de Roxana Istudor şi Sorin Dumitrescu
În momentul în care algele au intrat în categoria superalimentelor, recoltarea acestora s-a extins la stadiul de fermă și a schimbat viața a nenumărate femei ale Africii, pe care le-a scos dintr-o izolare seculară.
Stau cu picioarele în apă ore întregi
Recoltarea algelor este o operațiune dificilă, care se face încă rudimentar și implică statul cu orele în apă. Dar a devenit o afacere, iar femeile care o practică afirmă că merită. Înșiruite încă de la primele ore ale dimineții, cu lemne, plase și sfori, femeile din Zanzibar unde cresc aceste alge îngenunchează în apă și scufundă bețele în nisipul mării, agățând segmente de alge pe care le scot apoi la suprafață. În doar șase săptămâni, aceste fragmente se vor multiplica de zece ori și vor putea fi recoltate. O mică parte sunt consumate în alimentație, iar „grosul” este uscat și merge la export, notează BBC. În anii 1990, bărbații au considerat că nu merită efortul acestei recoltări, dar, în același timp, nu erau dispuși nici să le lase pe soțiile lor să muncească, acestea fiind izolate în cutume vechi de sute de ani. Din momentul în care au fost create primele breșe în această atitudine, fenomenul a luat amploare și a devenit o forță eliberatoare.
„Răsădesc” specii noi
Faptul că femeile au început să producă s-a reflectat rapid în construcții (acoperișurile nu au mai fost din iarbă…), în mobilă, manuale școlare, hrană mai bună. Unele femei chiar și-au deschis magazine proprii, în care vând alge uscate pe care le culeg chiar ele. Dar după efortul de a recolta, de a se emancipa, de a răsturna obiceiuri străvechi, de a construi case în care să se pună la adăpost, femeile din Zanzibar trebuie să înfrunte provocarea încălzirii globale. După anul 2011, algele din jurul insulei Pemba au încetat să se dezvolte timp de trei ani la rând, apoi, când au reapărut, erau doar speciile mai sărace în caragenan, substanța atât de căutată ca aditiv alimentar, ingredient cosmetic și pentru medicamente. Pe deasupra, alte specii de alge care au apărut le-au cauzat culegătoarelor bășici și erupții ale pielii. Decise să se adapteze, femeile care culeg alge învață să planteze chiar ele, în ape mai reci, dar și mai adânci, speciile care conțin mai mult caragenan. Pentru asta au nevoie de bărci și mai ales să știe să înoate. Ridicându-se din nou deasupra prejudecăților, a obiceiurilor care le țin îmbrăcate în haine incomode, aceste truditoare s-au apucat să „răsădească” populații noi de alge.
Speranţa numită spirulină
Pe malul Lacului Ciad, care alimentează 30 de milioane de oameni din Ciad, Camerun, Niger și Nigeria, fetele și femeile lucrează la temperaturi de peste 40 de grade Celsius pentru a recolta și a procesa algele din care va rezulta prețioasa spirulină. Pasta de alge este uscată, apoi transformată în tablete care ajung să coste și 20 de euro pachetul în magazinele naturiste din Occident, notează ec.europa.eu. Aceasta este o adevărată speranță nu doar pentru sănătatea celor care o consumă ca supliment almentar, ci și pentru eradicarea foametei pe continentul african și în restul lumii unde se mai întâlnește acest tragic fenomen. Pentru a se obține prețioasa spirulină, algele albastre sunt pisate până devin o pulbere ce se amestecă cu apă până la consistența unei paste care apoi se întinde la uscat, în strat subțire, pe o rocă specială.