de Silviu Ghering și Adrian Barna
Comuna Ceahlău își odihnește istoria în vestul județului Neamț, pe malul drept al Bistriței, acolo unde râul formează lacul de acumulare Izvorul Muntelui și unde primește apele afluenților Bistricioara, Schitu, Răpciunița și Țiflic, la poalele masivului Ceahlău. Străvechea așezare este străbătută de șoseaua națională DN15, care leagă Piatra Neamț de Toplița. Din acest drum, la Bistricioara se ramifică șoseaua județeană DJ155F, care deservește exclusiv comuna Ceahlău. În care se află două arii protejate, ambele incluse în Parcul Național Ceahlău: rezervația științifică Polița cu Crini și rezervația peisagistică Cascada Duruitoarea. Și este doar începutul listei de bogății turistice ale locului...
Patru monumente arhitectonice „respiră” de secole la poale de munte...
...care listă continuă cu ansamblul Schitului „Sfânta Ana”, ansamblu arhitectonic datând din secolele al XVIII-lea - al XIX-lea, cuprinzând Biserica de lemn „Sfânta Ana” (1730) și turnul-clopotniță (sfârșitul secolului al XIX-lea). Alte trei obiective din comuna Ceahlău sunt incluse în lista monumentelor istorice. Biserica de lemn „Sfinții Voievozi” (secolul al XVIII-lea) din satul Bistricioara. Mănăstirea Durău (secolele al XVIII-lea - al XX-lea) din satul Ceahlău, care adăpostește Biserica „Buna Vestire” (1835), casa mitropolitului Veniamin Costachi (1832), casa Varahil Moraru (secolul al XIX-lea), stăreția (secolul al XIX-lea), clopotnița de lemn (1830-1835) și cea de zid (secolul al XX-lea). Ansamblul fostului Schit Hangu (secolele al XVII-lea - al XIX-lea) din satul Ceahlău, cuprinzând ruinele Bisericii „Pogorârea Sfântului Duh” (1639), ruinele Palatului Cnejilor (secolele al XVII-lea - al XVIII-lea) și zidul de incintă (1676).
Palatul Cnejilor, ruine maiestoase și misterioase
Matei Cantacuzino a obținut în 1791 titlul de cneaz și a devenit proprietarul moșiilor de pe întreaga vale a Bistriței. Cantacuzinii au râvnit și au obținut în timp și moșiile Schitului Hangu. Au alungat călugării și au construit o curte boierească și un palat denumit Palatul Cnejilor în incinta schitului. Din Schitul Hangu au mai rămas doar ruinele zidurilor și turnurilor, precum și Biserica „Pogorârea Sfântului Duh”, cu zidul de incintă datând din anul 1676, refăcută în 1820, așa cum scrie în pisania din pridvorul ei, care are în mijloc o stemă cu capul de bour. Din cele 4 turnuri de colț au supraviețuit ruinele a doar două. Maiestuoase și misterioase...
Farmecul misterios al Palatului Cnejilor sporește știind că Alexandru Dumas și-a plasat acțiunea romanului „Strigoiul Carpaților“ în jurul ruinelor de la Hangu. Iar Vasile Alecsandri povestește în „O plimbare prin munți“, din 1844, despre „zidurile maiestuos fantomatice care aveau patru turnuri de colț“