de Cătălina Tăgârtă
Aud adesea în jurul meu mămici care se plâng de comportamentul copiilor. Fie că nu își strâng jucăriile, nu își pun hainele la coșul cu rufe murdare, se uită prea mult la desene animate sau insistă să li se cumpere ceva atunci când sunt la magazin, toate acestea sunt motive de ceartă în familie. Evident că fiecare își susține punctul de vedere, dar de cele mai multe ori episodul respectiv se termină cu amenințări, frustrare și supărare. În continuare voi vorbi despre cele trei capcane în care cad majoritatea părinților și despre nevoile de bază care trebuie satisfăcute pentru ca strategiile implementate în creșterea copilului să aibă rezultatele dorite.
Încetați să îl comparați cu alții!
Atunci când vor să obțină ceva de la copil, mulți părinți se trezesc spunând „Hai că poți! Sunt sigur că vei reuși!” şi nu e nimic greșit în asta. Din contră, chiar încurajez acest tip de comportament. Dar el singur nu este suficient. Nu e de ajuns să îi spuneţi copilului: „Hai că poți să faci un desen frumos!” sau „Hai că poți să scrii!” când el e prea mic și poate are înclinații pentru altceva. Asta înseamnă că nu trebuie să scrie deloc? Departe de mine acest gând. Toți copiii trebuie să învețe asta, dar dați-i spațiu și timp, să o facă în ritmul lui. Încetați să îl mai comparați cu alții! Apoi, îndemnul de mai sus, care de altfel este extrem de productiv și chiar recomandat în multe situații, nu funcționează fără pașii pe care îi voi descrie pe larg mai jos. O altă greșeală pe care o fac multe mămici este să considere că, dacă repetă un lucru de suficient de multe ori, copilul va face ce își doresc. Atenție: ce își doresc ele, nu copilul! Adică, dacă îl obligă cumva să citească în fiecare zi timp de o lună, va deveni ceva normal pentru el, astfel că îi va intra în reflex și va continua să citească. Posibil. Dar, la fel cum am spus deja, fără ingredientele de care urmează nici această atitudine nu va funcționa. La fel cum nu merge nici atunci când părintele crede că are o dorință și voință suficient de mare cât pentru doi.
Lipsa varietății poate duce către condus cu viteză
De ce nu funcționează comportamentele și atitudinea de mai sus? Pentru că ele pun accent doar pe părinte, nu și pe copil. În cazurile prezentate sunt ignorate nevoi de bază ale celui mic. Copilul are nevoie să îi fie satisfăcute cele patru nevoi de bază: certitudinea, varietatea, semnificația și apartenența (sau conexiunea). Nevoia de varietate trebuie respectată pentru că are ca scop ieșirea din rutină, de a diversifica, a face surprize pentru ca micuţul să nu se plictisească. Nesatisfăcută în copilărie, în timp această nevoie poate împinge adolescentul și mai apoi adultul către condusul cu viteză, jocuri de noroc sau diverse sporturi extreme și explorarea de locuri noi în călătorii.
Conectați-vă cu el în fiecare zi
Când vine vorba despre parenting, cea mai importantă nevoie mi se pare cea de conexiune. Conectarea cu copilul este esențială. Puteți să îi cumpărați cele mai scumpe haine și jucării, să îi puneți la dispoziție cele mai frumoase vacanțe, dacă nu vă conectați cu el, adică să simtă că faceți parte din relația părinte-copil, că vă iubește și îl iubiți, atunci între voi va fi tot timpul o „prăpastie”. Copilul nu va îndrăzni să vă spună ce are pe suflet și se va deschide cu greu în fața voastră. Mai mult, nu vede sensul pentru care ar trebui să vă asculte atunci când îi cereți să facă diverse lucruri. Fiindcă nu v-ați conectat cu el, nu ați creat o legătură. Atenție! Nevoia mare de conexiune poate să ducă la stimă de sine scăzută. În momentul în care vede în jurul său copii care râd zgomotos și se vede că sunt fericiți în preajma părinților lor, se va simți frustrat că el nu vă are aproape decât fizic. Și e posibil ca, pe viitor, să caute un grup sau o comunitate din care să facă parte, ca să nu se mai simtă singur. Poate avea noroc și să intre într-un grup constructiv, dar asta tot nu vă repară relația cu el. Trebuie să găsiți singuri metode pentru a vă conecta și a putea să îi puneți limite sau să îi transmiteți diverse idei. Uneori poate fi suficient să vă luați câteva minute libere și să stați cu el pe covor, să intrați în lumea jucăriilor care prind viață, să îi oferiți o îmbrățișare sinceră, să îi spuneți cât de mult îl iubiți și să îl întrebați: „Ce ai vrea să ne jucăm? Am 15 minute libere și vreau să le petrec cu tine”.
Certitudinea înseamnă a i se prezenta rezultatul
Altă nevoie care trebuie satisfăcută este cea de certitudine. Aceasta reprezintă nevoia de a ști rezultatul. Adică să îi spuneți efectiv ce se întâmplă în urma unui anumit comportament: „Dacă pui mâna pe aragazul încins, te arzi”, „Dacă alergi prea repede cu bicicleta poți să cazi și te lovești”. Fraze similare trebuie să folosiți și când e vorba despre lucruri pozitive pe care vreți să le aduceți în viața lui, cum era exemplul de mai sus cu scrisul: „Dacă începi să scrii de azi, puțin câte puțin, într-o zi te vei perfecționa și vei ști să scrii singur și frumos”. Copiii au nevoie să vadă rezultatul nu doar când îi certați. Dacă nu e antrenată, această nevoie de certitudine se poate manifesta în comportamente diferite, care duc în timp la leneveală și chiar implicarea în relații toxice în viața de adult, precum și la transformarea persoanei într-una organizată, care respectă procedurile și așteaptă de fiecare dată confirmarea cuiva din jur când are de luat o decizie.
Semnificația, recunoașterea celor din jur
Nevoia de semnificație se referă la „cine sunt eu?” și recunoașterea pe care o așteaptă de la cei din jur, nevoia de a fi văzuți. Comportamentele negative care pot să apară, în timp, din nesatisfacerea acestei nevoi, sunt batjocura la adresa altor persoane sau realizarea de acțiuni ilegale. Iar lucrurile pozitive ale acestei nevoi sunt: descoperirea pe viziunea personală, concentrarea pe lucruri care aduc împlinire și lupta pentru obținerea recunoașterii. Atenție, însă, dacă nevoia de semnificație este dusă la extrem acest lucru poate genera depresie, fiindcă apar întrebări de genul: „Ce fac dacă nu voi mai fi văzut și apreciat?”, „Dacă mă critică?”. De aceea este bine să existe un echilibru în toate.
Creşterea se referă la acumularea de abilităţi noi
Pe lângă cele patru nevoi prezentate, mai sunt încă două, esențiale pentru creșterea unui copil fericit, împlinit, care să ajungă să aibă o viață prosperă și să trăiască echilibrat. Dar acestea au ca și condiție obligatorie împlinirea celor de mai sus. Abia apoi se poate trece la contribuție și creștere. Fiindcă nu e vorba despre creșterea din punct de vedere fizic, aceasta se întâmplă independent de alegerile și comportamentele noastre, ci de creșterea mentală, spirituală, emoțională. Se referă la învățare, descoperire, acumularea de cunoștințe și abilități noi, dezvoltarea personală a fiecăruia. La contribuție intervine nevoia de a oferi din ceea ce știi, de a face voluntariat, donații, de a adăuga valoare celorlalți. Însă, întorcându-ne din nou la îndemnul cu scrisul sau desenatul, de mai sus, e necesar să treceți prin toate celelalte etape, să vă asigurați că îndepliniți toate cele patru nevoi, pentru a putea ajunge în acest punct. Sunt și copii care învață bine sau au rezultate fără să aibă parte de conectare, spre exemplu? Posibil. Dar nu sunt exemple general valabile, iar un copil căruia nu îi e satisfăcută nevoia de apartenență va crește cel mai probabil cu o stimă de sine scăzută și cu multe convingeri limitative. În ultima vreme se tot vorbește despre inteligența emoțională. Iar întrebarea este: ce vă doriți pentru copiii voștri?