de Roxana Istudor şi Silviu Ghering
Majoritatea tehnicilor prin care se poate obține invizibilitatea „îndoaie” lumina în jurul obiectelor, astfel încât acestea să nu mai poată fi văzute. Deși metoda nu este nouă, înregistrează constant inovații. În ciuda provocărilor serioase și a rarității momentelor cu adevărat relevante, acestea există și demonstrează preocuparea oamenilor de știință pentru acest domeniu.
Pelerina Rochester „manipulează” punctul focal
Dispozitivele care obțin măcar parțial invizibilitatea sunt tot mai sofisticate - și implicit foarte scumpe și puțin accesibile. Dar Pelerina Rochester face excepție - chiar dacă nu ascunde complet obiectele, ceea ce obține este mai puțin costisitor și mai practic. Dispozitivul folosește patru lentile acromatice standard, cu două distanțe focale diferite, toate disponibile la orice magazin obișnuit de optică. Împreună, acestea îngustează un fascicul de lumină între o lentilă și următoarea înainte ca fasciculul să se lărgească din nou. Ca rezultat, se creează o formă în jurul celui mai strâns punct focal. Orice obiect care ocupă spațiul din jurul acestuia devine invizibil.
Mantie nanometrică, pentru armată sau ochelari
Julia Abelsky, studentă la Universitatea Northwestern, din SUA, care s-a specializat atât în matematică, dar și în statistică, a dezvoltat o mantie de invizibilitate la scară nanometrică, făcută dintr-un copolimer. Tânăra a imitat modul în care apa curge în jurul unui bolovan într-un râu, direcționând un flux de particule de lumină în jurul obiectelor. Deoarece particulele deviate nu mai lovesc obiectul, ele nu pot să se întoarcă la ochi. Ca urmare, obiectul devine invizibil pentru privitor. Această mantie promite multiple aplicații practice, nu numai pentru armată, ci și pentru radare, senzori de adâncime și, posibil, dezvoltarea unor ochelari de mare putere, foarte utili persoanelor cu deficiențe severe de vedere.
Scutul Kickstarter abate privirea
Recent, compania Kickstarter, din New York, a inventat un așa-numit scut pentru invizibilitate. Fabricat de Invisibility Shield Company, dispozitivul difuzează lumina cu un set de lentile verticale, astfel încât privitorii să vadă doar o reflexie a obiectelor în stânga și în dreapta și mult mai puțin ceea ce se află direct în fața lor. Potrivit companiei, cel mai bine este ca scutul să fie utilizat într-o zonă cu un „fond uniform, cum ar fi frunzișul, nisipul, cerul sau asfaltul”.
Marcaje fără… pahare
Kelli Kinzig, de la Centrul de Știință și Industrie din Columbus, Ohio, a pus la punct un echipament obișnuit și ieftin: ulei vegetal, o pereche de clești, mănuși de protecție, două pahare de sticlă și un balon mic din același material, ultimele două articole fiind transparente. Kinzig a explicat, într-o emisiune tv, că obiectele sunt vizibile datorită reflecției și refracției luminii. Prin scufundarea balonului într-un pahar cu ulei vegetal, paharul a devenit invizibil, cu excepția marcajelor care indicau nivelurile de volum. Apoi, paharul mai mic plin cu ulei vegetal a fost plasat într-unul mai mare, umplut cu aceeași substanță, iar cel mic a dispărut, cu excepția marcajelor. Kinzig a explicat că abilitățile combinate ale paharelor și uleiului vegetal de a refracta lumina au eliminat „refracția și reflexia” și au făcut ca obiectul din interiorul paharelor să dispară... aparent.
Tehnologia cuantică ascunde oameni și… tancuri!
Hyperstealth Biotechnology, din Canada, a mers dincolo de camuflaj ca mijloc de a ascunde soldații pe câmpul de luptă. Compania face „invizibile” nu numai trupe, ci și tancuri, avioane și nave, folosind un material patentat - „Quantum Stealth”. La fel ca majoritatea altor tehnici de ascundere din vedere, acest proces funcționează prin „îndoirea” luminii în jurul obiectelor, dar are avantajul că nu necesită o sursă de energie. O mantie de invizibilitate în bandă largă funcționează „la fel de eficient ca lumina ultravioletă sau infraroșu cu unde scurte”. Compania a pus în circulație și un videoclip care demonstrează eficacitatea produsului.
„Mascarea” cu metamateriale
Inginerii de la Universitatea din California, San Diego, au realizat o mantie din metamateriale, proiectate pentru a distorsiona percepția și care pot „interacționa cu diferite tipuri de radiații electromagnetice într-un mod în care materialele naturale nu pot”. Deoarece materialele mai groase sunt mai voluminoase decât obiectele pe care trebuie să le ascundă și mai puțin reflectorizante decât cele mai subțiri, obiectul care trebuie ascuns pare mai întunecat decât împrejurimile sale, ceea ce subliniază de fapt prezența obiectului. Prin comparație, foaia cu un singur strat de ceramică și care conține teflon face ca orice acoperă să pară complet plat și elimină contrastul puternic de intensitate dintre obiectul acoperit și împrejurimile sale, controlând astfel reflexia luminii. „Folosind această tehnologie, putem mai mult decât să facem lucrurile invizibile - putem schimba modul în care undele luminoase sunt reflectate, după bunul plac. În viitor, o astfel de tehnologie va permite ca obiectele să fie complet invizibile”, detaliază Boubacar Kanté, profesor la Departamentul de Inginerie Electrică și Calculatoare de la Școala de Inginerie a Universității. „Metamaterialele pot produce efecte aparent magice. Un prototip țesut din nanofire de argint, fiecare de 10.000 de ori mai subțire decât un fir de păr uman, îndoaie lumina roșie din toate unghiurile de sute de ori mai eficient decât tehnologiile anterioare”, punctează specialistul Ulf Leonhardt, de la Universitatea St. Andrew, Scoția.
Covorul din cristale redirecţionează iluminarea
Cercetările privind invizibilitatea au devenit de mai mult timp extinse la nivel internațional. În Singapore, cercetătorii au ascuns cu succes o pisică și un pește auriu, în plină zi, cu ajutorul unui perete de sticlă ce direcționează iluminarea departe de obiectele care trebuie ferite de privitor. În spatele iluziei se află ceea ce inventatorul metodei, Zhang Baile, profesor de fizică la Universitatea Tehnologică Nanyang, numește „covorul invizibil” și care utilizează cristale care curbează lumina. Dispozitivul nu necesită condiții speciale, funcționează bine atât în aer, cât și în apă și poate fi folosit pe scară largă. Totuși, pereții invizibili au limitări. Capacitatea „covorului” de a face lucrurile invizibile funcționează „din șase direcții”, iar tehnologia este voluminoasă și greu de mutat. Cu toate acestea, dispozitivul are aplicații potențiale atât în managementul termic, cât și în circuitele fotonice. Dovadă este faptul că Silicon Valley din Asia investește milioane de dolari în astfel de proiecte.