de Roxana Istudor şi Silviu Ghering
Valurile de drame umane iscate de agresiunea Rusiei, care a transformat Ucraina într-un infern, sunt cutremurătoare și atestă o dată în plus în istorie că totul este posibil în caz de război - de la eroism peste puterea omenească obișnuită până la supraviețuiri miraculoase, în condiții în care în mod normal nu ar fi existat nicio șansă.
Strivit de tanc în plină stradă
În timp ce trupele ruse se chinuiau să intre în capitala Ucrainei, înaintând pe străzile şi bulevardele Kievului, un blindat a trecut intenționat peste o maşină condusă de un civil. Bărbatul în vârstă a fost scos dintre fiarele cortosionate și a supravieţuit. Imaginile au făcut înconjurul lumii, inclusiv cele cu mai multe persoane care încercau să scoată omul rămas blocat. Bărbatul și-a mai revenit și a decis să povestească prin ce a trecut în acele momente groaznice. Ucraineanul a ținut să le mulțumească celor care l-au ajutat și datorită cărora acum este în viață: „Au început să îndoaie metalul. În cele din urmă, m-au scos. Mașina era strivită, iar piciorul meu stâng a rămas blocat. Au chemat Salvarea și m-au dus la spital. Oameni buni, dacă urmăriți asta, vă mulțumesc!”.
Născută sub bombe
O fetiță pe nume Veronika a venit pe lume în condiții teribile, după ce o maternitate din Mariupol, unde trebuia să se nască, a fost bombardată fără milă. În ajunul nașterii, mama copilei, Mariana Vişegirskaia, a fost nevoită să părăsească spitalul după un atac aerian rusesc. Fruntea și obrazul gravidei erau însângerate. Viitoarea mămică și-a strâns speriată lucrurile într-o pungă de plastic și a coborât în pijama, cât de repede i-a permis sarcina avansată, scările spitalului, pe care zăceau împrăștiate resturi ale atacului asupra clădirii. Imaginile mamelor disperate au șocat lumea. Vişegirskaia și o altă femeie care a scăpat de bombardament au dat naștere copiilor în bubuitul altor bombe, care au căzut inclusiv asupra locului unde au fost duse ulterior.
În viață sub dărâmăturile Teatrului Dramatic din Mariupol
Cei aproape 1.500 de oameni care se adăposteau într-un teatru din orașul strategic Mariupol, în sud-estul Ucrainei, au trăit coșmarul vieții lor când clădirea a fost lovită de forțele ruse. Operațiunea de salvare a ținut întreaga lume cu sufletul la gură, dar cei care se adăposteau în interiorul teatrului au fost scoși în viață de sub dărâmături. Refugiul antiaerian aflat sub Teatrul Dramatic din oraşul Mariupol „a rezistat şi oamenii care se adăposteau acolo în momentul în care clădirea a fost bombardată de aviaţia rusă sunt în viaţă. Molozul începe să fie înlăturat!”, a scris pe pagina sa de Facebook parlamentarul ucrainean Serhii Taruta. Mai tragic este faptul că imagini din satelit au arătat că ucrainenii au scris pe trotuarul din fața și din spatele Teatrului Dramatic din Mariupol cuvântul „COPII”, astfel încât forțele ruse să nu lanseze atacuri asupra clădirii în care se refugiaseră atâția oameni nevinovați… Degeaba...
Olena Kurilo: „Probabil că am un înger păzitor dacă încă mai respir”
Ucraina a confirmat bombardamente intense şi lovituri cu rachete în mai multe localități cu aeroporturi, printre care Ciuguev. De aici vine o poveste care a născut o serie de imagini virale, cu valoare de simbol pentru suferinţa civililor prinşi în ghearele războiului. Olena Kurilo, în vârstă de 52 de ani, este o profesoară care nu a mai apucat să se adăpostească, fiind prinsă în locuinţa proprie în timpul bombardamentelor, dar a supravieţuit în mod miraculos. Imaginile cu femeia care a ieşit din- tr-un spital din Ciuguev cu capul bandajat şi plină de sânge au emoționat o lume întreagă. „N-am avut timp decât să mă gândesc o secundă: Dumnezeule, nu sunt încă pregătită să mor! Probabil că am un înger păzitor dacă încă mai respir”, povestește Olena, a cărei casă a fost complet distrusă. Olena este decisă să nu plece din țară și să nu cedeze. Alţi 20 de civili nevinovați, care au supraviețuit în mod uluitor, au fost spitalizaţi în urma atacurilor care au distrus mai multe clădiri de apartamente din Ciuguev.
A reușit să fugă fără ajutor în Polonia, la... 95 de ani!
Un supraviețuitor al Holocaustului, în vârstă de 95 de ani, a pornit la drum pentru a scăpa din Ucraina răvășită de bombele rusești. Călătoria lui Evgeni Pavlovskiy în Polonia, care ar fi durat în mod nor- mal opt ore, a durat… trei zile! Ultima dată când Pavlovskiy a părăsit zona Kievului a fost în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, când familia sa de evrei s-a ascuns de naziști în Munții Urali, din Rusia. Atunci când zvonurile de război au început să circule, la începutul acestui an, omul a rămas neclintit. „Tatăl meu nu a vrut să părăsească Ucraina, indiferent cât de mare a început să devină presiunea. Când l-am convins, în cele din urmă, nu mai era nimeni prin preajmă să-l ajute”, povestește Mikhailo Pavlovskiy, fiul supraviețuitorului Holocaustului. Evgeny Pavlovskiy a prins un tren cu refugiați. „Înainte de călătorie, tatăl meu a încercat să nu bea și să nu mănânce nimic, pentru că nu era toaletă în tren. A stat 11 ore fără să se miște”, detaliază fiul său. Apoi lucrurile s-au înrăutățit. Pentru a pleca în Polonia, Pavlovskiy a trebuit să stea la coadă timp de șapte ore, apoi a mai călătorit în condiţii grele o vreme. Evgeni este considerat cel mai în vârstă refugiat care a ieșit din Ucraina pe cont propriu. „Aș dori ca povestea mea să ajute oamenii și să-i inspire”, a spus nonagenarul.
Vârstnici care au trecut prin Al Doilea Război Mondial rezistă în subsoluri
Locuitorii din Kiev care au suferit în timpul Holocaustului și i-au pierdut pe cei dragi în urma prigoanei naziste sunt acum forțați să se ascundă de bombele rusești în subsolurile Capitalei. Trecuți cândva printr-un iad provocat de oameni, trăiesc astăzi un altul. „Sunt originar din Kiev. În iunie 1941, a început Al Doilea Război Mondial. Toate rudele mele din partea mamei, evrei, au fost duse la Babyn Yar și au murit acolo. Groaza de acum este teribilă. Dar rezistăm. Vrem pace!”, a spus unul dintre supraviețuitorii Holocaustului, care se văd din nou asediați de bombe.
Antonina Puziy: „Era înspăimântător acolo, sus”
Pensionara Antonina Puziy, o vârstnică de 75 de ani, curăța legume pentru supă în momentul în care rachetele rusești au declanșat explozii înfricoșătoare în tot Kievul. „Locuiam la etajul 12. Era înspăimântător acolo, sus, cu toate loviturile care distrugeau clădiri”, povestește Antonia, care și-a luat în grabă cei doi nepoți și a reușit să ajungă la un adăpost, nici ea nu știe prin ce minune. „Rămășițele carbonizate ale clădirii unde locuiam, care a fost lovită de o rachetă rusească, ne amintesc de ce este mai sigur să rămânem în subteran”, adaugă pensionara pentru care viața va trebui să reînceapă, la un moment dat, din ruine.
Băiatul erou care a ajuns în Slovacia cu un număr de telefon scris pe mână
Un copil a călătorit 1.000 de kilometri, până la granița cu Slovacia, cu doar o pungă de plastic, pașaportul și un număr de telefon scris pe mână. Mama sa l-a urcat într-un tren care pleca dintr-o zonă aflată pe linia frontului. Pe nume Hassan, micuțul a fost primit ca un erou în Slovacia, când a trecut granița fugind de războiul din țara sa. „Băiatul a venit singur, cu o pungă de plastic, pașaport și un număr de telefon scris pe mână”, a anunțat Ambasada Slovacă în Marea Britanie, într-o postare pe Facebook. Copilul a uimit prin stăpânirea de sine, calmul, „zâmbetul său, neînfricarea și determinarea unui adevărat erou”. Ministrul de Interne Roman Mikulec a anunțat că Hassan a cerut protecție temporară. „Sunt foarte recunoscătoare că a fost salvată viața copilului meu. Într-o țară mică, sunt oameni cu inimă mare”, a spus mama băiatului, Iulia Pisetskaia, într-un videoclip postat pe rețelele de socializare. Ea a mulțumit vameșilor și voluntarilor care au avut grijă de fiul său și s-au asigurat ca acesta să treacă hotarul în siguranță. Pisetskaia, văduvă, trăiește într-o localitate de lângă o centrală nucleară pe care forțele ruse au atacat-o. Femeia, care nu și-a putut părăsi mama imobilizată, s-a aflat în situația extrem de dureroasă de a-și pune băiatul în mâna sorții, urcându-l într-un tren. Pe mâna micuțului a fost scris un număr de telefon, pentru a-l ajuta să ajungă la membri ai familiei extinse. După acest indiciu, Ministerul de Interne slovac a putut contacta rudele lui Hassan, care au venit după el.
A trecut peste graniță copiii unui străin
Ținând în mână numărul de telefon mobil al unei femei pe care nu o întâlnise niciodată, Natalia Ableieva a trecut granița dintre Ucraina și Ungaria având în grijă doi copii pe care nu-i cunoștea. Îi primise în grijă de la un bărbat și i-a transportat până la granița cu Ungaria. Acolo, cei mici au fost dați în grija mamei, care venea din Italia să-i salveze, după ce scăpaseră de bombardamente. Așteptând la punctul de trecere a frontierei de pe partea ucraineană, Ableieva întâlnise un bărbat disperat, de 38 de ani, din orașul ei natal, Kamianets-Podilskyi, împreună cu fiul și fiica acestuia. Polițiștii de frontieră nu l-au lăsat să treacă, în virtutea legii care interzice bărbaților cu vârsta între 18 și 60 de ani să plece din țară. „Tatăl lor pur și simplu mi i-a predat pe cei doi copii și a avut încredere în mine, dându-mi pașapoartele lor”, a povestit Ableieva. Băiețelul, speriat, și-a ținut tot timpul brațele în jurul gâtului femeii. Mama ucraineană a copiilor a sosit din Italia pentru a-i întâlni și a-i duce în siguranță. Ableieva avea doar numărul de telefon mobil al mamei și își amintește momentul sfâșietor în care tatăl și-a luat rămas bun de la copiii săi. Pe partea maghiară, la Beregsurany, cei trei au așteptat, așezați pe o bancă, în fluxul constant de refugiați care treceau peste graniță. Când a sosit mama lor, Anna Semiuk, și-a îmbrățișat copiii și apoi i-a mulțumit femeii care îi salvase și care este, la rândul său, mama a doi băieți adulți, care au rămas să lupte în Ucraina. „Tot ce le pot spune copiilor mei acum este că totul va fi bine”, a spus Anna, cu lacrimi în ochi.
„Slavă Domnului că a rămas teafără!”
Un autobuz care transporta 53 de femei și copii care au fugit din Ucraina și care călătorea spre Finlanda s-a răsturnat aproape de orașul Pasvalys, din Lituania. Accidentul s-a soldat cu zece răniți, printre care și copii. Supraviețuirea călătorilor ține de miracol. „Nu am mai dormit de trei zile. Tocmai când eram pe cale să adorm, autobuzul s-a răsturnat, fiica mea a început să țipe și am căutat-o pe nepoata mea în toată acea învălmășeală. Căzuse din scaun și s-a oprit aproape de locul șoferului. Slavă Domnului că a scăpat teafără!”, a spus una dintre femeile din autobuz. Răniții au fost transportați la spitalele din apropierea zonei în care a avut loc accidentul, în timp ce pasagerii rămași, care nu erau răniți, au fost duși la căminul cultural Salociai.
„Doar cinci mașini cu oameni au scăpat, din tot satul”
Rivil Kofman și fiul său s-au ascuns zile întregi în subsolul înghețat al casei lor dintr-un sat de lângă Belarus care a fost bombardat violent, mai multe zile la rând, de artileria rusă. Supraviețuirea celor doi are accente de minune, întrucât nu doar condițiile în care au stat au fost teribile, dar au trecut cu bine și peste „vizita” trupelor ruse la casa lor din Myrotske, într-un frig cumplit, fără electricitate și apă curentă. „O prietenă mi-a spus că moare încet din cauza lipsei de bunuri esențiale”, a relatat Rivil, adăugând că o altă prietenă a petrecut toate acele zile de coșmar în întunericul rece al subsolului cu… un nou-născut. Bateriile telefonului mobil ale familiei Kofman s-au descărcat, iar într-o dimineață, teama s-a transformat în groază: doi militari ruși au intrat în casă, crezând că familia Kofman anunțase armata ucraineană despre locul unde se aflau vehiculele blindate rusești. „S-au plimbat prin casă, cu degetele pe trăgaci”, își amintește femeia, convinsă că ar fi putut fi ucisă în orice clipă. Zile întregi, cei doi, împreună cu toți oamenii din sat, s-au aflat în mijlocul unor tiruri furibunde de artilerie. La un moment dat, au decis să încerce să fugă cu mașina din zona ocupată în cele din urmă de ruși. „Doar cinci mașini cu oameni au scăpat, din tot satul. Am condus pe lângă drumuri înțesate de tancuri rusești și nu am știut că suntem în afara pericolului decât când am trecut de două posturi de pază ucrainene. Am început să plângem de ușurare”, a declarat mai târziu Rivil, în vârstă de 62 de ani, psiholog de profesie, care conduce o organizație de caritate pentru copiii bolnavi de cancer. Celelalte șapte vehicule care încercau să iasă din satul ras de pe fața Pământului - pline cu civili, copii și animale de companie - au fost arse de trupele ruse. Rivil a trecut cândva prin cancer și scleroză multiplă, iar acum a luat supraviețuirea de la capăt.
Singurul care a scăpat, din toată familia
Un bărbat ucrainean și pisica sa au fost singurii dintr-o familie extinsă care au supraviețuit unui atac aerian rusesc în Marhalivka. Ihor Mazhaiev, în vârstă de 54 de ani, a fugit din Kiev în orașul din apropiere, pentru a căuta adăpost de forțele ruse. Dar atacurile i-au ajuns, pe el și pe ai săi. Fotografii sfâșietoare l-au arătat lumii întregi pe omul distrus de război, acoperit de praf și de moloz, strângându-și pisica la piept și având în spate rămășițele casei sale. În locuință au pierit 12 persoane, inclusiv cei doi nepoți și cele două nepoate, soția, fiica și sora omului care a supraviețuit în mod miraculos.
A încasat 12 gloanţe apărându-şi fratele
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a făcut o vizită surpriză unei rănite ca nicio alta - o fată de 16 ani, pe nume Katia Vlasenko, care a supraviețuit după ce a încasat 12 gloanțe. Adolescenta și familia sa au fost forțați să-și părăsească locuința din satul Vorzel, de la periferia Kievului, în timpul bombardamentelor declanșate de armata Federației Ruse. Fata și-a acoperit fratele mai mic cu trupul propriu, într-o încercare disperată de a-l proteja, relatează The Independent. A supraviețuit, deși nu avea multe șanse, iar acum se află la spital. Tânăra i-a spus președintelui ucrainean că este „un star pe TikTok”, unde toată lumea îl sprijină. „Nu este ușor, dar facem ceea ce trebuie”, a încurajat-o Zelenski, oferindu-i tinerei eroine un buchet mare de flori.