Main menu

header

886 28 1de Roxana-Ioana Ancuța

Andrei Cosmin Vladimir este unul dintre cei mai tineri și mai iscusiți meșteri țesători de la noi din țară. S-a născut 1998, la Iași, a trăit 15 ani la Bârlad, iar de aproape șase ani este stabilit într-un sat cu oameni gospodari și iubitori de tradiții. Satul bucovinean Arbore. Am stat de vorbă cu Andrei chiar de ziua lui, într-o pauză de lucru, iar pe tot parcursul discuției noastre ne-au acompaniat din fundal, mai exact din curtea casei meșterului nostru, cântecele autentice și acapella ale câtorva curcani împăunați și cocoși făloși! Viața la țară poate fi atât de frumoasă...

„Am trăit cu această deprindere în casă”

- Andrei, de unde preocuparea ta pentru țesut?

- Am trăit cu această deprindere în casă. Începând cu bunica și continuând cu mama și mătușa mea, toate au în comun îndeletnicirea țesutului, dar bazele le-am prins de la bunica, ea fiind cea mai activă în domeniu. Însă am fost și autodidact, iar cu timpul, de la cele mai simple lucruri în ale țesutului, am ajuns la cele mai complicate.

886 28 2- Ce te-a atras la această activitate exceptând faptul că era o pasiune comună în familia ta?

- La ele, bunica, mama și mătușa mea, nu era doar o pasiune, ci și un mod de viață. Bunica și mătușa, cel puțin, trăind alte vremuri, nu priveau această îndeletnicire cu prea mare bucurie, pentru că munceau foarte mult. Este o vorbă: „Să-ți faci haine din firul ierbii”. Asta făceau și ele. Parcurgeau tot procesul. De la semănatul cânepii, până la prelucrarea ei. Până ajungeai să îmbraci o cămașă, ori alt obiect vestimentar, trebuia să urmezi 24 de procedee, așa că, an de an, femeile erau într-o continuă activitate. Dar ca să răsund mai exact la întrebarea legată de ceea ce m-a atras, am să evoc o întâmplare. Țin minte că eram la școala primară, iar profesoara de română a dorit să facem un proiect cultural cu alte țări, urmând să organizăm o serbare cu ajutorul unor obiecte tradiționale aduse de noi de acasă. Eu i-am cerut bunicii un obiect vechi al dânsei, așa că mi-a dat un prosop din borangic de la nunta ei, care era făcut înainte de 1951. Era de o finețe deosebită, iar povestea ștergarului, despre cum a fost făcut, despre viermii de mătase pe care îi creșteau anumite persoane, m-a impresionat foarte mult și de atunci am început să am un interes aparte pentru acest domeniu și pentru viața satului, în general.

„Am creat şi modele moderne în cadrul unei colaborări cu Zara”

886 28 3- De la ce vârstă țeși?

- De pe la 10 ani lucrez continuu.

- Cam câte covoare ai țesut până acum?

- Nu știu câte covoare, dar trebuie să spun că am țesut orice ține de industria casnică textilă, absolut orice s-a putut face la război. Prosoape, cămăși, pânze, catrințe, orice ține de costumul național, de zona Moldovei și a Bucovinei, chiar și modele moderne în cadrul unei colaborări avute cu Zara, magazinele spaniole. Cu ața care mi-a trecut mie prin mână cred că înconjor globul pământesc de două sau de trei ori. Mii, zeci de mii de kilometri de ață...

- Este greu să țeși?

- Este o muncă migăloasă. Trebuie să știi foarte multe chițibușuri, foarte multe secrete. Cele mai simple țesături - preșurile, cârpele pe care le cunoaște toată lumea, care se țes cel mai ușor și mai repede, se pot face 10 metri pe zi, dar sunt și lucrături în care faci doar 10 centimetri pe zi, necesitând timp și experiență.

„Am 14 războaie de țesut”

886 28 4- Ai un război de țesut vechi, moștenit, sau unul nou?

- Am vreo 14, dintre care doar patru sunt montate, iar cel la care țes acum datează de pe la jumătatea secolului al XIX-lea. La noi în sat, în Arbore, dacă ar colecta cineva toate războaiele de țesut, cred că ar strânge vreo două sau trei tiruri. Cel puțin unul în aproape fiecare gospodărie... Şi asta pentru că oamenii din sat și din zonele limitrofe se îmbracă aproape numai în haine tradiționale, iar ca să le faci, îți trebuie, evident, un război de țesut.

- În cât timp se țese un covor?

- Dacă vorbim despre un preș în dungi, se pot face între una și patru bucăți într-o zi, în funcție de material. Dar covoarele acelea cu flori, cu modele în relief, la ele pot lucra între două și patru persoane, în funcție de mărimea lor, chiar și două luni întregi. Eu, de când m-am mutat în Arbore, lucrez cu Mihai Hrincescu, interpret de folclor și realizator de emisiuni. Acum, m-am axat pe cele mai complicate țesături de la noi, și anume catrințele, sau, cum le cunoaște toată lumea, fote. Catrințele sau prășitoarele, așa cum li se spune la noi în zonă, sunt cel mai greu de realizat, și nu pot fi făcute decât de cineva specializat în țesut catrințe. Iar la noi în zonă, se folosesc foarte mult. Oamenii încă se îngroapă în costume naționale, la nunți, la fel, sătenii poartă doar haine tradiționale, prin urmare, trebuie să țes toată ziua pentru că sunt foarte multe comenzi.

„La noi, un costum de damă ajunge undeva la 2.000 spre 3.000 de euro”

- Înțeleg că la voi în sat toată lumea se îmbracă în costume tradiționale?

- Majoritatea. Rar vezi o nuntă cu miri îmbrăcați în rochii și costum normal. De asemenea, la sărbătorile mari, Paște, Crăciun, Hramul Satului, Duminica Mare, Rusalii, Ispas, la Balurile Gospodarilor, oamenii se duc îmbrăcați în costum național, iar cine nu are, împrumută. Dacă mergi în cămașă normală, cum se zice la noi, cămașă nemțească, ești ca măgarul între oi, nu prea te simți al locului.

- Tu cum te îmbraci?

- Nu pot spune că port costumul toată ziua, dar la biserică și la sărbătorile importante, da. Sunt lucruri scumpe. La noi în sat, un costum de damă, mediu, nici cel mai fălos, dar nici cel mai simplu, ajunge undeva la 2.000 spre 3.000 de euro. Și toată ziua să le îmbraci și apoi să le tot speli... se deteriorează. Dacă merg la fân, la câmp, iau o cămașă din in sau de cânepă, pentru că mi-e mai răcoare, în tricou mă înăbuș.

Cu aţa care i-a trecut prin mână poate înconjura globul pământesc de două-trei ori

„Alimentele ni le producem şi ni le prelucrăm singuri“

- Cu ce te mai ocupi în afară de ţesut?

- Cu agricultura, creșterea animalelor... Am purcei, vacă, oi, iepuri, peste 100 de păsări. Trăind la sat, avem pământ care trebuie lucrat, iar alimentele ni le producem și ni le prelucrăm singuri. 

- Cred că la voi în sat sunt numai oameni înstăriți, dacă toată lumea muncește, țese și se vând atât de scump costumele...

- Da, sunt. Chiar dacă ești domn cu afacere și ai casă cu 20 de camere, te ocupi și de animale, mergi și la câmp, faci agricultură. Prin urmare, câștigi pe mai multe planuri. Dacă ți-e drag să muncești, ai, dacă nu, nu. Lumea este destul de muncitoare și are. În plus, avem multe resurse. Păduri, munți, ape, pământ arabil, animale... Este o zonă care a fost dezvoltată mai repede decât în alte părți ale țării, dar o mare amprentă asupra noastră a avut-o și Imperiul Austro Ungar, a cărui dominație de vreo 200 de ani ne-a educat într-un fel, ne-a pus puțin la punct. Sunt reminiscențe. Aici, curățenia este curățenie, gardul este gard, vopsitul este vopsit și lumea este ordonată.