de Călin Popa şi Florica Pintea
Cea mai populară băutură a lumii este consumată la nivel global într-o uimitoare cantitate de peste 400 de miliarde de cești pe an. Din nenumăratele feluri în care este savurată cafeaua și din multitudinea de arome se disting cele considerate exotice.
Un nor de vată-de-zahăr
În Shanghai există un loc în care cafeaua se servește cu un nor de vată-de-zahăr deasupra. Căldura lichidului topește zahărul, care ulterior „plouă” în cafea. Repede extinsă în zonă, până în Malaezia, această combinaţie, numită „Sweet Little Rain” („mica ploaie dulce”) este exact ceea ce sugerează. Practic, fiecare ceșcuță cu cafea clasică este servită cu un nor de vată-de-zahăr atârnând deasupra lichidului în care se scurge picătură cu picătură, odată cu aburii cafelei. Cei care consumă acest „spectacol” spun că merită deliciul care durează foarte puțin, cu atât mai mult cu cât zahărul din „nor” nu ajunge în cafea într-o cantitate atât de mare încât să deranjeze atenția clienților la consumul de zahăr.
Luwak, deliciul „fermentat” de civet
Un mic mamifer care se hrănește, printre altele, cu fructele arborelui de cafea, civet, nu poate prelucra gastric miezul boabelor și le lasă în urmă odată cu celelalte resturi ale digestiei sale. Aceste rămășițe sunt colectate de indonezieni, spălate și considerate cea mai rafinată cafea din lume. În orice caz, este cea mai scumpă, întrucât este cea mai rară. Cafeaua luwak are o textură distinctă și o savoare deosebită, cu accent de ciocolată, iar, pe de altă parte, este mult mai puțin acidă decât restul sortimentelor. Dat fiind faptul că „fermentarea” boabelor în tractul digestiv al civetului injectează în acestea o multitudine de antioxidanți, experții recomandă cafeaua luwak pentru proprietățile sale antibacteriene, neuroprotectoare, analgezice, anticancer. De asemenea, procesul de curățare, de uscare și de prăjire a acestor boabe prețioase este suficient de meticulos încât să facă din această varietate una de lux.
Tiramisu lichid
O cafea des întâlnită în Vietnam se prepară dintr-un amestec de gălbenuș, lapte condensat, zahăr, unt, brânză și, firește, cafea. Rezultatul este un soi de tiramisu lichid, cu un gust distinct, în care aroma cafelei nu se pierde, ci este doar potențată. Cu un astfel de preparat se poate considera că s-a luat și micul dejun. O altă formulă neobișnuită de cafea care are brânza în centru este juustoleipä, consumată în Finlanda. Bucățile de brânză sunt puse în ceașcă și se toarnă deasupra cafeaua neagră. După ce se bea lichidul, la baza vasului rămâne brânza topită, cu un gust formidabil, care se consumă cu lingurița.
Formula pentru stomac sensibil
Numeroase persoane au stomacul mai sensibil şi poate fi deranjat de cafeaua caldă, așa că japonezii au inventat o formulă care se consumă rece. În 1600! De atunci, această cafea prietenoasă cu sistemul digestiv, numită Kyoto, după locul în care a fost inventată, a devenit faimoasă și presupune „înmuierea” cafelei în apă timp de până la 36 de ore, apoi strecurarea lichidului. Se poate prepara în cantitate mai mare, întrucât stă bine la frigider și câteva zile. De altfel, cafea rece se consumă în cantități foarte mari și „la conservă”, din automatele răspândite în toată lumea.
Rețete cu susan, piper și scorțișoară
Cei care ajung în Maroc sunt sfătuiți să guste o formulă de cafea care are un gust unic și un miros considerat incredibil. Practic, boabele de cafea prăjită se râșnesc împreună cu susan, anason, piper, nucșoară și cuișoare, iar pulberea rezultată generează o cafea exotică fără egal. O altă rețetă surprinzătoare pentru amatorii gustu- lui clasic este cefeaua Olla, care se poate savura în Mexic și care presupune amestecarea boabelor de cafea cu scorțișoară și zahăr nerafinat, numai din sfeclă-de-zahăr. Această cafea se prepară exclusiv în vase de lut, are un gust foarte dulceag și un parfum de excepție.
Pastorul, „trădarea” și romul
Cafeaua pharisäer, foarte apreciată în Germania, are în spate legenda unui botez din secolul al XIX-lea, la care, deși preotul a interzis alcoolul, invitații au pus rom în cafea. Simțind băutura „ilicită”, pastorul ar fi strigat „Ihr Pharisäer!” („Am fost trădat!”). O altă formulă cu aură de legendă este espresso romano, cafea servită cu o felie de lămâie și cu zeamă de fruct. Inventatorul acestei rețete a rămas un mister, această cafea fiind considerată o băutură a vechilor marinari, nefiind nicidecum legată de Roma, în ciuda denumirii.
„Neagră ca Iadul, tare ca moartea, dulce ca iubirea”
Unul dintre cele mai populare tipuri de cafea, foarte răspândit mai ales în zona Balcanilor, este așa-numita ibrik. Inventată de turci, această băutură groasă, foarte concentrată, are și propria zicală: „Neagră ca Iadul, tare ca moartea, dulce ca iubirea”. Toate aceste însușiri se reflectă pe deplin în băutura preparată în vase de cupru, fiartă de trei ori, cu un guler apetisant de caimac. Concentrația acestui lichid se echilibrează de regulă cu o cantitate semnificativă de zahăr, cafeaua turcească devenind în final un sirop care se degustă cu înghițituri mici. În prezent, cafeaua turcească nu lipsește de la niciun eveniment tradițional din Orient.
Deliciu filtrat prin mătase
Supranumită The Sock („șoseta”), cafeaua trecută prin filtru de mătase este foarte populară în America de Sud, Thailanda și Malaezia. Practic, un filtru conic din mătase lasă să treacă lichidul care capătă o aromă fructată și un accent special, de pânză nobilă, mai pregnant pe măsură ce „șoseta” se îmbibă cu cafea. O altă formulă de cafea considerată exotică, numită Yuan Yang, este cea realizată din amestecul de ceai și lapte, acestea din urmă echilibrând concentrația mare a cafelei care este foarte populară în Asia, apreciat în principal de cei care își petrec mare parte a timpului la birou.
Savoare peste presiune
Una dintre cele mai populare și deosebite formule de cafea, degustată (și inventată) în Italia, dar nu numai, este cea realizată cu ajutorul a trei recipiente din metal, de regulă aluminiu sau inox. Cel de la bază realizează presiunea necesară transformării cafelei din recipientul din mijloc într-un lichid savuros, cremos, cu un gust aparte, colectat în segmentul de sus al dispozitivului.