de Ștefania Băcanu şi Claudia Mîţoi
Cancerul este boala ce distruge nu doar pacientul, ci și aparținătorii acestuia. De aceea, cu toții necesită suport emoțional. Roxana Pănoiu (medalion), psiholog la clinica de îngrijiri paliative M-Care din Voluntari, ne-a vorbit despre importanța consilierii psihologice și a enumerat formele pe care le ia psihoeducația, printre acestea numărânu-se explicațiile pe care specialistul le oferă în cadrul unei ședințe de terapie cu privire la impactul pe care starea de sănătate psihică îl are asupra funcționării generale a organismului.
„Aparținătorii sunt ajutați să facă față unor situații de criză”
- Ce este psiho-oncologia?
- Psiho-oncologia este un teritoriu interdisciplinar care abordează cancerul dintr-o dublă perspectivă: psihosocială și psihobiologică. Studiile au demonstrat eficiența intervenției psihologice în tratarea pacienților bolnavi de cancer. Astfel, într-un experiment efectuat pe 86 de paciente cu cancer de sân metastazic, 50 dintre ele au primit sprijin emoțional timp de un an în cadrul unei sesiuni săptămânale de terapie de grup și au avut o medie aproape dublă a duratei de viață după intervenție (36,6 luni) față de pacientele din grupul de control (18,9 luni) care nu au luat parte la program. În 2016, a fost elaborată în România prima curriculă de consiliere psihologică în îngrijiri paliative în cadrul Institutului pentru Studiul și Tratamentul Trau- mei. Psihoeducația a devenit o componentă esențială în practica medicală oncologică. În primul rând, cadrele medicale și psihologii care lucrează în oncologie și îngrijiri paliative sunt instruiți să comunice cu pacienții și aparținătorii. Timpul de lucru al specialiștilor în domeniu este predominant dedicat interacțiunii cu bolnavii de cancer adulți, precum și cu aparținătorii lor. În „Ghidul de bune practici ale psiho-oncologului” se arată că nevoile îngrijitorilor persoanelor cu cancer în stadiu terminal sunt numeroase: de la ajutor pragmatic, la suport informaţional, oboseală, difi- cultăţi financiare, anxietate, izolare şi informare. Studiile arată că prioritare sunt informarea şi suportul psihologic.
- E necesar ca pacientul să fie informat despre starea lui reală?
- Etica profesională îi interzice psihologului să comunice pacientului bolnav de cancer diagnosticul real. Sunt pacienți care nu doresc să știe adevărul despre gravitatea bolii, iar în alte cazuri familia se opune. În acest caz, consilierul sau psihologul se concentrează pe rezolvarea problemelor, prin care îngrijitorilor li se oferă informații medicale despre consecințele intervențiilor medicale asupra pacientului prin tratament, radioterapie sau chimioterapie (căderea părului, stările de greață și de vomă, oboseala cronică), precum și informații psihosociale despre frică, anxietate, singurătate, izolare. Aparținătorii sunt ajutați să identifice etapele bolii, să facă diferența între realitate și așteptări, să ceară ajutor specializat, să facă față unor situații de criză și chiar să le anticipeze.
„Cancerul e considerat boala în care este implicată triada medic-pacient-familie”
- Aparținătorii au și ei nevoie de consiliere și de susținere emoțională?
- Cercetările au arătat că persoanele care îngrijesc bolnavii de cancer sunt, de asemenea, expuse la niveluri ridicate de stres ce pot conduce la burnout. Cancerul este considerat boală de familie, în care este implicată triada medic-pacient-familie, întrucât afectează starea mentală a celor apropiați, apoi situația socio-economică. Bolnavul de cancer, dacă este adult activ profesional, nu-și mai poate exercita profesia și nu mai poate contribui financiar la întreținerea familiei, dar de cele mai multe ori există un alt adult în familie care nu mai poate să muncească sau care își reduce programul de lucru și veniturile pentru a avea grijă de bolnav. Psiho-oncologia se adresează în egală măsură nivelului de greutate al aparținătorilor, care manifestă uneori anxietate ridicată și care au nevoie să fie îndrumați pentru a face față situației atât mental, cât și emoțional. Aparținătorii pacienților bolnavi de cancer au la rândul lor nevoie de consiliere în vederea reducerii nivelului de anxietate și a adaptării la situație.
- Personalul medical este și el afectat?
- Sunt autori care recomandă suportul psihologic tuturor cadrelor medicale care lucrează cu pacienți aflați în faze critice. În cazul personalului medical, mai ales în oncologie, stresul și riscul de burnout sunt foarte ridicate. Lucrul cu pacienții bolnavi de cancer produce uzură psihică pe termen lung, din cauza epuizării emoționale, a depersonalizării și a nivelului scăzut de realizare personală. Pe lângă scăderea calității serviciilor medicale, burnout-ul are consecințe negative asupra vieții personale a cadrelor medicale.
„Psihoeducaţia reduce stresul, anxietatea sau depresia“
- Ce este de făcut, în consecință?
- Psihoeducație, adică educația persoanelor care se confruntă cu o anumită problemă de sănătate. Intervențiile psihoeducaționale, adresate atât pacienților, cât și aparținătorilor, efectuate, de preferat, în faza de debut a bolii, au scopul de a furniza informație, dar și de a reduce stresul, anxietatea sau depresia. Psihoeducația reprezintă un pas important al fazei inițiale de tratament prin care pacienții și aparținătorii sunt instruiți individual sau în grup asupra transformărilor mentale, emoționale, fizice, comportamentale pe parcursul evoluției bolii.
- Mai exact, în ce constă psihoeducația?
- Autorii au descris un concept terapeutic alcătuit din patru elemente: informarea pacienților despre boală, trainingul despre rezolvarea problemelor, trainingul despre comunicare și training despre asertivitate. De la bun început, rudele pacienților sunt incluse în program. La München, au fost incluși într-un program obligatoriu de psihoeducație pacienți diagnosticați cu tulburare schizofrenică, împreună cu aparținătorii lor. După doi ani, întoarcerea pacienților la spital pentru reinternare a scăzut de la 58% la 41%, iar media zilelor de internare intermitentă a scăzut de la 78 la 39. Aceleași intervenții se pot aplica și aparținătorilor: psihoeducația, intervențiile psihoterapeutice, grupurile de suport, terapie cognitiv-comportamentală individuală. Obiectivele sunt diminuarea nivelului de stres psihologic prin încurajarea unor strategii de coping adaptativ, creșterea stării generale de bine, remedierea încrederii în sine și a stimei de sine, îmbogățirea tehnicilor de relaxare și reluarea activităților anterioare bolii și a altora noi.