de Elena Şerban

- Este simbolul Londrei de 150 de ani şi anunţă ora exactă, dar şi sferturile de oră

La 11 iulie a.c., ceasul cunoscut sub numele de Big Ben (Marele Ben) şi aflat pe malurile Tamisei, fluviul ce străbate Londra, a împlinit 150 de ani de când a bătut prima oară. Cu această ocazie, în noaptea de 11 spre 12 iulie 2009, a fost proiectat pe turn textul „La mulţi ani, Big Ben!, 150 de ani, 1859-2009”.

Un ceas cu doi naşi
Big Benul, cel mai reprezentativ monument atât pentru Londra, cât şi pentru Marea Britanie, este cel mai iubit simbol al englezilor. Ceasul a fost pus în funcţiune la sfârşitul lunii mai a anului 1859.
Deşi Big Ben se referă în mod normal la ceasul în sine, numele a fost atribuit, prin extensie, şi turnului Palatului Westminstern, construit în stil gotic, pe care acesta a fost plasat. Big Ben îşi datorează numele creatorului său, Benjamin Hall, a cărui corpolenţă i-a adus acestuia porecla de „Big Ben”. Sir Benjamin Hall era, în epocă, prim-comisar responsabil de construcţiile publice. Ceasul poartă, de altfel, o inscripţie cu numele acestei personalităţi.
Conform unor istorici britanici, denumirea de Big Ben vine de la un boxer de categorie grea, invincibil la acea vreme, Benjamin Caunt.
Construcţia turnului a fost finalizată în 1859, după cea a Palatului Westminster, ce a înlocuit Camerele Parlamentului, distruse într-un incendiu în 1834.
Un prim ceas pentru turn a fost realizat în 1856, dar s-a crăpat în anul următor, în timpul probelor.
Cel de-al doilea, ce se găseşte şi în prezent în turn, a fost terminat la 10 aprilie 1858 şi cântăreşte 13,7 tone. A durat 30 de ore să fie ridicat în foişor şi s-a crăpat apoi în septembrie 1859. După patru ani de tăcere a fost rotit, pentru ca loviturile ciocanului, mai puţin violente, să ţintească în alt loc şi astfel ceasul şi-a reluat sunetul caracteristic de gong.
Pendulul cântăreşte 312 kg, la o lungime de patru metri.

Mecanism de cinci tone
Primii 61 de metri ai turnului sunt clădiţi din piatră, restul construcţiei fiind din oţel. Cele patru feţe ale ceasului măsoară în total 55 m de jur-împrejur. Înălţimea turnului este de 96 m. Ceasul este compus din patru cadrane, cu un diametru de şapte metri. Mecanismul său cântăreşte cinci tone. La baza fiecărei faţade a orologiului stă scris în limba latină „Domine salvam fac reginam nostrum Victoriam primam”, ceea ce înseamnă „Doamne Dumnezeule, apăr-o pe Regina noastră, Victoria I”.

Proiectantul a înnebunit!
Cel care a proiectat turnul-ceas a fost Augustus Charles Pugin. Din nefericire, designul Big Ben-ului a fost ultimul pentru Pugin, întrucât, la puţin timp, artistul franco-englez a înnebunit şi… a murit!
În ciuda acestui aspect, fiul proiectantului, Augustus Welby Pugin, a continuat interesul tatălui său în ceea ce priveşte stilul gotic al clădirilor. El a fost cel mai înfocat susţinător al construcţiilor în stil gotic realizate în Anglia secolului al XIX-lea.

Oprit de războaie şi de vremea nefavorabilă
De-a lungul celor 150 de ani de existenţă, orologiul a avut parte de câteva momente de tăcere sau de „întunecare”. Pentru unele perioade (care au însumat câţiva ani!), în timpul marilor conflagraţii mondiale, clopotele au tăcut, şi feţele ceasului au fost „stinse” pe timp de noapte. Englezii se gândeau că, în acest fel, luminile din turn nu vor acţiona ca un soi de far, şi atacurile germane nu-şi vor găsi ţinta. După războaie, lucrurile s-au mai schimbat, însă probleme tot au mai apărut.
Pentru întâia dată, orologiul s-a oprit la doar câţiva ani de la sfârşitul războiului, în august 1949, din cauza unor… păsări. Zburătoarele s-au aşezat pe minutarul său, cauzând o întârziere de patru minute şi jumătate. În 1962 se pare că, din cauza zăpezii, ceasul a anunţat Anul Nou cu zece minute mai târziu decât trebuia. De asemenea, în 1997, cu o zi înainte ca Tony Blair să devină premier al Marii Britanii, ceasul nu a mai vrut să funcţioneze! Era 30 aprilie.
O altă oprire a Big Benului, tot neprogramată, s-a produs la 27 mai 2005. Şi de această dată, tot condiţiile meteo (căldura foarte mare) au fost de vină.

- Din 1885 se aprinde o lumină deasupra ceasului de fiecare dată când există o sesiune în Camera Comunelor
- BBC transmite ora în direct din turn, având instalate microfoane în locul în care este localizat clopotul
- Catherine Moss, unul dintre ghizii din Big Ben, susţine că, într-un an de lucru, urcatul celor 334 de scări este echivalent cu de trei ori înălţimea Everestului!
- Este folosit în sălile de cursuri, pentru a demonstra diferenţa dintre viteza luminii şi viteza sunetului

O lună de revizie

De la 25 iulie până la 25 august, ceasul nu mai sună, din pricina unei revizii, dar în tot acest interval, orologiul a continuat să indice ora exactă.
Camera Comunelor a anunţat printr-un comunicat că a fost pentru prima dată, din 1956 (anul în care a avut loc ultima revizie), când, atât soneria ce arată ora exactă, cât şi cea care indică sferturile de oră au fost reduse la tăcere.