tratamente de fertilizare și fungice. Brăduții rămân în această maternitate până la aproape șase ani când pot fi plantați pe suprafața care se dorește a fi împădurită. Brazii cu vârsta de șapte ani ating cel mult 70 cm înălțime, iar la vârsta de 12 ani au 1,80-2,00 m.