de Ștefania Băcanu şi Flori Pintea

Într-o perioadă în care, parcă, tradiția portului românesc pare să fie mai mult o amintire, Georgiana și Andreea Ioniță au pus bazele unui concept care reînvie într-o manieră proprie zestrea din cuferele bunicilor, de la ii și catrințe, până la ștergare și fețe de pernă. Toate acestea se găsesc în „Livada cu rochii”, povestea care s-a născut pe străzile satului, din suflet pentru suflet. Am stat de vorbă cu Georgiana (medalion) și am aflat cum a pornit acest minunat proiect și cum îmbracă vechiul într-o formă unică, ce întoarce capete și strârnește emoții.

„Ne-a inspirat locul unde ne-am petrecut copilăria, curtea casei bunicilor”

- Georgiana, când și cum a luat naștere „Livada cu rochii”? Care este povestea?

- Este conceptul meu și al surorii mele Andreea, pornit din nevoia de a purta lucruri unicat, care să ne reprezinte, să ne scoată din tiparul masculin și să ne întoarcă la feminitate. Startul a fost dintr-o joacă, acum şase-şapte ani, când, inspirate de bunica noastră, croitoreasa satului, am început să purtăm rochii cusute de noi. Spun joacă, pentru că ideea nu era să le vindem, ci să ne diversificăm garderoba, dar faptul că au fost apreciate de cunoștințe și admirate pe stradă de necunoscuți ne-a dat curajul să explorăm această pasiune. „Livada” a luat naștere pe vremea când amândouă eram încă angajate și, după ce am realizat prima colecție de rochii, ne-am deschis o pagină de Facebook unde le-am și postat. O lună-două, niciuna dintre noi nu a verificat activitatea paginii. Apoi, am descoperit peste 3.000 de urmăritori veniți organic, mesaje necitite și multe reacții pozitive, motiv care ne-a făcut să ne implicăm și să tratăm cu seriozitate ceea ce, la început, părea o joacă. Mult timp a reprezentat o pasiune, dar în ultimii doi ani am decis să mă dedic 100% acestui concept pentru a-l transforma într-un business.

- De ce „Livada cu rochii”?

- Ne-a inspirat întotdeauna locul unde ne-am petrecut copilăria, libertatea și bucuria pe care le regăseam mereu în livada din curtea casei bunicilor. Sora mea Andreea, la acel moment, începuse deja să își construiască o comunitate frumoasă de femei prin intermediul blogului „Suntuncopac”, și de aici legătura numelui.

„Conceptul inițial a fost cel al rochiilor unicat, de purtat în tălpile goale”

- Care e conceptul acestui proiect?

- Deși conceptul inițial a fost cel al rochiilor unicat, de purtat în tălpile goale, (rochii de vacanță, lejere, romantice și boeme), partea tradițională a apărut pe parcurs, ca o completare a unicității, în urma unei excursii făcute în nordul țării, în perioada Paștelui. Atunci, am descoperit valoarea și frumusețea portului tradițional. Am rămas impresionată de mândria fetelor purtătoare de tradiții, fapt ce m-a determinat să îmi cumpăr un costum tradițional și să-l îmbrac în drumul spre casă și am adunat toată admirația persoanelor cu care m-am întâlnit în benzinării, pe stradă. Așa am conștientizat că un veșmânt tradițional nu poate trece nevăzut. Astfel, lucrurile s-au aliniat în așa măsură încât, în acest moment, tradiționalul definește conceptul „Livada cu rochii”: recondiționarea zestrei naționale și învierea tradiției.

- Ce fel de haine faceți?

- Refacem de la zero și recondiționăm de la ii, ilice, poale, catrințe, rochii, cămăși, seturi pentru cununie și botez. Lucrăm doar cu broderii vechi, preluate de pe ștergare, ii, rochii, costume, perne, fețe de masă, de pe orice bucată de material ce poate fi salvată și căreia îi putem acorda o nouă șansă la viață.

„Este datoria fiecărei românce de a avea în garderoba sa cel puțin o piesă de apartenență națională autentică”

- De unde le luați? Care este zona unde încă se păstrează vie tradiția iilor și cuferele cu zestrea bunicilor?

- În Bucovina și Maramureș ne-am găsit inspirația. Acolo, oamenii poartă cu sfințenie, în special în zilele de sărbătoare, veșmintele tradiționale. Bijuteriile zestre se mai găsesc, dar din ce în ce mai greu. Efortul de a le procura este mult mai mare ca la începuturi. Este vorba despre o resursă limitată, până la urmă, motiv pentru noi să le înțelegem cu atât mai mult valoarea. Este un sentiment înălțător când îmbraci o piesă tradițională a cărei vârstă este mai mare decât cea pe care o ai tu.

- Care este elementul vestimentar de bază în „Livada cu rochii”?

- Fără doar și poate, IA, ce reprezintă un simbol național și o investiție pe viață. Considerăm că este de datoria noastră, a fiecărei românce, de a avea în garderoba sa cel puțin o piesă de apartenență națională autentică.

„Prețul se stabilește în funcție de complexitatea broderiei”

- Sunt la fel de scumpe pe cât sunt de frumoase?

- Prețurile pornesc de la 450 de lei, în cazul cămășilor tradiționale lucrate cu broderii preluate de pe ștergare, până la 1.500 de lei, iile complexe, cusute de mână cu paiete, fire metalice, mărgele de sticlă. În cazul rochiilor, seturilor, vorbim de mai mult. Prețul se stabilește în funcție de complexitatea broderiei, timpul de recondiționare, materialele folosite.

- Câți ani are cea mai veche ie?

- Cele mai vechi piese ce ne trec prin mâini au între 45 şi 65 de ani, însă cea mai veche a avut aproximativ 100 de ani.

- Cât durează procesul de transformare a unei ii?

- Recondiționarea unui produs tradițional, fie că vorbim despre ie, șorț, ilic, brâu, poate dura de la câteva ore, în cazul în care produsul poate fi păstrat în starea lui originală, fără a-i schimba baza, ci doar modificări de finețe, până la câteva zile, ori săptămâni. Fiecare proces este diferit, acțiune din care toate părțile implicate au de câștigat: de la bunicuțele satului, la persoanele care le culeg pentru noi, la firmele de curățătorie profesională, curierat, croitorese și alți colaboratori terți.

„Realizarea unei rochii de mireasă durează între trei săptămâni şi o lună“

- Cât durează realizarea unei rochii tradiționale de mireasă, de exemplu?

- În ultimul timp, primim din ce în ce mai multe cereri pentru recondiționarea de seturi tradiționale de cununie religioasă. Miresele își doresc să poarte acele însemne cusute ce au mai primit binecuvântarea o dată. Vor să-i continue povestea. Realizarea unui costum tradițional de mireasă durează între trei săptămâni și o lună, ori mai mult, depinde de complexitatea acestuia. Rochia de cununie/mireasă, de regulă, se reface de la zero. Alegem împreună materialele pe baza cărora vom lucra broderiile unicat și stabilim croiul, încercând să nu ne abatem prea mult de la cel original.