de Silviu Ghering și Adrian Barna

Dacă vreți să vedeți locuri minunate, dar puțin cunoscute în România noastră cea frumoasă, notați un nume pe care n-o să-l găsiți pe nicio hartă turistică: Păunești. Sat din nord-estul județului Vrancea, aproape de limita cu județul Bacău, pe malul stâng al râului Carecna. Este traversat de șoseaua județeană DJ205H, care îl leagă spre est de Domnești Târg, 7 km, unde se „înțeapă” în DN2/E85, și spre sud de Panciu (15 km). Ușor de ajuns, păcat că nu este promovat potențialul turistic.

Dau apă de mai bine de 200 de ani

Acolo, în centrul satului, într-un perimetru cât un teren de fotbal, pe aceeași „uliță”, pe malul pârâului Valea Caselor, în centrul de altădată al satului, unde se făceau târgurile de pe vremuri („piața” de azi tot acolo se deschide la sfârșit de săptămână), urcă din măruntaiele pământului spre înaltul cerului peste 30 de fântâni cu ciutură pe cumpănă. Săpate acum mai bine de 200 de ani, dau apă bună și acum. Nu chiar toate, unele n-au fost întreținute... Dar toate sunt mândria dintâi a satului. Pe lângă utilitatea evidentă, o altă explicație a numărului neobișnuit de mare al fântânilor este că un obicei local era de a se construi un puţ la 40 de zile de la moartea unei persoane.

„Puțul lui Berbece” este cel mai bine întreținut

Fiecare fântână poartă numele celui care a înfăptuit-o, așa că orice sătean știe foarte clar că se duce să ia apă de la Duman, de la Berbece, de la Murgoci sau de la Ichim. Oamenii locului spun că „puțul lui Berbece este cel mai întreţinut dintre toate pentru că urmașii familiei au primit cu limbă de moarte de la strămoşi, din generație în generație, să nu lase de izbelişte fântâna”. Păuneștii par încremeniți în timp... Liniștea satului nu este „spartă” de niciun motor sau manea, doar câte o căruță mai ridică praful drumului neasfaltat, se mai aude câte un cocoș sau câine care-și fac „datoria”. „Veșnicia s-a născut la sat”, spunea Lucian Blaga. Convingeți-vă la Păunești. Satul cu peste 30 de fântâni cu ciutură pe cumpănă. Subiect de Cartea Recordurilor.

Documente păstrate la primăria din Păuneşti „povestesc“ faptul că pe vremuri, pe la sfârşitul secolului al XIX-lea, în jur de 1890, la fântânile cu ciutură se făcea agheasma de Bobotează. Tot satul se aduna „la puţuri”, tradiţia păstrându-se, din păcate, prea puţin în zilele noastre