Main menu

header

834 18 1de Ştefania Băcanu şi Adrian Barna

Mâncatul compulsiv şi metodele compensatorii inadecvate de a preveni explozia kilogramelor nu sunt situaţii de ignorat. Bulimia este o tulburare de alimentaţie cu consecinţe grave asupra organismului care, asociată cu alte probleme medicale, poate duce la deces. Psihologul Andreea Goliţă ne-a vorbit despre acest fenomen destul de des întâlnit, îndeosebi în rândul adolescenţilor. Care sunt cauzele declanşatoare, cum puteţi recunoaşte un bulimic şi, mai ales, cum îl puteţi ajuta să aibă o viaţă normală.

„Autoevaluarea este influenţată de forma corpului”

- Ce este bulimia şi cum se manifestă?

- Conceptul de bulimie, indică o tulburare de alimentaţie, iar în literatura de specialitate o găsim sub denumirea de „bulimie nervoasă”. Se caracterizează printr-o dorinţă recurentă de a mânca, implicând o supraalimentare obiectivă, însoţită de experienţa subiectivă a pierderii controlului asupra conduitei alimentare, comportamente compensatorii inadecvate, gânduri şi emoţii asociate.

- Cum o recunoaştem?

- Pot fi episoade recurente de alimentare excesivă, la interval de două ore, a unei cantităţi mai mari decât cea pe care, în mod normal, cele mai multe persoane ar ingera-o într-o altă perioadă de timp, plus un sentiment de lipsă de control în timpul acţiunii. Un al doilea criteriu este pus de comportamentele compesatorii inadecvate recurente, realizate cu scopul de a preveni creşterea în greutate, cum ar fi vărsăturile autoinduse, abuzul de laxative, diuretice sau alte medicamente, postul sau efectuarea de exerciții fizice epuizante. Toate acestea, cu intenţia de a diminua sau de a anula efectul mâncatului în exces. De asemenea, autoevaluarea este influenţată, în mod nejustificat, de forma corpului şi de greutate.

„Vârsta medie de debut este de 18 ani”

834 18 2- Când şi de ce apare?

- Prevalenţa cea mai mare a bulimiei nervoase este în rândul tinerilor adulţi, apogeul prezenţei acestei tulburări fiind în adolescenţă şi în maturitatea timpurie. Vârsta medie de debut este de 18 ani. Cel înainte de pubertate sau după vârsta de 40 de ani este mai puţin frecvent. Mâncatul excesiv începe, deseori, în timpul sau după un episod de dietă pentru a pierde în greutate, iar aceste episoade sunt mai frecvente în adolescenţă.

- Există o componentă psihologică a bulimiei?

- Da, este cea mai importantă componentă. Un nivel ridicat al perfecţionismului, o stimă de sine scăzută, dificultăţi de reglare a afectelor, impulsivitatea, autodistrugerea, aversiunea faţă de conflict şi teama de abandon reprezintă factori de vulnerabilitate predictivi pentru simptomatologia bulimiei. Tulburările stării afective sunt, de asemenea, un element psihologic important pentru riscul de apariţie şi de menţinere a bulimiei, cum ar fi anxietatea sau depresia. Stresul potenţează simptomatologia şi, uneori, poate fi predictibil pentru debutul bolii.

„Devine un simptom al familiei care vrea să comunice ceva”

- Care sunt cele mai frecvente cauze?

- Cauzele sunt experienţe timpurii neplăcute sau traumatice care determină formarea unor credinţe centrale, în special a unor credinţe negative cu privire la sine. Aceste experienţe pot fi abuzuri (sexuale, fizice ori emoţionale), neglijare şi indiferenţă. Ele influenţează puternic formarea imaginii de sine şi a stimei de sine. Putem vorbi despre contextul familial care poate fi favorabil în dezvoltarea acestei tulburări. Simptomatologia bulimiei devine un limbaj de comunicare în cadrul familiei care atrage atenţia asupra faptului că ceva nu funcţionează bine. În acest caz, bulimia devine un simptom al familiei care vrea să aibă o voce şi să comunice ceva.

- Cum se manifestă un bulimic?

- Ingerarea de alimente cu un conţinut ridicat de carbohidraţi, de obicei, în secret, mâncatul până apar dureri şi mersul la baie în timpul meselor sunt manifestări ce apar pe fondul pierderii controlului asupra acţiunii de a mânca şi sunt însoţite de sentimente de vinovăţie, ruşine şi stări depresive. Greutatea corporală oscilantă, constipaţia, greaţa, durerile abdominale, deshi- dratarea, menstruația neregulată sau lipsa ei, respiraţia cu miros urât, răni la gât sau la gură pot fi alte manifestări asociate acestei tulburări.

„Poate constitui un risc crescut de avort spontan”

- Ce tulburări organice poate produce?

- Apar deficite nutriţionale şi mişcarea acidului gastric, determinate de ciclul mâncat - vărsături, simptomele gastrointestinale (arsuri la stomac, la buze şi ulceraţii la nivelul gurii, iritarea gâtului, constipaţie, diaree şi pancreatită). Se poate ajunge până la deteriorarea smalţului dinţilor, cariilor şi a tractului gastrointestinal. Apar probleme cardiace, cum ar fi palpitaţiile, scăderea tensiunii arteriale sau insuficienţa cardiacă, determinate de deshidratare şi de dezechilibre electrolitice. Activitatea sexuală poate fi redusă, făcând posibilă apariţia unor disfuncţii. Deşi prezenţa bulimiei nu are impact asupra fertilităţii femeilor, poate constitui un risc crescut de avort spontan, greutate mică la naştere şi depresie postpartum.

- Cum este afectată viaţa socială?

- Bulimicii prezintă ca şi comportament specific lipsa controlului impulsului, prezenţa comportamentelor de autovătămare şi fobie socială. Există o predispoziţie să experimenteze mai multe emoţii negative şi mai puţină mulţumire, precum şi o mare reactivitate la stres. Aproape toate persoanele care suferă de bulimie experimentează dezgustul şi ura de sine, mai ales în episoadele de mâncat excesiv, ruşine şi dificultăţi de reglare a emoţiilor. Fac o evaluare negativă şi nefavorabilă cu privire la propriul corp, însoţită de o percepţie distorsionată a dimensiunilor acestuia.

- Poate fi fatală?

- Bulimia nu este de obicei fatală, dar se asociază cu o gamă largă de complicaţii fizice, psihice şi sociale. Mortalitatea prezentă la pacienţii cu bulimie este justificată de prezenţa unor manifestări comorbide sau a unor experienţe de viaţă, dincolo de simptomatologia specifică dezechilibrului. De exemplu, suicidul reprezintă una dintre cauzele principale ale pierderii vieţii la persoanele cu bulimie, fapt confirmat de foarte multe studii. Comparativ cu alte tulburări de natură psihiatrică, bulimia poate fi letală în cazul existenţei unor complicaţii medicale multiple sau în situaţia asocierii puternice a bulimiei cu alte boli psihatrice cu risc crescut de sinucidere.

„Unele studii ne indică faptul că durata mai mare a bolii şi prezenţa abuzului de alcool cresc riscul de mortalitate”

„Primul pas este ca persoana să accepte că are nevoie de tratament şi de ajutor specializat, să coopereze cu terapeutul şi să respecte indicațiile medicului“

„Se recomandă abordări terapeutice multiple“

- Cum se poate trata?

- Bulimicii sunt consideraţi de terapeuţi una dintre cele mai provocatore categorii de pacienţi. Natura multifaţetată a tulburării determină tratarea prin utilizarea unor abordări terapeutice multiple, ce includ diverse forme de psihoterapie (terapie cognitiv-comportamentală, terapie de familie, psihoterapie psiho-dinamică, terapie de grup), tratament farmacologic, psihoeducaţie şi consiliere nutriţională. Recuperarea în urma unei tulburări alimentare, ca bulimia, durează. Chiar şi după ce adoptă un comportament eficient şi adecvat, pacientul poate să continue să aibă probleme medicale precum infertilitate, anemie sau dureri ale dinţilor.