Main menu

header

867 10 1de Ştefania Băcanu şi Flori Pintea

Agresivitatea este o însuşire a tipurilor de comportament orientate în sens distructiv, care provoacă daune materiale, morale, dar mai ales psihologice. La prima vedere, nu suntem conştienţi de ea, pentru că, spunem, cu toţii avem momente de furie, de frustrare, de nemulţumire, şi acţionăm în consecinţă. Numai că, toate aceste stări, necontrolate, pot duce la vătămări fizice şi psihologice serioase. Psihologul Laura Maria Cojocaru ne-a vorbit despre această formă de manifestare, care sunt factorii declanşatori şi sub ce formă este acceptată.

„Se poate folosi pentru răzbunare sau pentru a provoca pe cineva”

867 10 2- Ce este agresivitatea?

- În psihologie, termenul „agresiune” se referă la o serie de comportamente care pot duce atât la vătămări fizice, cât și psihologice asupra noastră, a altora sau asupra obiectelor din mediu. Agresiunea se concentrează pe rănirea unei alte persoane, fizic sau mental. Deși toți ne putem simți agresivi ocazional, atunci când agresivitatea devine omniprezentă sau extremă, poate fi un semn al unei stări de sănătate mintală subiacentă, al unei tulburări legate de consumul de substanțe sau al unei alte probleme medicale.

- Cum apare?

- Agresivitatea este un subiect complex și subiectiv. O persoană poate vedea comportamentul său ca pe o modalitate acceptabilă de a-și exprima furia sau frustrarea, în timp ce alții pot vedea același comportament ca fiind inacceptabil de violent sau amenințător. Merită să menționăm că mulți oameni devin agresivi pentru că se simt inconfortabil, posibil, din cauza faptului că situația este necunoscută sau pentru că sunt îngrijorați de ceea ce s-ar putea întâmpla. Când vă angajaţi într-un comportament agresiv, vă puteţi simți iritabili și neliniștiţi. S-ar putea să vă simțiţi impulsivi. S-ar putea să vă fie greu să vă controlaţi comportamentul. Este posibil să nu știţi ce atitudini sunt adecvate din punct de vedere social. În alte cazuri, s-ar putea să acționați agresiv intenționat. De exemplu, puteți folosi un comportament agresiv pentru a vă răzbuna sau a provoca pe cineva.

„Leziunile cerebrale pot limita capacitatea de control”

867 10 3- Care sunt factorii care ne influenţează un comportament agresiv?

- Multe lucruri ne pot modela comportamentul: sănătatea fizică, mentală, structura familiei, relaţiile cu ceilalţi, mediu de lucru sau școlar, factorii societali sau socio-economici, trăsăturile individuale și experiențele de viață. Multe afecțiuni de sănătate mintală pot contribui la comportamen- tul agresiv: tulburare de spectru autist, tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD), tulburare bipolară, schizofrenie, tulburare de conduită, tulburare explozivă intermitentă, tulburare de stres posttraumatic (PTSD). Leziunile cerebrale ne pot limita, de asemenea, capacitatea de a controla agresivitatea. La fel, autismul. Ca adult, s-ar putea să acționați agresiv ca răspuns la experiențele negative, când vă simți frustrați, aveţi depresie, anxietate, sau alte afecțiuni de sănătate mintală. Dacă sunteţi recompensați pentru că sunteţi agresivi, probabil că veţi agresa din nou, dar dacă primiţi pedeapsă pentru violența voastră, agresivitatea se poate reduce. Copilul care primește o jucărie lovind un alt copil, probabil, va continua să fie agresiv în viitor, mai ales dacă nu este pedepsit pentru acțiune. La nivel mondial, un copil obișnuit urmărește peste trei ore la televizor în fiecare zi, iar aceste programe conțin atât agresiune fizică, cât și nonfizică, cu o rată de aproximativ trei acte violente pe minut.

- Agresivitatea poate fi o formă de adaptare la numite situații?

- O corelație între răspunsurile fiziologice și comportamentale la stresul emoțional și conflictul agonistic, precum și ideile de sprijin autonomo-umoral al activității ulterioare sugerează că activitatea motrică și comportamentul agresiv situațional sunt etapele finale esențiale ale reacției la stres și, prin urmare, mecanisme de adaptare. Eșecul în faza finală a răspunsului adaptativ face ca schimbările de mobilizare să fie direcționate împotriva organismului-gazdă însuși. Acest fenomen formează baza tulburărilor psihosomatice. Agresiunea pare a fi un răspuns adaptativ nu numai din punct de vedere etologic, ci și din punct de vedere fiziologic. Evoluția nu ne-a modelat doar să fim violenți sau pașnici, ci şi să răspundem flexibili, adaptivi, la diferite circumstanțe și să riscăm violența atunci când avea sens adaptiv să facem acest lucru. Agresivitatea poate fi verbală sau fizică şi există patru tipuri diferite de comportament agresiv, explicate în caseta alăturată.

„Este necesar să știm când să detectăm agresivitatea din noi. În acest fel, putem lucra la găsirea altor modalități de a ne canaliza emoțiile și de a ne controla acțiunile“

„Oamenii sunt ostili atunci când ceilalţi au dizabilităţi sau calităţi unice“

- Care sunt tipurile de agresivitate?

- Agresiune accidentală. Deși agresivitatea se referă, în general, la un comportament inutil sau nejustificat, asta nu înseamnă întotdeauna că agresiunea are loc intenționat. Aceasta se numește agresiune accidentală, definită ca una cauzată mai mult sau mai puțin din nepăsare, lene sau, pur și simplu, neatenție la ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Deoarece agresiunea accidentală are loc mai des decât ați crede, este important să înțelegeți întotdeauna fiecare unghi și latură a situației. Ceea ce ar putea părea o agresiune pentru o persoană ar putea fi doar un accident pentru altcineva. Agresiunea ostilă. Când vine vorba despre agresiune ostilă, se face atât neintenționat, cât și cu intenția de a răni pe cineva - fie că este fizic, mental, emoțional sau verbal. Astăzi, cele mai multe exemple de agresiune ostilă sunt, de asemenea, etichetate ca hărțuire. Oamenii sunt ostili și agresivi atunci când ceilalți au dizabilități, calități unice sau au o altă credință decât ei. Când întâmpinați o astfel de situaţie sau simțiți că ați putea fi cauza acesteia, este cel mai bine să faceți un pas înapoi și să vă gândiți la ce puteți face pentru a depăşi momentul. Agresiunea expresivă. În acest caz, nu există nicio intenție de a face rău celeilalte persoane și niciun sentiment de satisfacție sau plăcere în faptă. Deși încă nu există nicio intenție de a răni, apare un sentiment de bucurie din partea actului care stârnește interesul. Rețineți că această plăcere nu vine din rănirea celeilalte persoane. În schimb, sentimentul de bucurie pe care îl obținem din comportament eclipsează modul în care acesta ar putea face să se simtă o altă persoană, motiv pentru care, adesea, ignorăm în totalitate felul în care se simte cealaltă persoană. Şi, ultimul tip este agresiunea instrumentală, similară cu agresivitatea expresivă, deoarece nu există întotdeauna o rea-voință în spate sau intenția de a-i răni pe ceilalți. În același timp, există o problemă suprapusă care trebuie rezolvată. Vorbim despre un comportament agresiv atunci când se luptă pentru un anumit obiect sau idee, dar cineva este rănit în acest proces.