de Roxana Istudor şi Adrian Barna

UNESCO a protejat monumentele și siturile istorice de la implementarea Convenției sale privind patrimoniul mondial, în 1972. În plus, din 2003, pe lista UNESCO au intrat și anumite tipuri de moștenire culturală imaterială inerente diferitelor culturi din întreaga lume. Printre acestea și unele obiceiuri și tradiții care pot părea surprinzătoare, dar care au implicații profunde.

Concursul de cosit iarba din Kupres

Competiția anuală de cosit care are loc în localitatea Kupres, din Bosnia- Herțegovina, a fost înscrisă pe lista UNESCO în 2020, sub titulatura „Concursul de cosit iarba din Kupres”. Desfășurată în fiecare iulie, această tradiție este considerată o bază a identității culturale a zonei. Competiția este deschisă tuturor persoanelor din Kupres, indiferent de originea etnică sau religioasă, așa că joacă un rol important în reunirea întregii comunități. Obiceiul implică, practic, cosirea manuală a ierbii cu o coasă forjată tradițional, timpul, efortul și cantitatea cosită fiind factorii decisivi atunci când se determină câștigătorul.

Prepararea cușcușului în Algeria, Mauritania, Maroc și Tunisia

Metodele de preparare, fabricare și consum de cușcuș în Algeria, Mauritania, Maroc și Tunisia sunt considerate profund simbolice. Plin de semnificație socială și culturală, asociată cu solidaritatea și comunitatea, acest proces reprezintă un ceremonial important. UNESCO a înscris tradiția pe lista sa reprezentativă în 2020, sub titlul „Cunoștințe și practici referitoare la producția și consumul de cușcuș”. De la cultivarea cerealelor până la măcinarea semințelor, gătirea și consumul felului de mâncare, fiecare etapă a procesului este ritualică și implică un set specific de unelte și ustensile. Chiar și fabricarea ustensilelor adecvate este semnificativă, olari locali, cooperative de familie și fabrici artizanale producând în mod tradițional lutul și uneltele din lemn.

Dieta mediteraneană

Dieta popoarelor din bazinul mediteranean este considerată o tradiție importantă, demnă de Patrimoniul UNESCO. Înscris pe listă în 2013, acest regim alimentar include cunoștințe, abilități, ritualuri și simboluri specifice legate de cultivarea, gătitul și consumul alimentelor. În plus, măiestria implicată în producerea veselei asociate este, de asemenea, un element crucial pentru întregul obicei. În toată zona Mediteranei, mâncarea joacă un rol uriaș în aducerea oamenilor împreună în spații culturale importante și subliniază valorile creativității, ospitalității, vecinătății, discursului intercultural și respectului pentru diversitate.

Pizza napolitană

Arta de a face o pizza în Napoli, Italia, este o tradiție protejată de UNESCO din 2017. Organismul ONU a recunoscut această practică culinară ca pe o formă de artă care implică un întreg ansamblu de cunoștințe tehnice transmise de generație în generație. „Pizzaiuoli” sunt artizanii specializați în crearea de pizza în acest stil. Aproximativ 3.000 de astfel de meșteri trăiesc și lucrează acum în Napoli, unde a apărut această artă. Cei care o practică sunt grupați în categorii, în funcție de abilitățile lor specifice - brutarul, pizzaiuolo și maestrul pizzaiuolo. Practica presupune un proces care începe cu prepararea aluatului și culminează cu coacerea acestuia în cuptorul cu lemne. Principala metodă de predare a acestei arte este prin intermediul atelierelor cunoscute sub numele de „bottega”, în care tinerii ucenici pot învăța fiecare aspect al meșteșugului observând maeștrii în acțiune.

Măiestria măsurării cu precizie a timpului în Elveția

UNESCO protejează arta și măiestria folosite pentru a crea obiecte care măsoară și indică timpul - ceasuri, ceasornice și cronometre. Aici sunt incluse, pe lângă mecanica acestei arte, toate elementele decorative implicite: sculpturi și picturi, cutii muzicale, păsări cântătoare. Regiunea Jura Arc, de la granița Elveției cu Franța, este o zonă în care măiestria și arta ceasornicului rămân remarcabile. Întregul peisaj urban și social a fost modelat de această tradiție. Prezența meșteșugarilor înalt calificați care practică și promovează această artă elaborată a fost un argument pentru UNESCO de a include pe lista tradițiilor protejate acest proces de creație, pe care îl consideră „la răscrucea științei, artei și tehnologiei”. Când tradiția a fost înscrisă, în 2020, UNESCO a remarcat nu doar că transmite valori precum punctualitate, răbdare și perseverență, dar că practica are și o puternică dimensiune filosofică, reflectând „căutarea infinită pentru precizie și aspectul intangibil al măsurării timpului”.

Managementul riscului de avalanșă, în Austria

Măsurile luate de populațiile alpine din Austria au intrat pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al UNESCO. Această practică a fost înscrisă în 2018 ca „Managementul riscului de avalanșă”. Alpii sunt destul de dens populați, iar amenințarea avalanșelor atârnă puternic asupra comunităților, în fiecare iarnă. Pentru a face față acestui lucru, localnicii au dezvoltat de-a lungul secolelor cunoștințe cruciale, practici culturale și strategii de gestionare și evitare a riscurilor. Acest ansamblu tradițional continuă să evolueze și a fost completat în timp prin adăugarea de instrumente moderne de măsurare și de cartogra- fiere a riscurilor. Unele dintre cele mai importante motive pentru care UNESCO a ales să protejeze această tradiție sunt că aceasta este foarte adânc înrădăcinată în cultura de zi cu zi a localnicilor, necesită o înțelegere cuprinzătoare a naturii și subliniază importanța solidarității în situații de criză.

Înscrisă de UNESCO în 2020, cultura hawker, din Singapore, cuprinde mesele comunitare și practicile culinare într-un cadru urban multicultural, pe scurt tradiția mâncării stradale, alături de toate practicile care o înconjoară, de la partide de șah la jocurile copiilor

Cultura berii în Belgia

Cu aproape 1.500 de mărci și peste 700 de profiluri de gust produse la nivel național, berea a ajuns să joace un rol major nu numai la ocazii festive, ci și în viața de zi cu zi a belgienilor. Berea este folosită cu entuziasm la gătit, cu această băutură se spală brânzeturi flamande și se potențează preparate cum este tocana tradițională de vită. UNESCO a recunoscut rolul pe care fabricarea berii l-a jucat în moștenirea vie a comunităților belgiene din 2016, băutura fiind înscrisă cu titlul de „Cultura berii în Belgia”. Originile tradiției pot fi urmărite încă din Evul Mediu timpuriu, când mănăstirile produceau băutura pentru a-și finanța întreținerea. Șase dintre aceste vechi comunități încă produc bere în prezent.