Main menu

header

888 18 1de Ștefania Băcanu şi Adrian Barna

Să ai un serviciu care să îți aducă nu doar un venit lunar, ci și satisfacții profesionale mari, este ideal. Dar ca să ajungi acolo, e necesar să îți cunoști cu adevărat calitățile. Cum faci asta? Este un întreg proces. Alice Macrina Cucu (medalion), de exemplu, și-a descoperit vocația de la 13 ani, a urmat cursurile Facultății de Psihologie și s-a specializat pe training, din dorința de a-i ajuta și pe alții să își afle adevărata „chemare”. Astfel, Alice ne-a spus cum ajungem acolo și cât de important este să facem în viață ce ne place.

„E nevoie să se armonizeze partea personală cu piața muncii”

- Ce înseamnă consilierea vocațională?

- Consilierea vocațională este un proces de autocunoaștere prin diferite metode, însă ea nu se oprește doar la a te cunoaște, ci continuă și cu a vedea în ce mediu poți să îți folosești abilitățile, astfel încât să te pui cel mai bine în valoare. Deci, cumva, trebuie să se armonizeze cele două părți: partea personală, cum ești tu, și mediul, adică, piața muncii, cum o poți servi. Următoarea etapă este punerea în practică a ceea ce ai conștientizat: unde te duci, în ce domeniu? Poate, în prima fază nu ești 100% pregătit și atunci trebuie să își faci un plan de acțiune. Adică, să faci un curs, două, să treci printr-o perioadă de ucenicie... Trebuie să îți asumi faptul că această etapă face parte din proces și nu o să poți primi bani la același nivel la care îi primeai inițial, când aveai un alt job. Aici, oamenii trebuie să facă diferența între job și vocație. Jobul înseamnă o sursă de venit. Ești plătit pentru ce știi să faci, fără alte așteptări. Vocația, în schimb, înseamnă timpul, pasiunea personală la cel mai înalt nivel cu care tu împlinești o nevoie a oamenilor, a unui segment. Și atât de bine faci aceste servicii, încât aceștia sunt dispuși să te plătească, dar nu de la început, nu din prima secundă, pentru că ei încă nu te cunosc, nu știu ce faci, cât de bine le poți împlini nevoile. Dă-ți timp și nu pune presiunea banilor pe această luptă vocațională.

- Bun, facem cursuri, dar de unde știm că ne vor ajuta să ne dăm seama ce ne place?

- Tocmai de aceea aveți nevoie de consilierea vocațională în care vă descoperiți, vă aflați abilitățile, trăsăturile de personalitate care v-au ajutat până acum să aveți rezultate, să aveți reușite. În momentul în care vă dați seama ce anume din voi folosiți zilnic pentru a bifa micile victorii, dar și punctele mai slabe care ar putea să vă saboteze, cu siguranță veți începe să vă uitați la voi cu alți ochi, veți observa că ați obținut niște rezultate și, chiar dacă ați activat într-un domeniu care nu vă împlinește, ați evoluat din punct de vedere profesional, v-ați dezvoltat niște abilități, iar faptul că le veți pune în practică într-o altă zonă, vă va ajuta foarte mult. Acestea se numesc abilități transferabile. Din acest punct puteți afla ce anume vreți să șlefuiți, unde mai aveți de lucrat, la ce capitol excelați...

„Se aplică atunci când a trecut cel puțin un an și nu mai găsești sensul activității tale la jobul actual”

888 18 2- Există și persoane care nu au nicio abilitate, cărora nu le place să facă nimic?

- Aparent, da. Când am astfel de situații, mă uit la stilul de viață al persoanei respective. Cum își petrece, de exemplu, o zi din viață? Și începe să îmi spună tot felul de hobbyuri. Hobbyul are specificul acela de a obține plăcere din activitatea respectivă. De exemplu, joacă tenis de plăcere, fără să aștepte să câștige bani din asta. Apoi, încerc să găsesc ceva în aceas- tă abilitate care ar putea fi dată mai departe. Îl întreb: ți-ar plăcea să dai și altora? Cum spuneam, în vocație este o mare contribuție socială. A da mai departe din cea ce ai învățat, din ceea ce ai dezvoltat cu bucurie. Deci, la prima vedere pare că nu le place nimic, dar, de fapt, nu le place din ceea ce este impus.

- Când știm că avem nevoie de consiliere vocațională?

- În momentul în care a trecut cel puțin un an și nu mai găsești sensul activității tale la jobul actual. Tu nu mai simți că aduci o contribuție acolo, te duci cu chin, cu greutate, de la prima oră ești obosit și nu mai găsești recunoaștere în nicio parte. Atunci, îți dai seama că ai nevoie de un ghidaj.

„Se recomandă între 7 și 12 ședințe”

- Sunt mai multe ședințe?

- Da, sunt între 7 și 12 ședințe... Sunt și persoane care deja au mai trecut prin acest proces și parcurgem mai repede acest proces, rezolvă mai repede exercițiile de la o etapă la alta, iar pe final putem face lucruri concrete, de genul un profil de linkedIn, să creăm o anumită direcție de branding, dacă vreau să mă promovez într-o anumită nișă. Segmentul de oameni către care te îndrepți nu este departe de activitatea pe care o faci deja, doar că e mult mai nișat și-ți creează sentimentul că ceea ce faci contează.

- Cum alegi exercițiile pe care le faci de-a lungul procesului?

- În funcție de claritatea pe care o obțin de la o etapă la alta. Sunt oameni care reușesc să găsească foarte repede nișa de oameni către care pot răspunde cu abilitățile lor, alții au mai multe nesiguranțe. Atunci, venim cu mai multe teste, mai multe chestionare care de fiecare dată vin să aducă aceleași răspunsuri ca la începutul procesului.

- Cum știu că un domeniu mi se potrivește?

- Vei face un update cu ceea ce ai aflat despre tine în domeniul în care activezi. De exemplu, în lumea modei, care este zona care te stimulează cel mai mult, care te încarcă pozitiv? E zona de creație? Aflând aceste lucruri, te întorci la abilitățile descoperite inițial, pentru a vedea dacă tu chiar ești în mediul în care te exprimi cel mai bine.

„La vârsta şcolii gimnaziale, experimentarea ghidată şi conştientă este cea mai potrivită, trăgând concluzii de la etapă la etapă, şi, acolo unde copilul doreşte să aprofundeze mai mult, părintele să aibă disponibilitatea să vină cu ceva în plus“

„În cazul copiilor, implicarea părinţilor este mai mare“

- Ce se întâmplă în cazul copiilor?

- În cazul copiilor, cu cât sunt mai mici, cu atât implicarea părintelui este mai mare. Ne uităm la ce tip de activități are și extrașcoală, pentru că nu sunt foarte multe opțiuni, mai ales în timpul gimnaziului și poate n-a avut nici profesorul care să îi stârnească interesul spre un anumit domeniu. Atunci, rolul părintelui este să-l ducă, să-l ghideze spre a se expune la foarte multe activități extrașcolare. Este perioada cea mai bună pentru a experimenta. Culmea, sunt și adulți la 35-40 de ani care vin și spun: „Eu n-am făcut altceva decât jobul ăsta. Nu știu să fac altceva”. Chiar și în situația asta, cel mai bine e să te duci, să experimentezi, chiar și sub forma unui voluntariat, ca să te cunoști într-un alt mediu.