de Călin Popa şi Adrian Barna
Folosite pentru identificare, amprentele umane sunt caracteristici unice ale fiecăruia. Dar există și oameni care suferă de o boală genetică foarte rară, adermatoglifia, din pricina căreia le lipsește desenul distinct din vârful degetelor.
Probleme majore de identificare
Adermatoglifia este cunoscută din 2007, când în cabinetul unui dermatolog suedez, Peter Itin, se prezenta o tânără care nu putuse să intre pe teritoriul SUA pentru că nu avea amprente. Deși chipul era același cu poza de pe pașaport, ofițerii vamali nu putuseră să-i confirme identitatea. De această afecțiune suferă foarte puțini oameni. Dar pentru aceștia, problemele generate de lipsa amprentelor sunt numeroase și majore. Supranumită „boala amânării imigrației”, mutația genetică se transmite din generație în generație, notează BBC. Este și cazul familiei lui Apu Sarker, din Bangladesh, ai cărui strămoși paterni au fost fermieri. Dacă pe vremea înaintașilor săi absența amprentelor nu a fost mare lucru, colectarea acestor „desene” a devenit între timp cea mai mare adunare de date biometrice din lume, amprentele fiind folosite pe scară largă pentru a deschide telefoane mobile sau pentru a intra pe aeroporturi. Lipsa lor afectează viața întregii familii, întrucât, în 2008, în țară erau introduse cardurile de identitate. Tatăl tânărului i-a șocat pe funcționarii reprezentanți ai autorităților, care au fost nevoiți să-i înscrie pe document „NO FINGERPRINT” („fără amprentă”).
Doi ani pentru un pașaport
Lucrurile s-au complicat pentru Apu și familia sa după doi ani, când amprentele au devenit obligatorii pentru a obține un pașaport sau un permis de conducere. Unchiul său, care locuiește în Dinajpur, a așteptat doi ani pentru a-i fi eliberat un astfel de document. „A trebuit să călătoresc până la Dhaka, 350 de kilometri, de cinci ori până să-i conving că am o boală care m-a lăsat fără amprente”, mărturisește Gopesh Sarker. Dificultățile s-au manifestat și la locul de muncă, unde omul a fost nevoit să folosească sistemul vechi de pontare. În aceste condiții, numeroase obstacole a fost nevoit să depășească și Apu pentru a obține un pașaport; până la urmă, doar prezentarea unui un document medical a rezolvat situația. De asemenea, deși Apu are mare nevoie de un permis de conducere, acest act nu i-a fost eliberat. „Am plătit taxele, am trecut examenul, dar nu mi s-a eliberat permisul, pentru că nu pot furniza amprente”, povestește tânărul în vârstă de 22 de ani. Atunci când se deplasează folosește dovada plății școlii de șoferi, dar agenții care îl opresc în trafic îl amendează oricum, unii dintre ei chiar amuzându-se de condiția tânărului.
Fără cartelă de telefon
Pentru ca tabloul dificultăților să se extindă, în 2016, Guvernul din Bangladesh a instituit obligativitatea amprentării pentru o bază națională de date cu cei care cumpără o cartelă de telefon mobil. „Funcționarii au rămas complet uimiți atunci când am mers să cumpăr o cartelă și aparatul nu reacționa când puneam degetul pe el”, își amintește tânărul. Până în prezent, autoritățile nu au reușit decât să-i elibereze lui Apu un document care îl identifică prin intermediul scanării retinei, iar pentru permisul auto sau cartela de telefon tânărul mai are de așteptat.