de Simona Soare Ghişea şi Adrian Barna
Succesiunea reprezintă modalitatea legală prin care se poate efectua transferul bunurilor unei persoane care a încetat din viață către unul sau mai mulți moștenitori. Care sunt tipurile de moștenire și cum se împart, mai exact, bunurile succesorale, aflați de la avocatul Crina Diana Ionescu (medalion; www.solutiilegale.ro).
Există două forme de moștenire
- Când poate fi deschisă succesiunea?
- Moștenitorii pot solicita deschiderea succesiunii imediat după decesul persoanei respective. Legea prevede un termen de un an de la data decesului (termen de opțiune succesorală). În tot acest timp, moștenitorii de drept pot decide dacă renunță la moștenire sau o acceptă. Decizia implică realizarea unei declarații notariale pentru exprimarea opțiunii succesorale. Spre exemplu, dacă o persoană nu poate face succesiunea în termen de un an de la deces, ea poate da o declarație notarială de acceptare a succesiunii. Acceptarea se poate face și în mod tacit, utilizând bunurile defunctului. În cazul în care se ajunge la judecată, acceptarea tacită trebuie probată. Prin declarația notarială, persoana respectivă va fi acoperită, în cazul în care un alt moștenitor solicită deschiderea succesiunii. Notarul verifică în Registrul Național Notarial de Evidență a Opțiunilor Succesorale (RNNEOS) și îl anunță pe cel care deschide succesiunea că mai există și altcineva care a acceptat moștenirea. Dacă nu există declarația notarială, se solicită decăderea din dreptul de opțiune succesorală. Spre exemplu, dacă avem doi frați, dintre care doar unul a optat succesoral, folosind tacit bunurile, iar altul nu a făcut niciun demers timp de un an de la momentul decesului, primul poate solicita decăderea celuilalt din drepturile de opțiune succesorală. Astfel, toată averea îi va reveni celui care a deschis succesiunea. Moștenirea unei persoane se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces ori, dacă este cazul, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte, rămasă definitivă. Procedura de succesiune se poate realiza în fața notarului public sau a instanței judecătorești. Succesiunea în instanță trebuie deschisă dacă părțile nu se înțeleg asupra patrimoniului defunctului.
- Câte tipuri de moșteniri există?
- Patrimoniul defunctului se transmite prin moştenire legală, dacă cel care lasă moștenirea nu a dispus altfel prin testament. Există posibilitatea ca o parte a patrimoniului să se transmită prin moştenire testamentară, iar cealaltă parte, prin moştenire legală.
„Recomand testamentul notarial”
- Ce reprezintă un testament?
- Un testament este un act juridic unilateral, personal și revocabil. Testatorul (persoana care lasă testamentul) poate face pe parcursul vieţii sale câte testamente doreşte, revocându-le pe cele anterioare sau completându-le. Dispozițiile referitoare la transmiterea patrimoniului succesoral se numesc legate. De exemplu, legatul universal conferă dreptul la întreaga moștenire, iar legatul cu titlu universal, la o fracțiune. Legatul cu titlu particular conferă un drept asupra unor bunuri singulare, nu asupra unei universalități sau a unei fracțiuni din patrimoniu. Efectele testamentului se produc exclusiv după decesul testatorului.
- Ce forme poate avea un testament?
- Un tip de testament este cel olograf, care trebuie scris de mână, semnat și datat de testator. Acest tip de testament poate fi ușor falsificat, astfel că, în unele situații, va trebui efectuată o expertiză grafoscopică. Eu recomand testamentul notarial, pentru că autenticitatea lui este validată în fața unui notar. Acesta este înscris, din prima clipă, în Registrul Național Notarial de Evidență a Liberalităților (RNNEL). Testamentul este păstrat timp de zece ani în arhiva notarului care l-a semnat, iar apoi se va muta în Arhiva Camerei Notarilor. Orice act juridic, inclusiv testamentul, poate fi atacat în instanță, pe motiv de lipsă de discernământ. Astfel, este indicat ca persoana care dorește să lase moștenire să obțină un certificat medico-legal psihiatric de la Institutul de Medicină Legală „Mina Minovici”. Acest certificat îi pune la adăpost pe viitorii moștenitori testamentari de o eventuală acțiune de contestare în instanță a testamentului.
Există o ordine de preferință, ce stabilește prioritatea succesorilor
- Cine are dreptul la moștenire?
- În cazul în care ne referim la moștenirea testamentară, moștenitorii sunt persoanele specificate în testament. Dacă se urmează calea succesiunii legale, atunci moștenitorii pot fi: soțul supraviețuitor, copiii defunctului sau toți ceilalți urmași ai acestora, părinții și bunicii ori străbunicii, unde este cazul, dar și alte rude până la gradul al patrulea, inclusiv. Toți aceștia nu se pot prezenta oricum pentru a-și primi partea de moștenire, întrucât există o ordine de preferință. Aceasta stabilește prioritatea succesorilor. Există patru clase de moștenitori legali. Din clasa întâi fac parte descendenții: copiii și urmașii copiilor (dacă un fiu al defunctului acceptă succesiunea, el îl înlătură de la moştenire pe propriul său fiu). Clasa a doua se referă la părinți (ascendenți privilegiați) și la frați și surori (colaterali privilegiați și descendenții acestora). Din clasa a treia (ascendenți ordinari) fac parte bunicii și străbunicii. În clasa a patra (colaterali ordinari), se regăsesc rudele până la gradul al patrulea, precum mătuși, unchi, veri primari sau frații și surorile bunicilor. Dacă moştenitorii dintr-o clasă acceptă succesiunea, îi înlătură de la moştenire pe toţi cei din clasele următoare. În cazul moștenirii testamentare, testatorul poate să elimine din testament unele rude. Cu toate acestea, există și moștenitori rezervatari. Ei sunt protejați suplimentar de lege, având dreptul la rezerva succesorală.
- Ce reprezintă rezerva succesorală și care sunt moștenitorii rezervatari?
- Rezerva succesorală constituie o parte din bunurile moștenirii la care au dreptul moștenitorii rezervatari. Această prevedere se aplică doar dacă există moștenitori rezervatari, ei fiind protejați prin lege de orice fel de situații ce i-ar putea priva de moștenire. Astfel, ei au dreptul să primească neapărat cel puțin o jumătate din cota succesorală, chiar dacă testatorul nu a dorit acest lucru sau i-a dezmoștenit. Moștenitorii rezervatari sunt soțul supraviețuitor, descendenții (copiii, urmașii copiilor) şi ascendenţii privilegiaţi (părinții). Practic, ceilalți moștenitori vor primi bunuri sau o parte din avere, astfel încât să mai rămână și o rezervă pentru moștenitorii rezervatari.
„Averea se împarte egal între rudele din aceeaşi clasă“
- Cum se distribuie moștenirea pentru moștenitorii legali?
- Patrimoniul defunctului se împarte în funcție de clasa de moștenitori, de la clasa întâi spre clasa a patra. Moștenitorii din clasa a patra vor primi moștenire doar în condițiile în care nu există moștenitori înaintea lor sau dacă aceștia renunță la dreptul lor. Moștenirea se împarte egal între rudele din aceeași clasă și cu același grad de rudenie. Fiecare clasă de moștenitori trebuie să împartă bunurile defunctului cu soțul supraviețuitor. În cazul în care ceilalți moștenitori nu renunță la drepturile lor, cota pe care o poate primi soțul supraviețuitor este stabilită astfel: un sfert din moștenire, atunci când este împărțită cu descendenții (copii sau urmașii copiilor); o treime din moștenire, dacă este împărțită cu ascendenții privilegiați (părinți) și cu colateralii privilegiați (frați sau surori și copiii acestora); o jumătate din moștenire, dacă este împărțită doar cu ascendenții privilegiați ori doar cu colateralii privilegiați; trei sferturi din moștenire, dacă este împărțită doar cu ascendenții ordinari (bunici) sau numai cu colateralii ordinari (rude până la gradul al patrulea). Atunci când soții nu au avut copii, iar părinții persoanei decedate au încetat din viață, soțul supraviețuitor va primi toată moștenirea, dacă există un testament în care se specifică acest lucru.