de Silviu Ghering şi Adrian Barna
La 500 de metri de Mănăstirea Polovragi din comuna gorjeană cu același nume, se deschide, ca o poartă de dimensiuni impresionante, intrarea în peștera Polovragi. Cea mai mare „cavitate” din zona Munţilor Parâng şi Căpăţânii, cu lungime de aproape 10 kilometri, dintre care doar 800 de metri se pot vizita. Localnicii păstrează vie credința că zeul suprem din panteonul geto-dacic, marele lider spiritual Zamolxe, ar fi locuit în Peștera Polovragi. „Tronul” său este cel mai sacru loc din peșteră, la 350 de metri de la intrare, loc care, dincolo de „tavanul” din rocă, la suprafață, corespunde cu fosta cetate dacică „Cetățuia”.
Știți ce este „polovraga”?
Adăpost istoric în vremuri de restriște și jale pentru vraci, preoți sau simpli localnici urgisiți de năvălitori sau de autorități, Peștera Polovragi își trage numele de origine dacică de la o plantă rară, numită „polovragă”, preparată de vracii timpurilor trecute într-un remediu pentru multe „beteșuguri”. Pitorescul deosebit nu numai al interiorului subteran, dar și a drumului de urcuș prin Cheile Oltețului până la peșteră (altitudine de 670 m, la 20 m înălțime față de talvegul - partea cea mai joasă a albiei unui curs de apă - râului Olteț), l-au convins pe Alexandru Vlahuță, neîntrecut „peisagist” în vorbe alese al frumuseților țării, să descrie Peștera Polovragi în cunoscuta sa carte „România pitorească”.
„Casă” caldă pentru zburătoarele lui... Dracula!
Și nu în ultimul rând, Peștera Polovragi, o peșteră caldă și umedă (temperatură constantă, 9 grade Celsius și umiditate 90%), este, datorită acestor caracteristici, „casa” ideală a unei colonii de lilieci cu aproximativ 300 de exemplare, protejați prin lege, iarna peștera fiind închisă tocmai pentru a nu tulbura hibernarea acestora. Este vorba despre liliecii de peşteră din Ordinul Microchiroptera, cunoscuţi şi ca „liliecii cu potcoavă”, nume dat de asemănarea cu o potcoavă a pliului care le înconjoară... nasul!