de Ştefania Băcanu şi Claudia Mîţoi
Trăim vremuri în care relaţiile longevive sunt din ce în ce mai rare, în care partenerii se simt ca într-o competiţie: cine ajunge primul la linia de sosire, cine cedează mai puţin sau cine să aibă ultimul cuvânt de spus. În fapt, o relaţie sănătoasă nu se construieşte pe orgolii şi nici pe ambiţii. Ca să vă bucuraţi de momente unice ani buni e nevoie de implicare, de ascultare şi de respect, printre altele, aşa cum spune psihologul Scarlett Onică (medalion). Tot ea ne-a vorbit despre frumuseţea oamenilor care ştiu să se privească cu sufletul, fără niciun interes ascuns.
„Disponibilitatea defineşte această formă de conectare”
- Ce înseamnă să ne privim cu sufletul?
- Prima dată și prima dată, atunci când îmi repet în minte aceste cuvinte, îmi vin în fața ochilor versurile lui Marin Sorescu: „Iar fata aceea, iată, se uită la mine cu sufletul...” (poezia „Am zărit lumină”). Cred că nu poate fi o conectare mai puternică, o ascultare mai cuprinzătoare, o atenție mai adâncă decât cea care se petrece la cel mai vibrant nivel: sufletul. Este uniunea supremă, celulară, de nedezlipit.
- Care sunt elementele care definesc această formă de conectare?
- Pe primul loc este disponibilitatea, spun eu. Disponibilitatea de a avea răbdare, de a descoperi, de a aștepta ceea ce simt că merită să fie așteptat. Și, astfel, aleg să nu văd doar cu ochii, analizând, etichetând, măsurând, cântărind, proiectând, chibzuind. Aleg să simt, să pipăi cu sufletul, mângâind frumosul ce sălășluiește în oricare. Toleranța, modul pozitiv de a privi lucrurile, ancorarea în bun și în bine sunt alte elemente ce conturează această formă de conectare.
„E nevoie de ancorare, de maturitate, de ascultare”
- Cine sunt oamenii care au capacitatea să îşi privească semenii, potenţialii parteneri, cu sufletul?
- Sunt oamenii care renunță la orgoliul de a dovedi, de a intra în competiție, de a sta la pândă, de a ieși „primul” dintr-o situație, dintr-o relație. Sunt oamenii care acceptă că viața te ajută să faci „cu rândul”, că uneori dai mai mult și uneori primești mai mult. Sunt oamenii care măsoară de șapte ori și taie o dată, oamenii care au capacitatea să se bucure pentru partener, care îl ridică pentru că sunt ridicați, la rândul lor.
- E nevoie de o pregătire specială, de muncă, de terapii?
- E nevoie de ancorare, de maturitate, de ascultare, de povești de viață și să știi ce îți dorești cel mai mult pe lume. Îți dorești să ai dreptate sau îți dorești să fii fericit? Când ai răspunsul la această întrebare, lucrurile se așază altfel. Este bine să știi să asculți, să înveți să o faci atent, plenar, cu empatie. Este bine să știi să scoți din „lanțul” cu care vii în relații experiențele de viață ale familiei tale, din neam, verigile ruginite, toxice, nocive. Dacă ne străduim să lăsăm doar verigile strălucitoare, vom avea parte de armonie.
„Oamenii din aceste cupluri caută unul în celălalt frumosul”
- O pot face şi cei care au trecut prin dezamăgiri şi eşecuri?
- O putem face cu toții, depinde cum alegi să vezi eșecul și dezamăgirea. Împreună cu eșecul vine și o stare de demoralizare, o scădere a încrederii în tine. Este bine să știm, însă, că eșecul, dezamăgirea vin la pachet cu cunoștințe noi. Te fac mai puternic, mai înțelept și mai pregătit pe viitor pentru situații similare. Nu contează de câte ori ești lovit și de câte ori ești la pământ în această viață, ci cum reușești să te ridici de jos și cât de repede reușești să fii din nou cu picioarele bine ancorate în sol. Fiecare eșec în parte este încă o treaptă pe care tu o urci pe scara vieții tale. Atât. Mereu îmi place să spun: „Să ne uităm la binele pitit în spatele răului din fața noastră!”. Se creează o altă perspectivă, nu-i așa?
- Este un element de bază în legarea unei relaţii longevivă?
- O să spun că pe podium se află felul în care decizi să asculți şi felul în care alegi să te adresezi.
- Din experienţa dumneavoastră, mai există astfel de cupluri în zilele noastre?
- Bineînțeles. Sunt partenerii care își bazează relația pe respect, iubire, echilibru, cei care aleg să fie fericiți și nu doresc cu orice chip să aibă dreptare. Cuplurile longevive, adică acelea care chiar sunt fericite ani și ani, unul după altul, au câteva cutume clare scrise cu majuscule pe peretele interior al inimii. În primul și în primul rând caută să vadă mai mereu ce face bine partenerul. Apoi îl validează pe acesta, doar cu motivul vădit de a-l oglindi în cadre potrivite creșterii stimei de sine. Partenerii din cuplurile de cursă lungă spun „mulțumesc” și pentru lucruri mărunte în așa fel încât transmit: „Văd ce faci azi pentru mine”, „Văd că ai aranjat grădina așa cum știi că iubesc eu, deși ție îți ia mai mult timp”. Oamenii din aceste cupluri caută unul în celălalt frumosul și nu se sfiesc să-l admire în gura mare pe celălalt. Formulează lucrurile astfel încât se înțelege clar de ce anume ar avea nevoie și nu ce îi deranjează.
„Secretul este să ne clădim discursul pe lucrurile pozitive”
- Totuşi, ce facem atunci când doar unul dintre parteneri priveşte cu sufletul?
- Sunt momente când nu reacționăm ideal. Însă, este important ca cele potrivite să fie dominante în procente. Mereu există o cale de comunicare, dacă există dorință. Ce a fost bun și ce nu la discuția/întâmplarea de ieri? Ce îmi asum eu? Dar tu? Ce ar fi bine să nu se mai repete? Cu cât se vor derula lucrurile acestea mai devreme, în relație, cu atât se va ajunge mai repede la starea de bine, împărtășită.
- Cum ne „strigăm” nemulţumirile într-o relaţie, astfel încât să nu sune a reproş şi să nu-l deranjeze pe celălalt?
- Secretul este să ne clădim discursul pe lucrurile pozitive care îl definesc pe cel de lângă noi: tu ești așa, tu ajuți, tu susții, tu îmi dai. Oare ar fi potrivit dacă acel lucru care poate răni s-ar transforma în alt lucru, care denotă înțelegere și susținere? Contează mult cum ne adresăm, contează mult tonul ales, contează să dorim să schimbăm ce e de schimbat, vorbind despre noi și sentimentele apăsătoare, fără dorința de a umili, de a crucifica, de a scoate pe cineva „țap ispășitor”. Scopul nu este „să avem noi dreptate”. Scopul este să schimbăm totul în bine, așa este?
„Arătaţi-vă afecţiunea prin gesturi mici“
- Cum se comportă partenerii adevărați?
- Partenerii adevărați recunosc că au nevoie unul de celălalt. „Am nevoie de tine pentru că doar tu îmi dai și doar tu știi să îmi dai așa cum eu am nevoie, așa cum îmi face bine”. Se lasă pe umărul celuilalt pentru că astfel îi arată cât de importantă îi este susținerea aceasta. În ani, ajung să găsească mijlocul, calea benefică de comunicare, fără a își leza valorile lăuntrice puternice și fără a renunța la idealuri ce le călăuzesc pașii. Partenerii longevivi se ating și își arată afecţiunea prin gesturi mici. Și, ce este cel mai important, creează întregul, susținerea, reazămul.