de Roxana Istudor şi Adrian Barna
Apa este esențială pentru viața oamenilor. De la consum la pescuit, comunitățile umane sunt strâns legate de prezența acestei resurse, în unele cazuri unii semeni chiar ducându-și traiul pe apă, în cadrul unor fascinante localități plutitoare.
Tonle Sap, Cambodgia
Pe lacul Tonle Sap, din Cambodgia, trăiește o comunitate care depinde de inundațiile sezoniere. Sute de case adăpostesc o populație care își duce viața după regularitatea cu care luciul de apă se extinde până la 31.000 de kilometri pătrați în sezonul ploios. Această cea mai mare resursă de apă potabilă a Asiei adăpostește 170 de mici localități plutitoare, „agățate” de miile de ridicături pe care le permite întinderea apei. Aflat pe Lista Biosferei, alcătuită de Organizația Națiunilor Unite, complexul permite oamenilor să trăiască de generații și să supraviețuiască din pescuit și alte activități legate de această ocupație. Tot în Cambodgia există un grup de trei sate, Kampong Phluk, care funcționează pe o arie inundată constant și care adăpostesc 6.000 de oameni. Particularitatea acestei așezări este că în sezonul secetos, localnicii trăiesc în casele de pe uscat, apoi, în sezonul ploios, se mută pe apă, în locuințe temporare. Versatilitatea și unicitatea peisajului au făcut din Kampong Phluk o mare atracție turistică.
Moken, Thailanda
În sud-estul Asiei, la Moken, în Thailanda, există o populație nomadă care trăiește în bărci și care a fost remarcată după devastatorul tsunami din anul 2004. Oamenii care viețuiesc astfel duc o viață foarte simplă, au tradiții specifice pe care le urmează cu sfințenie odată cu fiecare nouă generație, vorbesc o limbă complet diferită de cea a populațiilor din jur, din Burma, Thailanda sau Borneo. Această comunitate care trăiește pe apă și din resursele acesteia a stârnit numeroase controverse, întrucât oamenii de știință nu au reușit să-i determine originea - unii afirmă că oamenii provin din India, alții că din Indonezia. În încercarea de a le acorda cetățenie membrilor acestei populații, autoritățile thailandeze i-au denumit Thai Mai. De altfel, tot în Thailanda se află, adăpostit de un perete muntos vertical, satul Ko Panyi, unde trăiesc aproape 1.700 de oameni și în care funcționează o școală, o piață și o moschee, plus un teren de… fotbal. Chiar dacă veniturile locuitorilor au provenit de secole din pescuit, în prezent, turismul în această zonă a luat un avânt semnificativ.
Titicaca, Peru
Populația Uros, care trăiește pe lacul Titicaca, din Peru, și-a creat un stil propriu de viață, complet acvatică, prin realizarea unor „insule” artificiale dintr-un soi de plantă care se găsește doar în această zonă - totora - și din care și-au edificat locuințele. Paradoxal, în interiorul caselor acestei populații există televizoare și radiouri, iar pe cea mai mare astfel de insulă există și un turn de pază. Populație străveche, uros au fost nevoiți să se retragă pe ape odată cu extinderea Imperiului Inca. Potrivit credințelor ancestrale, uros au fost cândva popor ales, dar divinitatea i-a pedepsit pentru lăcomie și alte vicii, decăzându-i din poziția de neam de frunte. În prezent, acești reprezentanți ai unui popor mai vechi decât incașii supraviețuiesc din pescuit și turism.
Day-asan, Filipine
Unul dintre cele mai spectaculoase sate plutitoare ale lumii este Day-asan, din Filipine, comunitate de pescari care și-au edificat locuințe unice în lume. Supranumit „mica Veneție din Surago”, așezarea adăpostește case pentru 800 de persoane, ridicate pe stâlpi din lemn, cu ziduri din piatră, unite de mici poduri care permit traversarea pe jos. Unul dintre elementele cele mai relevante ale micii localități este prezența unei piețe, care reunește mai multe locuințe considerate spații pentru adunări publice. Locuitorii de aici supraviețuiesc din pescuit și din producția fermelor de crustacee.
Ha-Long, Vietnam
Patru sate mici, plutitoare, alcătuiesc grupul numit Ha-Long, care se află în Vietnam. Populația care trăiește în acest spațiu se ocupă cu pescuitul și activitățile conexe. Comunitatea are un folclor foarte bogat și străvechi, chiar numele localității însemnând „dragonul care coboară”. Potrivit legendelor locale, oamenii de aici au fost întotdeauna protejați de creaturile înaripate, care le-au ajutat să supraviețuiască și să găsească cele mai bune surse de pește. Încărcat de istorie și de tradiții, acest spațiu cu o cultură aparte face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO.
Ganvie, Benin
Pe apele lacului Nokoué, din Benin, există o localitate care pare încremenită în timp din perspectiva menținerii tradițiilor, dar care, în același timp, este un adevărat orășel modern. Populația de aici, numită tofinu, a creat în secolul al XVI-lea un loc în care să se poată adăposti și refugia din calea războinicilor Fon, care răpeau oameni pentru a-i vinde la târgurile de sclavi. Retragerea pe apă s-a dovedit o manevră salvatoare, iar astăzi localitatea, cel mai mare oraș pe apă a Africii, numără peste 20.000 de oameni, este faimoasă în toată lumea, are un spital, o școală, magazine plutitoare și un hotel. Locuitorii se ocupă cu pescuitul, iar vizitatorii pot observa toate detaliile vieții plutitoare din „Veneția Africii” fiind transportați în caiac.
Yawnghwe, Myanmar
Pe lacul Inle, din Myanmar, 17 grupuri de mici așezări plutitoare alcătuiesc complexul Yawnghwe, în care trăiesc circa 70.000 de oameni. Pe cei 116 kilometri pătrați ai luciului de apă sunt edificate locuințe pe stâlpi înfipți în adâncuri, iar transportul local se face cu ajutorul caiacului. După ce secole la rând locuitorii de aici și-au câștigat existența din pescuit și din comerțul cu fructe și legume, localitatea a cunoscut un mare avânt turistic în ultimii ani.
Zhouzhuang, China
Supranumit „Veneția Chinei”, orașul plutitor Zhouzhuang este celebru în toată lumea pentru peisajele remarcabile care îl înconjoară, pentru locuințele din cărămidă și podurile emblematice care îl fac unul dintre cele mai căutate obiective turistice de acest fel din lume. Vizitarea acestui spațiu, a cărui vechime depășește șapte secole, cu tradiții de excepție, se face cu ajutorul ambarcațiunilor ușoare și constituie o experiență memorabilă.
Giethoorn, Olanda
Satul Giethoorn, supranumit „Veneția Olandei”, este o localitate ca o carte poștală, cuprinsă de o liniște magică, desăvârșită. Veche din 1230, rezultată în urma umplerii cu apă a minelor săpate de vechile generații, această așezare care a format lacuri printre căsuțe păstrează un farmec deplin prin lipsa transportului rutier, înlocuit cu bărci, dotate cu motoare silențioase. Peisajul este de poveste, iar pe site-ul de promovare al acestui loc se poate citi: „Aici, singurul zgomot pe care îl puteți auzi este cel al păsărilor sălbatice”.